Ocazional
citim in presa despre diverse initiative de promovare a educatiei
sexuale la copiii nostri in scoli. In alte tari acest subiect se preda
de multi ani, dar noi inca nu l-am discutat. Cind educatia sexuala a
fost initiata in tarile occidentale se anticipa ca ea va sconta
rezultate pozitive. Dupa zeci de ani de educatie sexuala in tari ca
Marea Britanie ori SUA rezultatele sunt de loc pozitive. Tinerii au
devenit saturati de informatiile despre aspectele fizice ale relatiilor
sexuale, si spun ca astfel de cursuri ii lasa rece si complet ignoranti
privind relationarea intre sexe, formarea de relatii de prietenie,
relatii romantice, ori de intemeiere a unei familii. In Marea Britanie
sondajele de opinie facute la tinerii adolescenti reflecta o nemultumire
in crestere fata de educatia sexuala. Adolescentii sunt mai mult
interesati in a stabili si mentine relatii de afectiune si prietenie de
lunga durata, un lucru pe care educatia sexuala nu il poate da.
La
nivel international EU si ONU promoveaza si ele educatia sexuala,
afirmind un drept al tinerilor la autonomie sexuala si dreptul de a fi
informati privind sexualitatea. Dar peste tot unde educatia sexuala este
predata, atit la nivel national cit si international, exista conflicte
intre doua scoli de gandire. Una pune emfaza pe educatia sexuala
comprehensiva (“comprehensive sexuality education”), iar alta pe
abstinenta (“abstience only sexuality education”). Conflictele intre
aceste scoli de gandire sunt serioase, fiecare grup acuzindu-l pe
celalalt de promovarea unei ideologii sexuale rupte de realitate.
Abstinenta, zic unii, nu impiedica sarcinile nedorite, iar educatia
sexuala comprehensiva, zic ceilalti, nu impiedica transmiterea bolilor
sexuale nici sarcinile nedorite.
Cine
are dreptate? Noi credem ca abstinenta e valoarea cea mai potrivita
pentru adolescenti. La conferinta anuala AFR tinuta pe 27 aprilie
subiectul educatiei sexuale in scolile din Romania a fost discutat de
dna Olimpia Popa (AFR Tulcea). Publicam prezentarea ei.
Conferinţa Naţională a Alianţei Familiilor din România
27 aprilie 2013
Ma voi referi la câteva probleme pe care vreau să le aduc în atenţia dumneavoastră.
1-Perspectiva educaţiei sexuale în şcoli- ca disciplină obligatorie
Desfăşor
în şcoli, de câtiva ani, “Campania Vreau să Aflu”, un program de
informare destinat elevilor de la clasa a VIII-a până la a XII-a.
Programul promovează castitatea premaritală şi fidelitatea conjugală şi
îi informează pe tineri despre ce înseamnă avortul şi care sunt
consecinţele lui. In majoritate covârşitoare elevii consideră că acest
program le deschide ochii într-o manieră directă asupra unor lucruri
despre care nu au, din alte surse, informaţii oneste.
Pentru
a evalua impactul informaţiilor asupra tinerilor, am aplicat un
chestionar unui eşantion de 100 de elevi de cl a VIII- a, înainte de
primul modul şi după ultimul modul al programului. Am constatat că
înainte de primul modul, 56% dintre ei considerau că “relaţiile intime
reprezintă un aspect firesc al vieţii omului înainte de căsătorie”. După ultimul modul numărul lor a scăzut la 15%, iar numărul celor care considerau că trebuie “să capete oarecare experienţă încă din adolescenţă” a scăzut la 5%.
Inainte de primul modul 36% dintre tineri considerau castitatea “ceva ridicol şi demodat”.
După ultimul modul, numărul celor care aveau această părere a scăzut la
4%. Numărul celor care ar fi ales avortul în cazul unei sarcini
nedorite a scăzut de la 56% la 10%. Deci, impactul există. El este mai
mare la clasele a VIII-a decât la clasele liceale, dar este semnificativ
şi acolo.
In
ultimul timp, tot mai multe voci, ale unor specialişti, cer
introducerea educaţiei sexuale în şcoală. Este evident faptul că
educaţia sexuală care se limitează la aspecte tehnice şi la indicaţii
despre folosirea metodelor contraceptive nu va forma tineri
responsabili. Adolescentul libertin va fi adultul infidel de mai târziu.
Acesta este tipul de educaţie sexuală pe care îl recomandă mulţi medici
şi psihologi, care îşi afirmă şi disponibilitatea pentru a ţine orele
respective în şcoli. Spre ex: d-na dr. Mischianu de la Spitalul
Colentina, consideră că educația sexuală este necesară începând din
clasa a VI-a şi că ea trebuie să includă şi informații despre diferitele
orientări sexuale. Dr.Gabriel Diaconu, psihiatru la
Centrul „MindCare”, mereu prezent în presă şi la televiziuni, deplânge
„indisponibilitatea educatorilor de a acomoda mintea umană cu astfel de
lucruri”, consideră că “pornografia are un efect de reducere a
anxietății” şi crede că, citez: “sexul virtual este benefic deoarece a
degajat foarte mult situația”. Mă întreb cu îngrijorare dacă Ministerul
Educaţiei va aproba un astfel de conţinut al educaţiei sexuale în şcoală, recomandat de astfel de specialişti, foarte insistenţi în a-şi oferi serviciile.
Unele
programe derulate în şcoli, sub masca educaţiei pentru sănătate,
promovează de fapt sexul ocazional. Un exemplu este Proiectul EVRICA,
al Fundaţiei Tineri pentru Tineri derulat în parteneriat cu Ministerul
Educaţiei şi finanţat de Comisia Europeană. Programele din cadrul
acestui prioect (de ex: ”Indrăzneşte să fii mare”, “Iubeşte cu cap” şi altele) nu au nici o componentă morală.
Vara trecută peste 50.000 de tineri au primit prezervative pe litoral
deoarece pentru Proiectul EVRICA, comportamentul responsabil înseamnă
doar folosirea acestui obiect. Din păcate, acest prioect este unul de
foarte mare anvergură, implică sute de voluntari care au format şi au
informat în acest spirit peste 10.000 de tineri până
în prezent. Este evident că în mintea elevilor se pot creea mari şi
grave confuzii prin participarea la programe care le dau informaţii
complet diferite, precum Campania Vreau să Aflu şi EVRICA.
Este timpul ca Ministerul Educaţiei
să afle că există şi o altă abordare decât cea furnizată de EVRICA,
abordare foarte bine argumentată. Stim că există o experienţă relevantă
la nivelul unei ţări întregi : Uganda a redus procentul celor infectaţi
cu HIV de la 18% la 5%, printr-o campanie naţională anti-SIDA începută în 1980, campanie bazată pe apel la abstinenţă premaritală şi fidelitate conjugală, adică ceea ce face şi Campania Vreau să Aflu. In momentul în care a renunţat la această strategie şi a recurs la distribuirea de prezervative,
după cum prevedeau programele internaţionale anti-SIDA în care Uganda a
fost inclusă, numărul de cazuri a crescut din nou, în doar câţiva ani,
până la nivelul anterior primei campanii.
Este
de menţionat şi faptul că Proiectul EVRICA subminează valorile
familiei şi induce o atitudine negativă faţă de procreaţie prin
conţinutul manualului Educaţie pentru viaţa de familie.
In conditiile unei natalităţi aşa de scăzute, în condiţiile în care
poporul român îşi refuză şansa la perpetuare, acest manual prezintă
perspectiva de a avea un copil ca pe o îngrădire a libertăţii tinerii
familii. In lecţia “Dacă aş avea un copil” nu este
vorba despre bucuria pe care copilul respectiv ar aduce-o în familie,
ci despre toate plăcerile la care părinţii lui ar trebui să renunţe. In
lecţia despre “cât te costă să fii părinte”,
există liste de cheltuieli pe care le implică apariţia copilului, nu
pentru a pregăti tinerii în mod practic pentru acest eveniment, ci
dintr-o perspectivă care descurajează ideea de a deveni părinte, pentru
că acest lucru implică multe renunţări şi cheltuieli. In plus,
subminarea familiei se produce şi prin prezentarea efectelor secundare ale pilulei contraceptive ca fiind cu totul neglijabile, precum şi prin informatii parţiale, ori neadevăruri despre ceea ce înseamnă avortul.
