Război pentru petrol în Libia, proteste la nemți, război lângă Israel. "Profetul" Noii Ordini Mondiale, Roubini: Revoluția mondială se va extinde

Liga Arabă, cu sediul la Cairo, a cerut duminică regimului Muammar Gaddafi să predea puterea poporului libian şi să înceteze violenţele, în contextul ofensivei lansate de insurecţie asupra Tripoli, informează EFE.

Într-un comunicat difuzat la încheierea unei reuniuni urgente a Comitetului pentru politică externă şi de securitate naţională, instanţa legislativă a Ligii Arabe a cerut din nou încetarea 'intervenţiei străine' a NATO în Libia, pe care a apreciat-o drept un amestec străin în afacerile interne ale unei ţări.

Documentul insistă pentru elaborarea unei noi Constituţii, care să apere 'unitatea poporului libian şi integritatea teritorială' a ţării.

Reuniunea organizaţiei panarabe a fost convocată pentru examinarea ultimelor evoluţii în Siria, Yemen şi Libia. 

Totodată, Liga Arabă a condamnat raidurile aeriene israeliene în Fâşia Gaza şi a cerut comunităţii internaţionale să exercite presiuni în acest sens asupra Israelului.

Israelul a atribuit organizaţiei Comitetele pentru rezistenţă populară, care operează în Fâşia Gaza, responsabilitatea triplului atac lansat joia trecută în sudul statului evreu, soldat cu moartea a opt persoane, din care şase civili israelieni, şi a lansat mai multe raiduri aeriene asupra enclavei palestiniene, provocând opt morţi şi mai mulţi răniţi. 
Violenţe la Hamburg
În incidentele care au opus forţele de poliţie unor tineri protestatari, în cursul noţii de sâmbătă spre duminică, la sfârşitul unui festival local la Hamburg, au fost arestate 30 de persoane şi doi poliţişti sunt uşor răniţi, au anunţat surse ale poliţiei locale, citate de AFP.

După 'Schanzenfest', un festival anual care se organizează într-un cartier al oraşului din nordul Germaniei, considerat un bastion al militanţilor de extremă-dreapta pe cale 'îmburghezire', mai multe grupuri de tineri au dat foc la pubele şi au atacat o filială bancară, a indicat purtătoarea de cuvânt a poliţiei locale Karina Sadowski.

Protestatarii i-au atacat pe poliţişti cu sticle şi pietre, iar aceştia au replicat făcând uz de tunuri cu apă. Patru autovehicule militare au fost avariate şi unul incendiat.

În jur de 2.100 de poliţişti au fost mobilizaţi, deoarece în mod obişnuit serbarea de stradă, care atrage anual aproximativ 10.000 de participanţi, se încheie cu manifestări violente.

Pe de altă parte, poliţia berlineză a anunţat că un autovehicul, un scuter şi utilaje de şantier au fost incendiate în cursul aceleiaşi nopţi, după ce mai multe automobile au fost distruse de flăcări, în săptămâna care se încheie.

Roubini: Capitalismul se află într-un punct de criză


Capitalismul se află într-un punct de criză, spune Nouriel Roubini, profetul crizei care a început să facă aprecieri dincolo de estimările macroeconomice cu care ne-a obișnuit.
Demonstrațiile populare recente, de la Orientul Mijlociu și Israel până la Marea Britaenie și furia populară crescândă din China si, în curând în alte economii avansate și țări emergente, toate sunt conduse de aceleași motive și tensiuni: inegalitatea care crește, șomajul și lipsa de speranță.

Sursa: revista Capital

Dr. Teofil Mija: Ziua de 23 august 1944 marchează începutul calvarului Neamului Românesc. Predarea Armatei Române şi surparea rezistenţei morale

Sunt unul dintre puţinii supravieţuitori din rândurile studenţilor români încleştaţi în luptă până la jertfa supremă cu ateo-comunismul, cu securiştii şi nomenclaturiştii partidului comunist din România, partid străin de neamul românesc, importat din Rusia, ai cărui membri au trădat interesele neamului nostru, dând mâna cu duşmanul ce urmărea distrugerea entităţii noastre naţionale. Sunt cei care au devenit unelte de asuprire şi de înrobire, care ne-au stăpânit inoculându-ne frica organică prin teroare, timp de 50 de ani.

Ziua de 23 august 1944, zi de tristă amintire, marchează începutul Golgotei, al calvarului neamului românesc, al răstignirii pe cruce, a suferinţelor, intrarea şi căderea fără speranţă de a mai putea scăpa din infernul comunist. Istoricii au datoria de a scoate la lumină adevărul despre acest act de trădare naţională, de vânzare a noastră în braţele lui Stalin, cel mai mare călău al popoarelor din secolul trecut. Trădarea ţărilor Europei Răsăritene şi vânzarea acestora s-a făcut de către Roosevelt şi Churchill.

Nicolae Baciu, avocat din Bran, judeţul Braşov, după ce a scăpat din zece închisori româneşti şi sârbeşti, ajungând în „lumea liberă”, şi-a închinat întreaga viaţă studierii arhivelor militare secrete, engleze şi americane, scriind cartea intitulată ”Agonia României - 1944-1948”, bazată pe o bibliografie ce conţine 120 de lucrări şi documente ale cercetătorilor din acea perioadă. A fost realmente o agonie pentru neamul nostru. Atunci s-a produs distrugerea materială, dar mai ales spirituală a poporului român - distrugerea sufletului - îmbolnăvindu-l aproape incurabil, aruncându-ne în mlaştina deznădejdii, a mizeriei morale în care zăcem şi azi.

Istoricii străini printre care şi renumitul istoric american Forester consideră actul de la 23 august 1944 ca fiind opera colectivă a membrilor oligarhiei tradiţionale, a monarhiei, a aparatului de stat şi a partidelor istorice. Pamfil Şeicaru, renumitul ziarist interbelic, directorul ziarului Curentul, în articoul intitulat ”Politica anistorică”, îşi exprimă următoarele convingeri: „Dacă războiul a fost o patetică verificare a potenţialului moral şi material al naţiunii, în acelaşi timp a fost şi o posibilă verificare a democraţiei române, care a angajat destinul poporului român în graba cu care s-a precipitat să impună ţării printr-o îndrăzneaaţă mistificare, capitularea. Ce s-a salvat prin lovitura de stat din 23 august 1944? Vieţi omeneşti? Cine are curajul să facă inventarul vieţilor omeneşti suprimate de către trupele ruseşti numai în primele două luni după capitulare? Bunuri materiale? Bunuri spirituale? Ce s-a salvat prin gloriosul act de eliberare? Şi după?

Cu ce frenezie au fost batjocorite sacrificiile unei armate eroice! Cu ce îndrăzneală unică s-a răsturnat tabla de valori etice, preamărindu-se actele de spionaj în favoarea unor puteri străine, dându-se oricărei acţiuni trădătoare un titlu de recunoştinţă naţională şi etichetându-i criminali de război pe cei care participaseră la lupta împotriva Uniunii Sovietice!” (n.n. - zeci de generali şi sute de ofiţeri superiori exterminaţi în Penitenciarul Aiud au rămas şi azi fără un monument de recunoştinţă din partea actualilor guvernanţi).

La niciun popor din lume nu s-a înregistrat un caz similar de renegare a armatei naţionale - (n.n. – finlandezii, care au luptat şi ei împotriva Uniunii Sovietice şi cărora Stalin le-a cerut să condamne pe ofiţerii care luptaseră pe front împotiva armatei sovietice, i-a răspuns lui Stalin astfel: ”Noi nu avem criminali de război, noi avem numai eroi!” Şi n-au condamnat pe nimeni). Noi nu numai că am predat Armata Română Uniunii Sovietice, adică 170.000 de ostaşi, oţeliţi în trei ani şi două luni de război, care luptau pe frontul de la Iaşi, dar s-au surpat rezistenţele morale ale naţiunii prin violenţa cu care partidele democrate au pledat culpabilitatea României, în speranţa că îşi vor asigura titluri şi recunoştinţa învingătorului. (n.n. - au ajuns şi ei în închisori alături de cei care am rămas fideli crezului şi educaţiei anticomuniste).

La Aiud a fost întemniţată toată elita armatei române, cea politică şi cea culturală interbelică, majoritatea acestora fiind exterminaţi prin frig, foame, bătăi, izolări, umilinţe şi torturi inimaginabile, ce nu pot fi exprimate prin cuvinte.

Prinţul Mihail Sturdza descrie astfel actul de la 23 august 1944, minciuna armistiţiului bilateral: „În realitate nu se semnase niciun armistiţiu. Rezultatul acestei minciuni către poporul român a fost capturarea şi trimiterea în Rusia a şaisprezece divizii române, fără să mai socotim mulţimea nesfărşită a abuzurilor, violurilor de tot felul şi tălhăriilor la drumul mare la care s-au dedat soldaţii ruşi, care se considerau în teritoriul inamic ocupat. Convenţia de armistiţiu va fi semnată la Moscova în 13 septembrie, fără ca delegaţii români să poată negocia sau discuta măcar condiţiile ei. Este vorba de o capitulare fără condiţii care pune întreaga Românie şi întreg Neamul românesc la discreţia Rusiei lui Stalin”.

Actul din 23 august 1944 a însemnat pentru orice cercetător al isoriei universale, pierderea suveranităţii naţionale, distrugerea infrastructurii morale şi economice, anihilarea sentimentului de demnitate naţională şi individuală, cât şi deschiderea unor noi posibilităţi pentru oportunişti şi carierişti.

H. Seton-Watson, istoric american, a evaluat astfel situaţia pentru Rusia în cartea sa „Revoluţiile Europei Răsăritene”: „Schimbarea de front a României, împreună cu hotărârea de la Teheran de a nu deschide un front în Balcani (cu toul ignorată de Ştirbey şi aliaţii săi) a decis soarta Europei Centrale, a determinat ca Rusia Sovietică să domine întreaga regiune, că anume noua ordine trebuie să fie o ordine comunistă. Pentru asta, Generalisimul Stalin a avut multe motive ca să-i acorde regelui Mihai cea mai înaltă decoraţie sovietică, ordinul Victoria”. Iar Forester adaugă: ”Actul de la 23 august 1944 nu a adus niciun avantaj României, care a fost obligată să plătească despăgubiri de război mult mai mari decât cele plătite de Ungaria şi Slovacia, ţări care şi ele au participat la războiul împotriva Uniunii Sovietice”.

Noi, studenţii luptători anticomunişti, putem afirma cu toată convingerea că actul de la 23 august este şi rămâne un exemplu de escaladare a iresponsabilităţilor. Acest act de trădare naţională a căzut atunci ca un trăznet din senin. Conform armistiţiului, eram obligaţi să întoarcem armele şi să dăm mâna cu duşmanul care de veacuri atenta la libertatea popoarelor.

Dr. Teofil MIJA

- articol publicat în revista Veghea, august 2008