VIDEO. Ne vorbeşte Părintele Iustin Pârvu. Sfinţenia românului - de la Mihai Viteazu la Părintele Ilie Lăcătuşu. Cum este distrusă lumea românească

Emisiune inregistrata pe 10 nov. 2011 si difuzata la postul 1TV din Piatra Neamt pe 13 nov. 2011, in cadrul emisiunii “Credinta si traditii nemtene”, realizator Mihai Silviu Chirila.

- inregistrare preluata de pe Botosaneanul Ortodox

Dr in istorie Emilia Corbu: MULŢI AU TRECUT, PUŢINI AU ISTORIE! La ce sunt bune ARHIVELE NAŢIONALE

Puţini dintre contemporanii noştri realizează diferenţa dintre trecut şi istorie. Mulţi consideră că cele două noţiuni sunt egale, că tot trecutul intră în istorie. Nu este aşa. Trecutul înseamnă tot timpul trecut, un volum imens de evenimente, fapte, persoane şi trăiri. Istoria este doar ceea ce se cunoaşte din acest trecut. Mai precis ceea ce poate fi dovedit prin acte, documente, diverse artefacte. Fără dovezi nu există istorie. Prin urmare în lipsă de mărturii istorice trecutul nu poate fi dovedit, chiar dacă există. Este situaţia unui om fără acte de identitate. Deşi fizic există, pentru societatea în care trăieşte nu poate fi dovedit.

Toată istoria se sprijină pe doi piloni: arhivele şi arheologia, la rândul lor cu mai multe ştiinţe auxiliare. Când în primul război mondial Arhivele Naţionale au fost bombardate, au fost distruse mai multe fonduri printre care şi cele referitoare la judeţul Ialomiţa. Această nenorocire a făcut ca perioade întregi din istoria medievală şi modernă a acestei regiuni să nu mai poată fi cunoscută niciodată..
Cei care controlează aceşti piloni ai cercetării istorice, arhivele şi arheologia, scriu practic istoria. Fără accesul liber şi neîngrădit la aceste surse, istoricii nu au ce scrie.

Toate statele care s-au perindat de-a lungul timpului, de la cele antice până la cele moderne şi-au depozitat trecutul prin arhivarea documentelor. Era dreptul şi obligaţia lor.
Nu înţeleg acum ce drac bălţat le-a băgat în cap Cultelor să îşi ceară arhivele de la statul român. Ce au de gând să facă ? Intrucât legea Arhivelor Naţionale obligă doar instituţiile specializate să conserve, apere şi să pună în valoare aceste documente, se înţelege că alţi deţinători nu au aceste obligaţii. De pildă, eu ca titular fac ce vreau cu actele mele. Cine ne garantează nouă că odată preluate aceste fonduri referitoare şi la istoria românilor nu vor fi distruse, măsluite sau ţinute în condiţii insalubre? Chiar, cine? Şi de ce se luptă maghiarimea să pună mâna pe ele, peste toate legile statului? Nu există decât două alternative. Fie au ceva de ascuns, fie, mai grav, au ceva de revendicat.

Tărăşenia asta îmi aminteşte de păţania postelnicului Ianache care pe la 1614 cerea domnitorului să i se întărească din nou, cu acte în regulă, toate moşiile, sălaşele de ţigani, pădurile, apele etc., etc. Zicea Ianache că în timpul invaziei turceşti i s-au prăpădit toate ,,cărţile cele vechi,,. Ca să vezi! Că turcii exact hrisoavele postelnicului veniseră să prăduiască. Dar omul a venit cu martori, oameni ,, buni şi bătrâni,, şi şi-a întărit zeci de mii de acareturi. Dacă domnia ar fi avut arhivele statului în care s-ar fi păstrat şi copii ale ,,cărţilor cele vechi,, alta ar fi fost situaţia. Şi pretenţiile postelnicului, cu siguranţă, mai mici.

Dr Emilia Corbu

Sursa: viata fantastica

Vedeti si Apelul istoricilor români

Motto: “Consider ca avortul este printre cele mai mari pacate posibile” – Parintele Arsenie Papacioc

Medicul Thomas Verny din Toronto (Canada), un psihiatru cu renume, a facut recent o declaratie, ce a produs senzatie in cercurile medicale: “Copiii nenascuti se sinucid in uterul mamei care-i poarta, daca aceasta nu-i doreste”. A sustinut afirmatia pe baza unor fapte si a unor serioase cercetari, fiind convins ca mama-gravida poate transmite fatului sentimentele si temerile ei, determinandu-l sa se comporte astfel incat sa provoace propria-i rejectie, deci avortul spontan.

Dr. Verny, au tor al lucrarii Viata secreta a copilului nenascut, relateaza pe larg ca a ajuns la aceste concluzii dupa un studiu de ani de zile asupra a 400 de avorturi spontane, carora nu li s-a descoperit cauza. Intr-un procent foarte mare de cazuri, argumenteaza dr. Verny, mama a avut sentimente foarte amestecate la gandul responsabilitatii fata de copil dupa nastere, sentiment provocat de teama, nesiguranta, de eventualitatea de a naste un copil cu tare, frica de a fi parasita de sot, nasterea unui copil “din flori” etc. Presat de asemenea ganduri chinuitoare, organismul femeii in cauza provoaca o secretie de hormoni. Acesti hormoni, absorbiti de fetusi, le creeeaza acestora o stare de anxietate. Ei simt ca mama nu-i doreste, explica mai departe dr. Verny, iar in aceasta stare fetusul incetineste productia anumitor substante chimice in uter, substante vitale pentru procesul normal de dezvoltare a viitorului copil. In ultima faza, are loc, deseori, avortul spontan.

Cercetarile dr. Verny sunt sustinute de dr. David Chamberlain, psiholog la Centrul de tratament al anxietatii din San Diego (California), care declara: “Sunt convins ca numeroase avorturi spontane sunt cauzate de factori psihici. Fetusii ajung sa se sinucida! Ei pot fi serios lezati si afectati daca sunt respinsi emotional de mama”.
Conform dr. Verny, un fetus viseaza, invata, isi dezvolta memoria, are emotii: “Este pur si simplu fenomenal faptul de a sti ca un fetus este o fiinta care simte, experimenteaza, isi aminteste, o fiinta care reactioneaza la mediul inconjurator, fiind la randul sau influentat de acest mediu. Ceea ce m-a surprins in mare masura in cursul celor 6 ani de cercetari, a fost sa vad cum este influentat fetusul si in ce masura gandurile, sentimentele si reactiile mamei au importanta. Experientele s-au bazat pe date stiintifice precise: am fost totusi uimit sa descopar ca unele din superstitiile si credintele stravechi, pe care le denumim cu dispret “povesti de femei batrane”, s-au dovedit a fi cat se poate de adevarate. De exemplu, un fetus o poate auzi cat se poate de distinct cantand pe mama lui. Din a 16-a saptamana a procesului sau de dezvoltare, fetusul intoarce capul respingand o lumina puternica proiectata pe abdomenul mamei sale; dupa a 24-a saptamana incepe sa posede simtul gustului, iar din a 25-a el salta daca se bate intr-o toba. De la a 32-a saptamana dupa conceptie, fetusul face miscari rapide cu ochii in cursul somnului, ceea ce demonstreaza ca viseaza”.

Tot materialul utilizat de dr. Verny pentru lucrarea sa a fost obtinut in urma unor cercetari si experiente de ani de zile cu ajutorul unor aparate electronice ultrasensitive, prin studii psihiatrice asupra reactiilor femeilor gravide si ale fetusilor.

In loc de concluzie, Sfintii Parinti spun ca pruncul avortat “nu ar fi la bine, pentru nebotez, nici la rau, pentru nevinovatie”. Cuviosul Paisie Aghioritul povesteste:
“Intr-o noapte, Dumnezeu a ingaduit sa vad o infricosatoare vedenie, care mi-a aratat care este soarta acelor copii. Era in noaptea spre Martea Luminata. Aprinsesem doua lumanari in doua tinichele, asa cum obisnuiesc sa fac chiar si atunci cand dorm, pentru cei ce sufera sufleteste si trupeste, vii si morti. La ora 12.00, in miezul noptii, in timp ce rosteam rugaciunea lui Isus, vad un ogor mare, inconjurat cu un gard de zid, semnat cu grau care abia incepuse sa creasca. Eu stateam in afara ogorului si aprindeam lumanari pentru cei morti, pe care le lipeam de zidul imprejmuitor. In partea stanga era un teren viran, plin de stanci si vagauni, care se miscau mereu din pricina unui vuiet puternic alacatuit din mii de tipete sfasietoare, care-ti rupeau inima. Chiar si cel mai impietrit om s-ar fi umilit, daca le-ar fi auzit.

In timp ce sufeream din pricina acelor tipete sfasietoare si ma intrebam de unde provin si ce inseamna toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunandu-mi: “Ogorul cu grau, care inca nu a dat in spic, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor invia. Iar in locul care se cutremura de tipetele sfasietoare, se afla sufletele copiilor care au fost omorati prin avorturi”.

Dupa aceasta vedenie mi-a fost cu neputinta sa-mi revin multa vreme, din pricina marii dureri ce am simtit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici macar sa ma odihnesc dupa aceea, cu toate ca eram istovit de oboseala“.

Fragmente din “Iata duhovnicul. Parintele Arsenie Papacioc”, de Ieromonah Benedic Stancu, Editura Sophia, 2006

Sursa: Ziua Online

Apel catre Presedinte: Domnule Traian Basescu, NU promulgati Legea Maghiara de destramare a Arhivelor Nationale!

 

DOMNULUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU

Domnule Preşedinte,

Opinia publică responsabilă din România, de la cetăţeni simpli la cercetători ştiinţifici, istorici, scriitori, oameni de artă şi de ştiinţă, reprezentanţi ai societăţilor civice şi cultural-patriotice au luat act cu îngrijorare de recentul demers de legiferare a dezmembrării integrităţii instituţiei Arhivelor Naţionale prin votarea în Camera Deputaţilor a Parlamentului României a legii de restituire a arhivelor confesionale către creatorul lor. Este vorba de arhivele luate de la creator în perioada comunistă, încercându-se repararea unei nedreptăţi şi neţinându-se cont că de fapt se face o nedreptate şi mai mai mare faţă de cetăţean şi faţă de viitorul consolidării noastre naţionale.
Stă mărturie, în acest sens, tradiţia arhivistică românească, modul cum s-a format însăşi instituţia Arhivelor Naţionale. Astfel, când la 23 iulie 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna legea pentru concentrarea tuturor actelor “monastirilor pământene”, acte de interes public, în Arhivele Generale ale Statului, se afirma că se face aceasta pentru sigura lor conservare şi pentru folosirea lor practică, măsură deja aplicată prin legiuirea din 1841de a se aduna aceste acte ale mănăstirilor şi care au fost administrate de o “Comisiune documentală”, comisie contopită în 1862 cu Arhivele Generale ale Statului.
Aşadar, generaţia preunionistă şi cea unionistă şi-au asumat responsabilitatea faţă de viitorul şi consolidarea naţiunii lor şi nu se cunoaşte ca mănăstirile respective să fi răspuns cu duşmănie faţă de acest act de accedere a Principatelor româneşti la modernitate. Mai mult chiar, după răsturnarea lui Cuza, guvernele ulterioare, regii cei glorioşi care au realizat Independenţa şi Marea Unire nu s-au gândit să retrocedeze mănăstirilor arhivele şi nici sfintele mănăstiri româneşti nu au dat dovadă de duşmănie faţă de stat ca să le ceară înapoi, locul de depozitare şi importantul lor destin cultural şi ştiinţific era de necontestat.
Când în martie 1865 Adunarea Electivă a României vota legea pentru predarea la Arhivele Statului a arhivelor mănăstirilor aşa-zise brâncoveneşti, 99 de deputaţi au votat pentru, 8 contra şi 2 s-au abţinut. Şi prin Legea pentru organizarea Arhivelor Statului din 1925 se prevedea primirea spre păstrare în Arhivele Statului a actelor civile, bisericeşti şi militare, chiar actele de stare civilă ale Familiei Regale (nimeni nu era mai presus de interesul naţional), acte mai vechi de 30 de ani şi care nu mai erau necesare administraţiei curente a acestor autorităţi – spunea legea. Care ar fi fost, aşadar, destinul cultural şi ştiinţific al României fără aceste documente puse la dispoziţia unori mari oameni de cultură români precum Iorga, Hurmuzaki, Bogdan ş.a. ?

Domnule Preşedinte,

Soluţia dezmembrării unei instituţii de bază a statului român, cu documente de o valoare inestimabilă şi unicate, care urmează să fie dispersate în sute şi sute de centre extrem de nesigure, duce la periclitarea drepturilor cetăţeanului, mai ales că se face o discriminare între cetăţeni prin această cedare pe criterii anume, fapt care încalcă în mod clar Constituţia României.
Situaţia de acum peste o jumătate de secol, de la preluarea lor, este acum alta, sute de parohii care au creat atunci arhive pentru comunitatea lor azi nu mai există, comunităţile aparţin altui cult. Evident că nu se pot priva membrii comunităţilor respective de trecutul strămoşilor lor. Neconstituţional este şi faptul că nu s-au consultat Bisericile româneşti, specialiştii, oamenii de cultură şi întreaga societate, deoarece este vorba de o problemă majoră, de mare interes naţional.
Ne întrebăm atunci care este viitorul României fără memoria ei istorică şi culturală?
De aceea, domnule Preşedinte al României, vă solicităm să nu promulgaţi această lege şi să o returnaţi Parlamentului şi dezbaterii publice româneşti, până nu este prea târziu în declanşarea unui pas care va avea consecinţe ireparabile pentru patrimonial naţional. Constituţia României vă cere să apăraţi acest patrimoniu, care slujeşte şi va sluji mereu cetăţeanul român, fără discriminare etnică şi confesională, cultura şi ştiinţa naţională şi a Europei şi, implicit, prosperitatea şi consolidarea naţională.
Cu deosebit respect,
Organizatii:
ASTRA – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român,
Centrul European de Studii Covasna Harghita,
Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures,
Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni,
Asociatia Civic Media,
Ziaristi Online,
Clipa Magazine,
Consiliul Mondial Roman,
Comitetul Roman American pentru Basarabia,
Consiliul Roman American
Persoane:
Vasile Lechintan, istoric, Cluj
Prof Gheorghe Buzatu, istoric, Iasi
Prof Nae Georgescu, scriitor, Bucuresti
Prof Theodor Codreanu, scriitor, Husi
Alexandru Moraru,istoric-arhivist si publicist roman, Chisinau
Ilarion Tiu, istoric, asis univ, Bucuresti
Aurel I Rogojan, gen brig (r), Bucuresti
Florin Budea, jurnalist, Oradea
Sorin Sotoc, jurnalist, director Spinul, Oradea
Maria Petrascu, jurnalist, Brasov
Florian Palas, jurnalist, Brasov
Victor Roncea, jurnalist, Bucuresti
Alaturati-va acestui demers printr-un mesaj la adresa de e-mail ziaristionline@gmail.com sau semnati aici, la rubrica de comentarii, dupa modelul de mai sus.

Pentru documentare:
Tradarea a devenit legala. Camera Deputatilor a votat dezmembrarea Arhivelor Nationale
FAR către SRI și România. APELUL Federaţiei Arhiviştilor din România în faţa atacului UDMR: OPRIŢI DESTRĂMAREA ARHIVELOR NAŢIONALE !
Spinul.Ro despre retrocedarea arhivelor către bisericile maghiare: Complotul UDMR. Spectrul lui Tismaneanu si lista tradatorilor. In atentia SRI
Atac unguresc in Camera Deputatilor. UDMR vrea sa fure, azi, aurul Romaniei: Arhivele Nationale. Autorul tentativei: Mártón Árpád Francisc