Materialismul dialectic învaţă că „baza
este lumea materială, economia, producţia, comerţul, iar cultura,
religia, învăţământul, literatura şi artele fac parte din
‘suprastructură’. ‘Suprastructura’ nu poate exista fără bază, dar baza
poate exista fără suprastructură, căci poţi trăi şi dacă eşti ateu, dar
nu poţi trăi dacă n-ai mâncare, haine, adăpost; poţi trăi fără cărţi,
tablouri şi muzică în casă, dar nu poţi trăi fără hrană în stomac. Baza e
viaţa materială, iar cultura şi civilizaţia sunt suprastructura care
există, dar nu e necesară” (Karl Marx).
Desigur, nu există suprastructură, există viaţă fizică şi viaţă psihică, împreună. Viaţa spirituală morală şi luminoasă aduce cu sine şi bunăstarea materială. Invers, niciodată.
E naiv cel care îşi închipuie că între
capitalişti şi bolşevici ar fi antagonism. E mai mult decât naiv cel
care aşteaptă ajutor de la plutocraţia internaţională în loc să-şi pună
singur casa lui în ordine. Se înşeală cel ce crede că poate avea grijă
de sine – neputinţa i se va vădi deodată cu trufia. Dumnezeu este
Purtătorul de grijă al celui ce crede, ca şi al celui ce nu crede, căci fără Mine nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5)
Timp de două mii de ani Biserica a
civilizat şi moralizat oamenii. După iluminismul francmason,
anti-cultura, cu care este înlocuit Creştinismul culturii universale,
respinge valorile spirituale, şi le înlocuieşte cu fantasme groteşti, cu
desfrânări şi cu crime rituale – ideologie promovată peste tot, prin
toate filmele, reclamele, programele şcolare, universitare, medicale,
prin jocurile de calculator, literatură, mass-media. Factorii de
propagandă şi agitaţie încep prin a enunţa probleme sociale reale, pe
care tot agenţii politicii oculte le-au creat, iar după ce câştigă
încrederea publicului, elaborează şi aplică planuri de presupusă
soluţionare, care de fapt constau din metode mai riguroase de
supraveghere, spionaj, şi control totalitar asupra întregii populaţii.
Ce putem afla din mass-media? Minciunile mainstream. Acum, şi underground-ul
mass-media este la fel de poluat cu minciunile mainstream. Dar poate că
e mai bine când mass-media nu tratează un subiect, decât atunci când îl
tratează, căci minciuna împodobită cu frânturi sau bucăţi de adevăr,
fiind crezută ca adevăr, e mult mai perfidă şi mai periculoasă decât
minciuna totală, care nu poate fi deghizată. Minciuna cuvinţelului filioque
a făcut mai mult rău în ultima mie de ani decât toate cultele păgâne.
Subculturile şi underground-ul, pretinzându-se dinafara sistemului sau
anti-sistem, sunt de fapt nişte măşti haiduceşti mult mai utile şi mai
uzitate de sistem.
Ca în cartea lui George Orwell 1984, există un Minister al Adevărului
care făureşte minciunile pe care sunt obligate să le creadă masele. În
socialism eram obişnuiţi cu ziaristica de partid şi de stat. Libertatea
de expresie ar presupune concurenţă între ziare independente, nu-i aşa?
Ei bine, nu. În 1910 jumătate din ziarele locale aveau ziare
competitoare independente care le contraziceau dacă aveau argumente. Din
1986 98% din toate ziarele aparţin unei singure conduceri centralizate
şi, consecinţă firească, 85% din ele au aceleaşi vederi asupra tuturor
lucrurilor, indiferent de cum sunt exprimate, aparenţa e de
pluripartidism, dar realitatea, substanţa este partidul unic.
Jurnaliştii, spre deosebire de seriozitatea şi de rafinamentul culturii
şi gândirii celor din prima jumătate de veac, fiind azi interesaţi doar
de bani, de senzaţional şi de părerea că „fac ceva”, publică nu ceea ce
hrăneşte sufletul, ci ceea ce-l şochează. Astfel, în loc să şocheze în
bine, precum relatarea Evangheliei, a minunilor, a faptelor Harului,
adică partea de suprafiresc, mass-media glorifică actele de nefiresc, în
timp ce diseminează propria lor versiune a realităţii.
Continuare aici: Manastirea
Petru-Voda
