Memorialista Aspazia Oţel Petrescu despre apocalipsa comunistă şi soluţiile de ieşire din iadul comunist: rugăciunea şi poezia. Abandonarea Ardealului

“Golanii” Pietei Universitatii din 1989 si 1990 nu mai sunt doriti in tara lor. Romania reocupata.

Preluat de pe http://roncea.ro/

Sorin Dragan, fost azilant politic in SUA (foto cu tricolorul la o manifestatie din Washington pentru Basarabia), participant la insurectia tineretului universitar din 1989 si cofondator al Ligii Studentilor, a carui marturie emotionanta despre evenimentele din iunie 1990 am publicat-o aici: Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie . “Am simtit sangele lui improscand din capul nimerit de un glont”. Un SRI-ist catre mineri: “Pe asta il vreau viu”. Abrutizatii: “Bine i-ati facut, asa ii trebuie legionarului!”, nu a putut sa revina in tara lui, Romania, dupa o foarte lunga perioada. Si-a luat bilet pentru intoarcerea acasa si apoi s-a dus, cuminte, ca orice cetatean caruia i-a expirat pasaportul, la Ambasada Romaniei din Washington DC. Urma sa i se dea un Titlu de calatorie, conform legii. Zilele treceau, momentul plecarii se apropia si Ambasada… nimic. Nu stiau daca e cetatean roman. De ce n-ar mai fi? De ce ar fi mintit?

Si apoi, ditamai rezidenta SIE nu putea sa dea un “search” pe Google ca sa afle cu cine stau in fata, in cazul in care i-au ratacit Dosarul? Pe site-ul ziarului Adevarul, de exemplu, ar fi gasit imediat chiar doua intrari despre epopeea lui: Secretele Mineriadei: În prima linie a luptei cu regimul Iliescu si Amintiri din subsolul groazei – Adevarul.ro. Si, daca le era lene sa intre pe net sau prin arhiva SIE, puteau sa dea un telefon, pe scurt, la colegii de la SRI, ca doar nici acum nu s-au inchis dosarele “legionarilor” din Piata Universitatii. Sau, ce sa intelegem, ca tocmai de aceea nu a fost lasat sa se intoarca acasa?! Ca tot legea zice asa: ca daca nu e timp de asteptat dupa confirmarea de la Bucuresti, “de la caz la caz si in situatii exceptionale, in baza aceleiasi proceduri, solicitantilor li se pot elibera pasapoarte consulare”. Adica pe loc. Oare cand trece fostul propagandist PCR Volodea Tismaneanu pe la Ambasada, tovaraseii de la SIE il recunosc de pe vremuri sau de acum, de sar drepti cu mana la vipusca pentru a i se transforma in soferi si hamali pana la aeroport?

Sa mai amintesc ca am incercat sa ma misc prin maruntaiele statului putrezit de la Bucuresti pentru a gasi unde a ajuns cererea cu numele lui si a ruga un tovaras sau altul sa binevoiasca sa-si puna stampila, in termenul legal?!

Pe zi ce trece ma conving ca Romania este sinucisa, incet, dar sigur. Reocopata de agentii neo-kominernului, sufocata de borfasii de la toate nivelurile, batjocorita de paraziti ai sistemului, Romania a devenit interzisa pentru romanii ei.

Scrisoarea scurta a lui Sorin Dragan catre Victor Roncea spune totul despre starea de “biet roman saracul” ajuns “strain in tara lui”:

Victor,
N-a tinut, desi am mai incercat si eu in cateva randuri, deci voi rata zborul maine. Ramane sa vad daca mai pot recupera ceva, iar apoi sa reincerc, de data asta pt. pasaport pe termen lung, daca tot nu pot veni acum. Cred ca situatia asta e o apta continuare a povestii pe care mi-ai publicat-o, si o ilustrare a concluziei ei. Am avut tot felul de episoade cu cei din DC. Iata cum, desi numele meu e in Cartea revolutiei, statul rezultat din acea revolutie are nevoie de ceva timp sa determine daca-i sunt cetatean sau nu. Deocamdata inca se mai gandeste daca am suficienta “valoare” sa ma numar printre fiii sai legitimi.
In fine, ne gasim noi la un moment dat, desi nu stiu cat va dura toata farsa asta, si cand o sa am nervi sa revin daca pierd $1200 cu biletul asta.

Cele bune,
Sorin

Il vedeti mai jos, in planul doi, cu barba, alaturi de Parintele Calciu, Corneliu Coposu, Grigore Caraza si alti romani, la Washington, in 1992

Foto: Victor Roncea

Concluzia lui Sorin: Am absolvit stiintele politice la unul din cele mai reputate colegii din SUA, si am lucrat pentru organizatii politice americane si scoli diplomatice din capitala. Mi-am oferit serviciile atat prietenilor care au intrat in guvernul roman, cat si oficialilor in vizita, ca actualul ministru de externe, dar am fost ignorat de fiecare data. Raman deci inca aici, iubind de departe o tara care se incapataneaza sa nu-mi intoarca dragostea.

Sorin Dragan, Washington DC

Si-n timpul acesta, la Bucuresti, se mai adauga o zi la cele peste 7000 de zile de cand se studiaza “Dosarul Mineriadei” si al “Revolutiei”…