Comisia Europeana a respins proiectul legii care prevedea interzicerea negarii crimelor facute de regimurile comuniste, in acelasi mod in care unele state din Uniunea Europeana interzic negarea crimelor Holocaustului evreiesc

Comisia Europeana a respins solicitarile mai multor state din estul Europei, printre care si Romania, care au solicitat adoptarea unei legi europene a genocidului dublu. Proiectul legii prevedea interzicerea negarii crimelor facute de regimurile comuniste in acelasi mod in care unele state din Uniunea Europeana interzic negarea si banalizarea crimelor Holocaustului.


Cu alte cuvinte, conform legii propuse de cele sase state europene nimeni nu ar mai fi avut voie, odata aprobata legea, sa nege, in orice context, public sau privat, genocidul comunist caruia i-au cazut victime milioane de oameni din fostul lagar comunist.



Numai in Romania, de pilda, in cei 45 de ani de comunism, au fost, in total, 2.451.000 victime ale regimului totalitar, conform datelor ofciale mentionate in volumul "Holocaustul Rosu" al doctorului Florin Matrescu, autorul celui mai documentat si relevant compendiu in materie: prizonieri de război în URSS, 180.000; ucişi în lagăre şi închisori, 500.000, dintre care 250.000 ucişi în lagăre şi închisori si alti 250.000, decedati din multiple cauze, la scurt timp dupa eliberarea lor din detentie; 200 000, ucisi in timpul colectivizarii fortate; 10.000 de membri ai Miscarii nationale de partizani; 60.000, in perioada ceausista; peste 1400 in Revoltuia Romana din Decembrie; 1500 000 de victime in Basarabia si Bucovina, ca teritorii instrainate ale Romaniei.


Parerea ministrilor de externe ai Romaniei, Lituaniei, Letoniei, Bulgariei, Ungariei si Cehiei, care au discutat saptamana trecuta acest subiect cu Comisarul pentru Justitie Europeana , Viviane Reding, a fost aceea ca aceste crime trebuie tratate dupa aceleasi standarde si prevederi ca si crimele impotriva evreilor si au solicitat, in numele statelor pe care le reprezinta, interzicerea negarii si banalizarii crimelor comuniste cat si apologia lor.


Comisia Europeana a dat insa un raspuns negativ cererii de adoptare a legii dublui genocid motivand ca ororile savarsite de comunism sunt evidente insa ele nu au fost indreptate impotriva unei minoritati etnice ,asa ca ideea unei legi a genocidului dublu se respinge din start.


Nesansa victimelor totalitarismului, nu-i asa, sa nu fi fost toate din randul uneia sau a mai multor minoritati! Ca doar ce conteaza numarul acestora cand mai importatnta e minoritatea etnica!


Si o parte a comunitatii evreiesti, prin vocea directorului centrului Simon Wiesenthal din Israel, Efraim Zuroff, si-a exprimat pozitia fata de cererea celor sase state europene spunand ca nu se pot compara crimele impotriva evreilor cu cele comise sub regimurile comuniste pentru ca rusii au fost cei care i-au eliberat pe evreii din lagare si, fara Rusia, probabil ca Germania nazista nu ar fi fost invinsa.



Concluzia? Ca pentru Holocaustul rosu, Rusia si regimurile totalitare pe care le-a impus aceasta in statele fostului lagar comunist pot fi absolvite, fiindca ea, Rusia, e cea care a stopat Holocaustul evreiesc invingand Germania nazista.


Sursa: Ziare.ro  
Autor: Maria Petrascu 

Declaratie de presa a IPS Bartolomeu Anania. "Ii rog fierbinte pe parinti sa aiba grija de copiii lor. Fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni sa incapa pe mana celor ce-i strica, sau sa aiba la indemana ceva ce le poate intina fiinta".

Cu regretul ca unele probleme de sanatate nu imi vor permite sa va primesc in resedinta mea pentru traditionalul Mesaj de Craciun, Va trimit alaturat textul Declaratiei mele de presa, impreuna cu cele mai cordiale felicitari de sfintele Sarbatori si urarea de La multi ani!

In vremea Vechiului Testament, sub domnia lui Iosia, a fost descoperita in templu cartea Deuteronomului, adica Legea data de Dumnezeu lui Moise. Iar regele, dupa ce a citit-o, si a dat seama cu durere de enorma distanta ce se produsese intre poruncile lui Dumnezeu si comportamentul poporului pe care el, regele, il carmuia. Asa s’a hotarat sa starpeasca idolatria si relele moravuri, restaurand ordinea morala in societate.

Asa s’ar cuveni sa fie si’n zilele noastre: Biblia din Parlament ar trebui sa existe nu doar ca obiect in fata caruia demnitarii isi depun juramantul, ci si ca indreptar pentru legile pe care acestia le planuiesc, le voteaza si le promulga. Daca ei ar deschide Biblia numai cateva pagini, atunci in tara noastra nu ar mai exista acte normative menite sa legifereze sau sa permita pornografia, prostitutia, homosexualitatea, concubinajul, practici care nu sunt altceva decat tot atatea cai deschise spre dezintegrarea familiei si disolutia societatii. E inadmisibil sa juri cu mana pe Biblie si sa faci legi impotriva Bibliei! De aceea ne vom ruga neincetat pentru ei, alesii nostri, pentru ca Dumnezeu sa le lumineze mintea si sa le incline inima doar spre ceea ce este drept, bun si de folos acestui popor, asa cum a facut, pe vremuri, regele Iosia.

Pana atunci ii rog fierbinte pe parinti sa aiba grija de copiii lor. Stiu ca avem multe familii adevarate, cu parinti iubitori si copii cuminti. Dar tocmai de aceea va rog si va indemn, parintilor, sa fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni sa incapa pe mana celor ce-i strica, sau sa aiba la indemana ceva ce le poate intina fiinta. Nu-i lasati doar pe seama scolii, caci intr’o scoala pot exista programe perverse sau o directoare care, in schimbul catorva cadouri ieftine, le permite traficantilor sa-si etaleze scarboasele marfuri in vazul copiilor. Ajutati-va odraslele sa invete cu drag si sa se poarte frumos! Cutremurati-va de familiile destramate si de copiii lor ramasi pe drumuri, bantuiti de mizerie si de vicii precoce. Oferiti le pruncilor vostri mai putin televizor si mai multa lectura: din cartile frumoase si, pe cat se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, in intregime, la varsta de zece ani; nu e important ce si cat a inteles, ci faptul in sine ca a citit-o si n’a uitat-o. Faceti din Fiul Mariei un prieten al copiilor vostri; si fiti siguri ca Pruncul Iisus va va surade din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret tinandu-va de mana.

† BARTOLOMEU
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului,
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Momente inedite din scenariile revoluţiei române, relatate de dr. Florin Mătrescu, unul din liderii exilului anticomunist

 - Domnule doctor Florin Mătrescu, trebuie să menţionăm că înainte de evenimentele din 89 aţi fost unul din liderii exilului românesc. Vă rog să relataţi momentele inedite pe care le ştiţi din scenariile revoluţiei române.

- Fără să fiu o sursă autorizată, aşa cum le place unora să-i numească pe cei pe care îi consideră ei informaţi, sunt un om care a trăit episoade de istorie şi aş vrea ca ele să fie percepute de copiii noştri şi de urmaşi aşa cum au fost cu adevărat.

În anul 1987, la 7 ani de la începutul exilului meu, se cristaliza şansa formării unei federaţii a românilor anticomunişti din exil. Această dorinţă a existat odată cu intrarea trupelor sovietice în România şi îngroşării rândurilor exilului prin cei care au fugit din ţară în diverse momente, însă nu se materializase încă. Existase Consiliul Naţional Român, care a jucat un rol important, dar nu şi-a putut dovedi eficienţa pentru că vremurile erau potrivnice şi pentru că nimeni nu îşi închipuia că ţările comuniste vor scăpa de această dictatură. După anii ’80, lucrurile păreau posibile şi mai mulţi oameni, veterani ai exilului, cochetau cu ideea că „trebuie să realizăm o formă de unire a românilor anticomunişti”. Români existau foarte mulţi, au fost estimaţi la sute de mii, la milioane chiar, dar vorbim despre diasporă, oameni care n-aveau nicio legătură cu România şi, întâmplător, erau născuţi în România. Nu dovedeau niciun interes pentru lupta politică. Atunci, în 1987, cu mari eforturi, am reuşit să-l lămuresc pe Ion Pantazi, care era o figură emblematică în exil, să facem o adunare la Paris în care să solicităm ajutorul românilor importanţi din exil şi care aderau la lupta anticomunistă. Între ei era domnul Comăniciu, jurist şi intelectual de mare clasă, care între timp a murit, profesorul Nagachevski din Munchen, şi mulţi alţii. Ne-am întâlnit la Paris. Eram poate 100-150 de oameni. Adunarea a decurs relativ liniştit. La un moment dat şi-a făcut apariţia şi Ion Raţiu, care privea cu mult scepticism orice încercare de formare a unei federaţii în exil, pentru că domnia sa reuşise, cu oarecare efort, dar şi cu multe alte şiretlicuri, să înjghebeze Uniunea Mondială a Românilor Liberi. Această organizaţie nu admitea aşa-numiţii extremişti de dreapta, mai precis legionarii. Raţiu considera că legionarii n-au ce căuta într-o formaţie anticomunistă. Majoritatea celor prezenţi în sală nu eram nici legionari, nici simpatizanţi legionari, dar plecam de la premiza că în lupta anticomunistă trebuie primit orice român care este dispus să facă un sacrificiu pentru cauza naţională. Cu ocazia acestei adunări, în care eu şi alţii am pledat pentru această iniţiativă, a apărut la un moment dat o persoană ce s-a dat drept profesor, care se recomanda Martinescu. Venirea lui în Germania Federală era destul de dubioasă, a încropit o poveste cum că în aeroportul din Berlin a reuşit să se strecoare în partea vestică. Văzând rolul meu în formarea acestei federaţii, a dorit să-mi vorbească între patru ochi. Asta se-întâmpla la Paris. Eu primisem nişte semnale. Vorbind cu Bucureştiul, am aflat că mama fusese chemată la securitate şi i s-a atras atenţia că feciorul ei nu-şi vede de treabă, că securitatea ştie în ce hotel stau la Paris. Ştiau că se coace ceva.

Acest domn Martinescu îmi spune următorul lucru: „Domnule doctor, văd că depuneţi mult suflet şi aş vrea să vă capacitez într-o acţiune foarte importantă”. „Despre ce e vorba, domnule profesor (aşa se recomandase)?”. „În România va începe o mişcare socială amplă, în care ar fi bine să se implice şi exilul”. „La ce vă referiţi? Ce-am putea face noi?”. „Un grup organizat de dumneavoastră trebuie să ajungă la graniţa româno-ungară. Şi de-acolo să protestaţi şi să cereţi căderea regimului Ceauşescu”. Mi-a mai dat câteva amănunte pe această temă. L-am abordat foarte simplu: „Domnule Martinescu, cum puteţi să vă închipuiţi că noi, care suntem însemnaţi de serviciile secrete, de KGB şi de mulţi alţii, putem ajunge la graniţa ungară şi putem protesta pentru căderea regimului Ceauşescu? Nu vom ajunge acolo. Şi-afară de asta, ce ecou ar avea acţiunea noastră, din moment ce de ani de zile organizăm demonstraţii care n-au avut nicio eficienţă pentru România. A fost mai mult o ostoire a noastră şi o informare a cancelariilor occidentale despre ce se întâmplă în România”. Atunci îmi face marea destăinuire: „Nu veţi fi singuri”. „La ce vă referiţi?”, am întrebat. „Concomitent cu această mişcare, în România, în mai multe oraşe din ţară, vor începe mişcări populare”. L-am întrerupt şi l-am întrebat: „Ce şanse au aceste mişcări populare în România sub dictatura ceauşistă? O să-i secere cu mitraliera sau îi bagă pe toţi în puşcării”. Zice: „Nu despre asta este vorba. La aceste mişcări vor participa, în mod activ, Securitatea, Armata, o parte din organele Partidului”. Atunci eu îi spun: „Prin urmare, se pregăteşte o lovitură de stat, un puci. Este vorba de un scenariu”. Zice: „Nu-i spuneţi aşa. Este vorba de o revoltă populară. Important pentru noi este ca ceea ce începe în ţară să fie simultan cu mişcarea exilului şi să sincronizăm aceste două tipuri de acţiuni”. Îi dau această informaţie lui Doru Novacovici, fost deţinut politic şi-i spun: „Dorule, mi s-a spus un lucru incredibil. Ar fi vorba despre începutul unei bubuieli în România, concepută de Securitate, Armată etc”. El a rămas uimit şi mi-a spus: „Vreau să-ţi fac o confesiune. Eu am legătură cu Serviciile Secrete Franceze”. „Ce-i spun eu lui Martinescu?”, am întrebat. „Ai răbdare până diseară şi-ţi voi da răspunsul”. Seara ne-am întâlnit în Paris şi mi-a spus: „Francezii au spus două lucruri: ori acest Martinescu este un nebun, ori cu adevărat Securitatea pregăteşte o lovitură de stat în România.”

- Dar care era calitatea pe care o declina Martinescu în faţa dumneavoastră?

- N-a vrut să precizeze calitatea în care prezintă aceste evenimente ce urmau să se întâmple în România. În acel moment, am fost foarte sigur că se pregăteşte ceva în România, lucru la care nu ne mai gândeam. Nu ne închipuiam că vom fi contemporani cu căderea lui Ceauşescu.

Al doilea moment pe care vreau să-l subliniez este că, în noiembrie ΄89, Ion Pantazi îmi dă telefon de la Munchen şi îmi spune: „Dragă Florin, ştiu de la nemţi – el avea bune legături cu Uniunea Creştin Socială şi cu un neamţ, care făcea parte din serviciile secrete germane şi fusese prizonier politic în URSS – că în decembrie va începe bubuiala în România”. Eu am rămas stupefiat, am replicat: „Mi se pare incredibil”. După care mi-am adus aminte de episodul Paris şi intervenţia lui Martinescu, care, între timp, dispăruse de pe scenă. L-am întrebat: „Este o fantezie sau ai informaţii concrete?”. „Nemţii vor livra şi aparatură electronică pentru coordonarea grupurilor care participă la scenariu. Pune-te la lucru şi fă statutul Partidului Creştin”. Visam la el de ani de zile. Visul meu era formarea unui partid creştin, după modelul Uniunii Democrat Creştine din Germania. Şi-atunci m-am apucat şi, în două săptămâni, având la dispoziţie statutele creştin-democraţilor germani, ale social-creştinilor din Bayern, ale Uniunii Creştine Italiane şi ale conservativilor britanici, am făcut statutul şi programul UDC, partidul pe care am încercat să-l formăm după 1989.

- fragment dintr-un interviu acordat de Dr. Florin Mătrescu publicaţiei Veghea, consemnat de Florin Palas

Un fost detinut politic, monahul Teodor Stanescu, spune ca Tokes Laszlo a fost instrumentul puterilor internationale, la revoluția din 1989

Monahul ortodox Teodor Stănescu, de la mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, a vorbit miercuri la Oradea despre „Calvarul Aiudului" și martirajul ortodox în temnițele comuniste. Monahul a spus că Tokes Laszlo a fost doar un instrument al puterilor internaționale și că nu a pornit mișcarea de la Timișoara din dragoste de neam. 

Cu ocazia împlinirii a 21 de ani de la căderea comunismului, monahul ortodox Teodor Stănescu le-a vorbit orădenilor despre jertfele celor care au suferit în închisori, din cauza religiei. Conferința a fost organizată de către asociația ASTRADROM, cu tema „Calvarul Aiudului". Studentul Marius Babau, unul dintre organizatori, le-a amintit orădenilor că primele mișcări de protest, care au culminat cu mitingul de la 22 decembrie 1989 din București, au început la data de 17 decembrie, la Timișoara. Referitor la acele zile, monahul Teodor, fost deținut politic, a spus că „mișcarea pornită de Tokes la Timișoara nu a fost din dragoste față de neam ci așa a fost plănuit de alții. El a fost doar un instrument în toată această schimbare politică. Adevărații martiri au fost cei din închisori, cei care au murit pentru neam și nu cei ce au jucat interesele altor puteri internaționale".

Închisoarea de la Aiud, pentru exterminarea opozanților comunismului

În continuare monahul Teodor (foto) a vorbit despre monumentul ridicat la Aiud în amintirea acestor martiri, în care se află și încăperea cu sfintele moaște ale martirilor care au murit acolo. Acesta a povestit despre suferințele, torturile, căderile și ridicările celor întemnițați, felul în care aceștia s-au luptat pentru a-și menține sufletul aproape de Dumnezeu, cu toate piedicile anchetatorilor și ale torționarilor care încercau să le „scoată din cap" credința în Dumnezeu și dragostea de neam și țară.

Sursa: Adevarul

Semnatura electronica devine obligatorie de la 1 iulie 2011

Potrivit MFP, de la 1 iulie 2011 declaratiile se vor depune numai in sistem electronic, fiind astfel nevoie de semnatura electronica

Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), intentioneaza ca, incepand cu luna ianuarie 2011, declararea impozitului pe venit si a contributiilor sociale sa se realizeze printr-o declaratie unica ce va fi depusa la unitatile fiscale teritoriale din cadrul ANAF. Intrucat in proiectul actului normativ prin care va fi aprobata se prevede obligativitatea depunerii declaratiei incepand cu 1 iulie 2011 in sistem electronic (on-line), este obligatorie obtinerea de catre platitorii de venituri a certificatului digital calificat pentru semnatura electronica, potrivit site-ului contabilul.ro.

Obtinerea certificatului de la o firma autorizata

Pentru a transmite o declaratie fiscala prin mijloace electronice trebuie obtinuta o semnatura electronica, printr-un certificat digital. Conform prevederilor OMEF nr. 858/2008, OPANAF nr. 2520/2010 si OPANAF nr. 2568/2010, certificatele digitale se obtin de la furnizori de servicii de certificare acreditati in conditiile Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica: CERT SIGN, adresa: www.certsign.ro; DIGI SIGN, adresa: www. digisign.ro si TRANS SPEED, adresa: www. transspeed.ro.
Reprezentantii Consiliului pentru IMM-uri s-au aratat in nenumarate randuri nemultumiti de faptul ca ANAF a autorizat numai 3 firme de la care se pot cumpara semnaturile. Acestia sustin ca, acreditand doar trei firme, se ridica multe semne de intrebare privind o posibila legatura intre angajatii Fiscului si reprezentantii celor 3 companii, cat si o posibila intelegere in ceea ce priveste costurile semnaturilor. Potrivit acestora, tariful pentru obtinerea unei semnaturi electronice este de 54 de euro, iar certificarile trebuie obtinute in fiecare an. Ba mai mult decat atat, o firma este nevoita sa aiba cel putin 3 semnaturi pentru a nu-i fi blocata activitatea.
Spre deosebire de Romania, in Slovacia, o astfel de semnatura electronica costa numai 8 euro.

Cum va inregistrati la ANAF?
Potrivit actului normativ emis de MFP, pentru a intra in posesia unei astfel de semnaturi trebuie sa parcurgeti cativa pasi importanti. Initial se completeaza documentul de confirmare, aplicand semnatura digitala in casuta Semnatura utilizator.
Cu documentul confirmat de firma care a eliberat certificatul digital, se face inregistrarea la ANAF parcurgand urmatorii pasi:

• se acceseaza website-ul ANAF, la adresa www.anaf.ro, meniul Depunere declaratii, modulul Inregistrare certificate calificate, se tasteaza butonul “Accepta” aflat in partea stanga, jos, a paginii;
• in fereastra care apare se selecteaza documentul de confirmare cu butonul “Browse”, care se va transmite prin tastarea butonului Transmite documentul;
• apoi, se introduc urmatoarele date: codul unic de identificare al contribuabilului (operatorul economic pentru care se transmit declaratiile fiscale); denumirea contribuabilului; adresa contribuabilului. Dupa completarea acestor date se tasteaza butonul “Submit” pentru transmitere. Pe ecran se va afisa formularul 150 “Cerere pentru utilizarea unui certificat digital calificat”, completat cu datele introduse, care se listeaza prin tastarea butonului “Tipareste cererea.”

Atentie! Conform prevederilor OMFP nr. 858/2008, perioada de valabilitate a unui certificat calificat este de un an de zile. In cazul in care certificatul va fi reinnoit, se parcurge procedura prezentata mai sus.
Ce acte depuneti pentru a putea utiliza certificatul digital?
Pentru inregistrarea formularului 150 “Cerere pentru utilizarea unui certificat digital calificat” la unitatea fiscala teritoriala unde contribuabilii sunt inregistrati ca platitori de impozite si taxe, trebuie depuse urmatoarele documente:

• formularul 150, listat, semnat si stampilat de contribuabil;
• documentul de identitate al titularului certificatului calificat, in original si in copie;
• documentul, in original si in copie, care atesta calitatea titularului certificatului calificat, de reprezentant legal al contribuabilului (acest document poate fi Hotararea adunarii generale a actionarilor sau Statutul societatii comerciale);
• documentul de imputernicire, autentificat de notarul public, din care rezulta dreptul titularului certificatului calificat de a semna declaratiile fiscale pentru contribuabil, in situatia in care titularul certificatului calificat nu are calitatea de reprezentant legal al contribuabilului reprezentat.

In termen de 4 zile de la depunerea documentatiei, pe adresa de e-mail mentionata in formularul 150, se primeste o confirmare pentru utilizarea serviciului Depunere declaratii on-line.
Pentru transmiterea pe cale electronica a declaratiilor fiscale, contribuabilii vor accesa website-ul ANAF, la adresa www.anaf.ro, sectiunea Declaratii electronice, categoria Descarcare declaratii, parcurgand etapele prezentate in ghidul Instructiuni de utilizare a serviciului de depunere a declaratiilor on-line, postat pe website-ul ANAF.

• Cu un singur certificat puteti semna declaratiile fiscale pentru mai multi contribuabili. Daca o firma care conduce evidentele fiscale ale unor clienti doreste sa foloseasca mai multi angajati pentru semnarea electronica a declaratiilor fiscale, atunci, pentru fiecare angajat, se obtine un certificat digital pe o adresa proprie de e-mail.
• Este necesara instalarea programului Adobe Reader 8.2.
• Pentru siguranta transmiterii datelor, trebuie ca certificatul digital calificat detinut sa fie confirmat de furnizorul de servicii de certificare. Pentru aceasta, se descarca in calculatorul de pe care se vor transmite declaratiile documentul de confirmare de pe website-ul ANAF, sectiunea Asistenta Contribuabili.

via saccsiv

Cititi si:

• e-Romania: un pas hotarator spre dictatura. Refuzati categoric semnatura electronica
• Semnatura electronica – Lagar electronic pentru toti oamenii 
• via Apologeticum

EVOCAREA EVENIMENTELOR DE LA BRASOV, 21-22 DECEMBRIE '89

În dimineaţa zilei de 21 decembrie, după fiasco-ul „adunării populare” de la Bucureşti, organizată de Ceauşeşti şi slugile lor, urmărind emisiunea la radio şi Televiziune, care transmiteau “manifestaţia”, au realizat că întreruperea emisiunii poate fi considerată semnalul declanşării revoluţiei şi la Braşov.

Deja la ora 15, grupuri din ce în ce mai mari de oameni se adună în centrul oraşului, venind din toate părţile, de pe toate străzile şi din toate cartierele către Comitetul Judeţean P.C.R.

Sute de oameni aprind lumânări, lângă magazinul Universal, în memoria martirilor Timişoarei. Lumânările sunt fixate în asfalt. Trupe ale forţelor de Securitate intervin cu autotunuri de apă. Mulţimea este pentru un timp împrăştiată. Sediul partidului este înconjurat de unităţi ale Miliţiei, Securităţii şi trupe speciale de intervenţie. O coloană de muncitori de la Uzina Tractorul se îndreaptă spre centrul oraşului.

În faţa cordonului de trupe, în jurul orei 16, trupe ce păzesc sediul partidului comunist se scandează de către sute de manifestanţi: „Fără violenţă!”‚ „Armata e cu noi!”. Se trag salve în aer, însă mulţimea nu se dispersează. Dinspre Poşta Centrală, un grup de muncitori de la Tractorul agită tricolorul. Se strigă:„Ceauşescu şi soţia, duc de râpă România!”, ,,Ceauşescu, nu uita, va veni şi ziua ta!”.

În jurul orei 16.15, în sprijinul trupelor apar câteva camioane militare, din care sar soldaţi de la unităţile de Vânători de Munte, luând poziţie în faţa clădirii Modarom. Din Piaţa Sfatului, o coloană masivă de muncitori de la I.C.A. Ghimbav porneşte pe bulevardul Lenin, strada 7 Noiembrie şi strada Republicii, antrenând şi numeroşi cetăţeni. Se strigă lozinci: ,,Libertate!”, ,,Pentru Timişoara!”, ,,Nu suntem fascişti!”, ,,Noi suntem români!” şi ,,Fără violenţă!”.

În spatele sediului partidului, manifestanţii aprind făclii, în jurul orei 17. Grupuri de muncitori şi studenţi scandează: ,,Jos asasinii!”, ,,Noi suntem poporul!”, ,,Jos cu dictatorul!. Coloana manifestanţilor de la I.C.A. Ghimbav ajunge la 30 de metri de cordonul de protecţie. Se trag salve de avertizare. Mulţimea strigă: ,,Fără violenţă!”, ,,Pentru Timişoara!”. Se aprind sute de lumânări, iar lumea îngenunchează. Grupuri de cetăţeni sosesc din cartierul Răcădău, venind pe strada Dobrogeanu Gherea, alăturându-se manifestanţilor care erau aşezaţi în dreptul laturii din această stradă a magazinului Universal. Cetăţenii sosiţi dinspre Dobrogeanu Gherea strigau: ,,Timişoara, Timişoara!... Criminalilor!... Copiii Timişoarei!”, ,,Jos Ceauşescu!”.

Clădirea Comitetului Judeţean de Partid este înconjurată de o mare de oameni. Toată noaptea, până în zorii zilei de 22 decembrie, muncitori şi studenţi agită făclii în faţa formaţiunilor de trupe. Lozincile devin din ce in ce mai radicale: ,,Jos cizmarul!”, ,,Jos Dracula!”. Agenţi ai Securităţii, care sunt recunoscuţi în mulţime, sunt huiduiţi şi alungaţi. Se face din nou uz de tunurile de apă, în bulevardul Lenin.

În zorii zilei de 22 decembrie, grupuri de muncitori şi studenţi se află încă faţă în faţă cu trupele ce păzesc sediul partidului. Soldaţii nu au fost schimbaţi de joi, de la ora 15. Populaţia le oferă ţigări, mere, pâine. Este Vinerea Crăciunului.

Între magazinul Universal şi sediul partidului se scandează fără încetare: „Jos Ceauşescu!”. Din grupurile respective, cineva cere ca un preot să oficieze Sfânta Slujbă. Se flutură drapele tricolore, din care s-a decupat stema comunistă. Nu se reia circulaţia vehiculelor de niciun fel, circulaţie întreruptă cu o zi în urmă. Încă din primele ore ale dimineţii, muncitorii de pe marile platforme industriale se adună, se organizează şi pornesc spre centru. Rulmentiştii ajung în dreptul I.C.P.A.T.-ului. Ei scandează: “Veniţi cu noi!”. Prin porţile Întreprinderii Tractorul, muncitorii, inginerii, ies în valuri. Între timp, se alipiseră de coloanele de manifestanţi şi cei de la Hidromecanica II. Coloanele ajung la intersecţia dintre bulevardul V.I. Lenin şi strada Castanilor, unde se întâlnesc cu coloanele manifestanţilor sosite de la Uzina de Autocamioane. Întâlnirea celor două mari coloane are loc cu un entuziasm debordant din partea participanţilor. Toţi strigă: „Armata e cu noi!”, în dreptul clădirii garnizoanei de lângă Carpatex, unde erau aşezaţi soldaţi şi ofiţeri care priveau doar manifestanţii. Practic, mişcarea maselor, greva lor era însoţită de simpatia întregii populaţii a oraşului, foarte mulţi oameni care trebuiau să meargă la lucru la schimburile II şi III, alăturându-se manifestanţilor.

În jurul orei 9,30, o delegaţie a celor peste 100.000 de manifestanţi braşoveni este primită în sediul Comitetului Judeţean de Partid.

(...) Se face chetă în faţa clădirii Modarom. Se cumpără cornuri dintr-o patiserie apropiată şi se oferă soldaţilor. Tinere înfig în ţevile armelor soldaţilor flori. Printr-o portavoce se anunţă că, deoarece delegaţia nu a cuprins reprezentanţi din toate colectivele de oameni ai muncii din Braşov, oficialităţile încă în „scaune” propun să fie aduşi ca membri ai delegaţiei de petiţionari şi alţii, pentru a-şi prezenta solicitările. Tragere de timp. Manifestanţii ripostează prompt. „Nu mai vrem minciuni!”. Lumea îngenunchează în faţa armatei. „Armata e cu noi!”. Pe o creangă de plop sunt atârnate câteva pere şi un pantof, lumea scandează: „Plopul face pere!”. Doi soldaţi urcă pe cele două tunuri de apă plasate în faţa clădirii. Sunt huiduiţi, dar aceştia demonteză ţevile. Mulţimea scndează: “Armata e cu noi!”.

În mulţimea adunată îşi fac apariţia tineri vânjoşi, bine hrăniţi, îmbrăcaţi cu geci de sport, la modă, blugi şi adidaşi occidentali, rânjesc în stânga şi în dreapta. Sunt în grupuri de 4-5. Nu participă la entuziasmul popular. Feţele lor par a spune: „Aşteptaţi urmarea, vă vom arăta cine sunt stăpânii!”.

(...) Dinspre magazinul Universal, o procesiune, care trece pe lângă Liceul Unirea, cu un prapur purtat în faţă, atrage mai mulţi manifestanţi. Ei urmează preotul, făcând înconjurul cordonului de soldaţi aliniaţi în jurul zonei verzi triunghiulare din faţa sediului partidului.

(...) Deodată se află că dictatorul a fugit cu un elicopter de pe clădirea C.C. al P.C.R. Entuziasmul manifestanţilor ajunge la cote inimaginabile, entuziasm care devine şi mai puternic, când se află că la Bucureşti mulţimea a pătruns în sediul Televiziunii. Oamenii, de bucurie, se îmbrăţişează pe străzi. Peste tot lacrimi, lacrimi de bucurie.

Soldaţii, la fel, au lacrimi în ochi. Armata se îmbarcă în vehicule şi se retrage. Ovaţiile nu mai contenesc.

Mii de oameni se deplasează pe străzi, cântă şi strigă: „Libertate! Libertate!”.

Gazetarii de la Astra şi cei de la noua Gazeta de Transilvania se prezintă la Tipografie, pentru a scoate primele numere ale publicaţiilor respective.

O mare parte a mulţimii se îndreaptă către sediul Securităţii. Acolo însă nu mai era mare lucru de făcut. „Ei” nu prea mai erau şi nici nu lăsaseră mare lucru în urma lor...  

- fragment extras din lucrarea „Un pas spre libertate”, coordonată de regretatul jurnalist anticomunist Marius PETRAŞCU