Parintele Dumitru Staniloae despre diferenta intre Liturghia ortodoxa si cea catolica.

- Care este diferenţa dogmatică şi liturgică între Liturghia ortodoxă, cea catolică şi cele protestante şi neoprotestante? 

- Diferenţa între Liturghia ortodoxă şi cea catolică este că în Liturghia ortodoxă Domnul se face prezent cu Trupul şi Sângele Său prin chemarea Sfântului Duh, pe când în cea catolică prin cuvintele: Luaţi, mâncaţi..., Beţi dintru acesta toţi... în liturghia catolică nu se afirmă decât o legătură prin amintire, nu prin Duhul Sfânt, între ceea ce s-a făcut la Cina cea de taină şi ceea ce se face acum. Nu se afirmă lucrarea prezentă a Duhului Sfânt. Pe când în Ortodoxie, credinţa în lucrarea prezentă a Duhului Sfânt, care prelungeşte prezenţa şi lucrarea lui Hristos este foarte puternică. Este puternică credinţa în Duhul Sfânt ca Persoană distinctă, şi în lucrarea Lui mereu prezentă în orice timp. Se ţine seama de faptul că Hristos Şi-a început şi-Şi continuă lucrarea în oameni, după înălţare prin Duhul Sfânt. Nu există tendinţa de a confunda pe Duhul Sfânt ca Persoană prin care se prelungesc actele mântuitoare ale lui Hristos cu Hristos însuşi, care S-a înălţat de la noi. 

În al doilea rând, catolicismul, deşi păstrează credinţa în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, a ţinut să explice cu ajutorul distincţiei filosofiei aristotelice între substanţa pâinii şi accidenţii ei misterul euharistic, afirmând că substanţa pâinii şi vinul sunt transformate în Trupul şi Sângele Domnului, dar accidenţii rămân (transsubstanţiere). Ortodoxia menţine recunoaşterea misterului inexplicabil al prefacerii pâinii şi vinului în trupul şi sângele Domnului, fără asemenea precizări.

În al treilea rând, catolicismul împărtăseşte pe credincioşi numai sub chipul azimei, lăsând numai preoţilor împărtăşirea şi sub chipul vinului, ceea ce dă impresia unui drept privilegiat al preotului. Dar, în timpul din urmă catolicii încep să se apropie în toate aceste trei puncte din urmă de gândirea şi practica ortodoxă. 

Sfantul Nicodim Aghioritul despre cele 4 insusiri ale unei rugaciuni desavarsite

Căci în sfinţitele aceste rugăciuni, prea cu îndestulare, şi precum se cuvine, veţi afla acele patru părţi sau însuşiri pe care le cuprinde fieştece rugăciune desăvarşită. Adică întai, slavoslovia, a doua, mulţumirea, a treia, mărturisirea si a patra, cererea. Din care, pe cele două le mărturiseşte Marele Vasilie, zicând: „Iară ale rugăciunii, iubite, două chipuri sunt: unul adică, al slavosloviei cu smerită cugetare, iară al doilea, cel al cererii cu micşorare. Deci rugându-te, nu veni îndată spre cerere; iară de nu, prihăneşti voirea ta, ca şi cum silit eşti de trebuinţă să te rogi lui Dumnezeu“ (Cap. 1 al aşezămintelor pustniceşti). Iară pe celelalte două le mărturiseşte Dumnezeiescul Ioan al Scării. Că zice: „Mai-nainte de toate întru hârtia rugăciunii noastre mulţumire adevărată să aşezăm. Iară întru al doilea stih, mărturisire şi zdrobire a sufletului întru simţire. Apoi aşa cererea noastră să o facem arătată Împăratului a toate. Că prea bun este chipul cel mai-nainte zis al rugăciunii, după cum oarecăruia din fraţi de Ingerul Domnului i s-a arătat.” (Cuv. 28, pentru rugăciune)

Pentru aceea prin slavoslovie veţi slavoslovi pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul cel împreună fără de început, şi pe Duhul cel prea Sfânt şi împreună veşnic, pe Treimea cea mai presus de Fiinţă şi nedespărţită, pe unul Dumnezeul nostru, şi pe cea prea curată şi prea fără de prihană Maica Dumnezeului nostru.

Iară prin mulţumire veţi mulţumi lui Dumnezeu pentru facerile de bine şi darurile ce v-a făcut vouă, cele arătate şi nearătate, cele sufleteşti şi trupeşti, cele trecute, cele de faţă, şi cele ce vor să fie.

Prin mărturisire veţi mărturisi lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă şi umilinţă toate păcatele ce aţi făcut, cu lucrul şi cu gândurile.

Şi prin cerere, veţi cere de la Dumnezeu să vă miluiască pe voi şi să vă ierte păcatele voastre, ca să vă păzească pe voi de tot vrăjmaşul văzut şi nevăzut şi să vă dăruiască vouă

bunătăţile cele lumeşti şi mai presus de lume. (Sf. Nicodim Aghioritul – Apanthisma, pag. 16)

Rugăciune catre Domnul nostru Iisus Hristos

(a celui întru sfinti părintele nostru Ioan Gură de Aur, pe care o spunea în fiecare zi)

Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si înfricosat si slăvit, Făcător a toată zidirea văzută si gandită, Cel ce pazesti asezămantul Tău si mila Ta celor care Te iubesc pe Tine si păzesc poruncile Tale, si acum si totdeauna îti multumesc Tie pentru toate facerile Tale de bine cele făcute mie, cele arătate si cele nearătate. Ca si pană acum Te laud si Te slăvesc si Te măresc pentru milele Tale cele bogate si indurările Tale pe care în chip minunat le-ai arătat spre mine, sprijinindu-mă încă din pântecele maicii mele si întru toate grijindu-Te de mine si păzind si cârmuind cu cuviosie cele ale mele, numai din bunătatea si iubirea ta de oameni. Căci n-ai trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia si împătimirea mea, ci din iubirea ta de oameni si milostivirea Ta nu ai încetat a-mi face bine si a mă păzi. Asadar, pană la bătrânete si căruntete, Dumnezeul meu, să nu mă părăsesti.