Predica Părintelui Cleopa la Duminica a XXXI-a după Rusalii: DESPRE CREDINŢA CEA STATORNICĂ ŞI DESPRE MILOSTENIE

Iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! (Luca 18, 39)

Iubiţi credincioşi,

Cuvîntul lui Dumnezeu este izvor de învăţături duhovniceşti, din care noi putem să scoatem în lumină multe feluri de sfaturi folositoare de suflet. Din Sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie care s-a citit astăzi despre vindecarea orbului din Ierihon, lăsînd la o parte alte învăţături ce se pot desprinde din cuprinsul ei, ne vom opri numai la cuvintele orbului pe care le-aţi auzit. Căci fiind oprit de popor cu certare să tacă, el mai tare striga către Iisus Hristos: “Fiule al lui David, miluieşte-mă!”

Vedeţi, fraţii mei, credinţă statornică şi fără de îndoială? Acest fericit orb care cu ochii trupului nu vedea, dar cu mintea şi cu inima lui credea că Hristos poate să-i vindece lumina ochilor, nu lua aminte la cei care îl certau şi îi ziceau să tacă. El credea cu toată inima, că negreşit Mîntuitorul îl va vindeca şi îi va lumina ochii. De aceea cu toată oprirea de restul mulţimii el mai tare striga; “Fiule al lui David, miluieşte-mă!” El auzise de la mulţi oameni despre minunile ce le făcea Mîntuitorul în toată Palestina; auzise că Iisus este din neamul lui David şi de aceea, neştiind mai mult, striga fără de îndoială la Iisus. Pentru credinţa lui statornică, orbul a fost auzit de Preaînduratul nostru Mîntuitor, Care i-a zis: Credinţa ta te-a mîntuit! Şi îndată a văzut (Luca 18, 42-43).

Iubiţi credincioşi,

Fiind vorba despre credinţă este bine să ştim că în multe feluri se împarte credinţa oamenilor pe pămînt. Este credinţă cunoscătoare pe care o au şi diavolii, căci ei, cunoscînd puterea lui Dumnezeu, cred şi se cutremură (Iacob 2, 19). Este credinţă lucrătoare, adică acea credinţă care este urmată de fapte bune sau, altfel spus, credinţă care lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6). Este credinţă îndoielnică sau puţină, pentru care a zis Mîntuitorul lui Petru: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 31). Este credinţă făţarnică pe care Mîntuitorul nostru de atîtea ori a mustrat-o în faţa cărturarilor şi a fariseilor (Matei 23, 13-29; I Timotei 1, 5). Este credinţă bigotă (bolnavă, fanatică), mai bine zis nelămurită (II Timotei 3, 8). Este credinţă superstiţioasă a celor ce cred în visuri, vedenii false, descîntece, ghicitori şi vrăjitorii (Înţelepciune lui Isus Sirah 34, 1-7). Este credinţă strîmbă şi rătăcită de la adevăr pe care o au sectarii şi toţi ereticii (I Timotei 1, 3; 1, 19-20; 4, 1-2; 6, 14; 6, 21). Este credinţă păgînă care nu are nimic din adevăr, a popoarelor care nu cred în Evanghelie şi în Hristos Mîntuitorul lumii (II Timotei 3, 8).

S-ar putea vorbi şi de alte feluri de credinţă, dar nu este locul aici. Să revenim cu cuvîntul nostru la credinţa cea neîndoielnică şi statornică a orbului din Sfînta Evanghelie de azi. Credinţa lui fiind dreaptă, a fost auzită de Mîntuitorul şi încununată de minunea mai presus de fire.

Unii din Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi arată că temerea de Dumnezeu este începutul credinţei, deoarece aceasta eliberează sufletul de teama păcatului şi a morţii, ajutîndu-l să intre în stăpînirea harului (Matei 10, 28; Luca 12, 5). Din credinţă începe şi se sfîrşeşte mîntuirea, căci fără de credinţă nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).

Apostolul Iacob zice: Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacob 1, 8). Dacă orbul din Sfînta Evanghelie de astăzi, auzind pe cei ce îl opreau să nu strige la Hristos, s-ar fi îndoit şi ar fi tăcut a mai striga la Mîntuitorul, nu căpăta vindecarea ochilor săi. Dar cu cît mai mult îl opreau cei de faţă să nu strige şi să tacă, el mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi aşa, ştiutorul inimilor, văzînd credinţa lui cea din inimă şi fără de îndoială, l-a vindecat de orbirea ochilor. La acest orb s-a împlinit Scriptura care zice: Cel ce crede în Hristos nu se va ruşina(Isaia 28, 16; Romani 10, 11).

Remember. Se intampla pe 26 ianuarie 2007: Protest al luptatorilor anticomunisti fata de Raportul Tismaneanu.

Dupa lansarea “Raportului ticalos” Tismaneanu sub girul presedintelui Traian Basescu, Asociatia Civic Media a derulat o campanie de informare si aparare a istoriei reale a Romaniei prin denuntarea falsurilor cuprinse in asa numitul “Raport Final” al asa-zisei Comisii Tismaneanu.

Civic Media a organizat in acest sens o conferinta stiintifica la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti, la care au participat fosti detinuti politic, academicieni, scriitori, preoti si profesori universitari, istorici, jurnalisti ce s-au exprimat critic asupra Raportului. RADIO ROMANIA ACTUALITATI (29 martie 2007), informeaza: “Raportul Tismaneanu, analizat in plenul parlamentului, in prezenta presedintelui Traian Basescu, pe data de 18 decembrie a anului trecut, se constituia atunci intr-un tablou al perioadei comuniste cu detaliile sale, victimele si responsabilii de abuzuri. Astazi insa, Asociatia “Civic Media” si Societatea Academica pentru Adevar Istoric au contestat valoarea de document a acestui raport, acuzandu-l de fals, iar pe cei care l-au intocmit, de amatorism. Academicianul Dinu C. Giurescu nu pune punctul pe i, ci semnul intrebarii pe raportul Tismaneanu, intr-un interviu realizat cu reporterul nostru.”

Pentru o mai temeinica explicare a regimului comunist, Civic Media a organizat si expozitia “Epoca de aur- intre propaganda si realitate” – desfasurata la Muzeul National de Istorie a Romaniei in ianuarie – februarie 2007, in parteneriat cu Ministerul Culturii si Cultelor, SRI, CNSAS, TVR, SRR, Rompres, Institutul Polonez, Asociatia 15 Noiembrie 1987 si alte organisme, si unde a fost anuntat si protocolul Civic Media si al Ministerului Culturii privind Proiectul unui Muzeul al Comunismului bolsevic din Romania. La vernisajul expozitiei, fostii detinuti politic au contestat concluziile “Raportului final” elaborat de fostul propagandist comunist Vladimir Tismaneanu (foto Rompres/Agerpres). De altfel, in cadrul expozitiei au fost prezentate si “creatiile literare” de propaganda comunista ale Anei Blandiana si ale lui Nicolae Manolescu si Vladimir Tismaneanu in oglinda cu martirajul din inchisori al preotilor si luptatorilor din rezistenta anticomunista.

La lansarea expozitiei “Epoca de aur – intre realitate si propaganda”, aflata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, s-a dat citire urmatorului
Protest fata de Raportul Tismaneanu

In numele Centrului Rezistentei Anticomuniste coordonat la nivel international de scriitorul Vladimir Bukovski suntem imputerniciti sa va aducem la cunostinta urmatoarele:
Autenticii militanti anticomunisti ai Romaniei, reprezentati de Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, prin doamna Zoea Radulescu si supravietuitori ai inchisorilor comuniste, domnul Nicolae Purcarea si dr Teofil Mija, de sustinatorul activ al actiunilor lui Paul Goma si al primului Sindicat Liber al Oamenilor Muncii din Romania fondat de dr. Ionel Cana, Vasile Paraschiv, de liderul minerilor grevisti ai anului 1977 din Valea Jiului, Constantin Dobre, de presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987 a muncitorilor brasoveni anticomunisti, Florin Postolachi, cu totii aici de fata; ne insusim Protestul initiat de disidentii reali ai Romaniei Ionel Cana si Victor Frunza si sustinem criticile formulate de Biserica Ortodoxa Romana si Societatea Academica pentru Adevarul Istoric la adresa Raportului Tismaneanu, drept pentru care protestam fata de acesta si contestam public documentul aflat in acest moment pe site-ul Presedintiei Romaniei.
Desi apreciem in mod deosebit gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul, ne exprimam nemultumirea pentru ca, pana la aceasta ora, avem de a face doar cu o condamnare teoretica, care nu are o consecinta practica si juridica pentru a se sustine in mod real dezideratele campaniei electorale a presedintelui tarii: Dreptate si Adevar.
Mai mult, asa-zisul «Raport Final», elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismaneanu, are un evident caracter ideologic de sorginte internationalista prezentand numeroase omisiuni, interpretari eronate ale faptelor si mistificari crase ale adevarului istoric.
Avem un pacient inca grav bolnav: Romania. Diagnosticul nestiintific formulat de echipa Tismaneanu nu este satisfacator pentru tara noastra. Ca sa eliminam boala de la radacina se impune categoric o a doua opinie, specializata. Propunem si oferim: elaborarea unui Raport realizat fara “cheltuieli din banul public de 100.000 de euro” de catre o Comisie aflata sub autoritatea profesionala si morala a lui Paul Goma, din care sa faca parte istorici cu prestigiu international si profesori universitari, supervizati de Academia Romana. Raportul Goma va beneficia de colaborarea directa a victimelor regimului comunist.
Numai astfel vor fi satisfacute cerintele opiniei publice si respectate normele democratiei la care am tanjit sub teroarea comunista, ca si spiritul de Dreptate si Adevar pentru care s-a luptat si s-a murit, incepand de la invadarea Romaniei de catre trupele Armatei Rosii, in sangerosul an 1940, si pana la jertfa tinerilor anticomunisti din iarna anului 1989.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
26 ianuarie 2007

Integral la  Roncea.ro

Profesorul Ilie Bădescu - „Mulţimile mâniei”

„Spune-mi pe cine preţuieşte un popor ca să-ţi spun de ce anume se teme el”. Am citat din memorie un gând al lui Motru, un gând profund devenit o idee de mare notorietate, ideea referitoare la distincţia dintre oamenii însemnaţi ai unui popor şi oamenii populari ai unei perioade. Un om popular (reprezentativ) este o creaţie plebiscitară, e ales de mulţimi ori de publicuri cu alegeri mediocre, adică cele care nu se deosebesc între ele prin vreo gradaţie cum nu se deosebesc între ele voturile din urnele electorale. Popularitatea este opera indivizilor aritmetici, care se pot aduna fără de vreo distincţie, egali între ei, ca şi numărul care-i numără: 1+1+1+1… ş.a.m.d., fără ca să poţi spune ceva distinct despre aceste unimi aritmetice. Omul însemnat este cu totul altceva, este cel ce se iveşte dintr-un mare gol, din ceea ce lipseşte în lume ori în marea de trăiri ale unui popor la un moment dat. Omul însemnat umple golul acela prin lucrarea lui, prin opera lui, prin fapta lui. Spunem că golul acela a căpătat forma unei necesităţi teribile, resimţite de poporul acela, de lumea aceea ca mare nevoie, ca mare lipsă. Nevoia aceasta, ne tâlcuieşte Motru, este expresia acelui gol, pe care numai omul de seamă îl umple, pentru că fapta sa creatoare a găsit ceea ce lipsea, lucrul acela de trebuinţă pentru popor, pe care lumea îl presimţise în chip obscur sub forma unei teribile nevoinţe, a unei aşteptări obscure, a unei neîmpliniri active în câmpul vieţii, mai activă decât orice altă forţă sufletească. Perioada postbelică românească a fost una în care poporul românesc a suferit o teribilă depotenţare sufletească, măsurată prin cele 8000 de titluri şi de autori scoşi din circulaţia vie a culturii de părinţii celor care azi ne învaţă cum să facem reforme şi cum să ne raportăm la comunism. Creaţia lui Eminescu n-a mai avut libertate de circulaţie prin spaţiul viu al culturii române, căci o parte a operei sale a fost cenzurată. Poezia lui Octavian Goga a fost interzisă, poezia lui Radu Gyr aşişderea, iar pentru poemul liric, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane poetul temniţelor a fost condamnat la moarte. Blaga a fost scos din manuale şi din biblioteci, Psalmii arghezieni au fost interzişi, ba toată opera marelui poet a fost condamnată public prin sentinţa unui proletcultist de talia lui A. Toma, care scriind Poezia putrefacţiei şi putrefacţia poeziei, declanşase procesul de condamnare la moarte civilă a marelui poet. Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui Călinescu a fost scoasă din circulaţie, interzisă, opera lui Gh. Brătianu a fost interzisă, iar marele istoric a fost aruncat în temniţă unde s-a stins refuzând să-şi recuze studiile în care susţinuse că Basarabia este pământ românesc, Voiculescu a fost aruncat în temniţă şi interzis, la fel Mircea Vulcănescu, la fel Anton Golopenţia, care-au pierit în temniţele comuniste prin moarte martirică, opera lui Nae Ionescu a fost interzisă, Aron Cotruş interzis, marii creatori de la Rugul Aprins, cei de la Grupul Crinul Alb n-au fost încă restauraţi în conştiinţa publică. Sufletul românesc era arestat, simţirea românească, în sentimentele ei inteligente, creştine şi româneşti, era interzisă, suprimată. Un gol teribil s-a ivit atunci în sufletul poporului român. Golul acesta a fost umplut de fapta unei generaţii binecuvântate, miraculoasă, tainică, „Generaţia Labiş”. Ei i se datorează redescoperirea culturii proprii, a sufletului interzis, a simţirii întemniţate, ei au scos sufletul românesc şi creştin din temniţă, ei au fost eliberatorii gândirii de sub robia ucigaşilor de suflete. Fapta aceasta s-a petrecut aievea şi ea a căpătat puterea de mărturie a operei, a marilor opere ale acestei generaţii. Literatura lor o mărturiseşte. Epoca postdecembristă nu s-a bazat pe această generaţie, pe oamenii ei. Epoca aceasta tristă şi defectă în fondul ei a reuşit performanţa tragic-absurdă a unei noi reprimări culturale, a scufundării acestei generaţii miraculoase într-o uitare publică pe care n-a încercat încă nimeni s-o înlăture. În loc să devină baza de recrutare a noilor elite, Generaţia Labiş a fost marginalizată, agresată mai tare decât în epoca ei de afirmare. Ceea ce-a urmat a fost o adâncire a golului pe care zadarnic au încercat şi încearcă partidele să-l umple. El nu poate fi umplut de oricâte valuri plebiscitare, de popularităţi electorale. Acestea nu pot umple golul căci golul este încă mai adânc, abisal, în sufletele celor aleşi de viiturile plebiscitelor. Pentru umplerea acestui gol este necesară opera de profundă schimbare morală a celor care se primenesc la guvernarea unui popor. Mihai Eminescu, pe care-l evocăm în fiecare ianuarie din adâncul de suferinţă al neamului românesc, a spus-o mai potrivit decât oricine altcineva printr-un gând căruia i-a dat puterea unei teorii: teoria compensaţiei.

Luna uraciunii homosexuale la Facultatea de Sociologie din Bucuresti si Muzeul Taranului Roman. Mircea Vulcanescu se rascoleste in mormant!

De la o zi pe an - practic cateva ore de exhibitionism homosexual desfasurat sub protectia jandarmilor la "marsul gay" - manifestarile anticrestine derulate sub mantia "drepturilor omului", recte a drepturilor "homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor si transexualilor", s-au extins de anul trecut la "luna istoriei" homosexualilor si au intrat, tot de anul trecut, in sfera oficiala si educationala, in cadrul institutiilor de invatamant din Romania. Anul acesta se va dezbate despre "lupta de eliberare" si "necesitatea casatoriilor intre persoane de acelasi sex" chiar in altarul lui Dimitrie Gusti, Simion Mehedinti si Mircea Vulcanescu: Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti. Nu lipseste din "parteneriat" nici Facultatea de Istorie! Maglavaisul de "evenimente" din cadrul lunii de celebrare a "Istoriei Homosexuale" alatura organizatii anarhiste ca Militia Spirituala de Ambasada Statelor Unite la Bucuresti, Institutul Francez si... Muzeul Taranului Roman (!). De prisos sa mentionam cum va fi reflectata in presa doar de limba romana mareata manifestare, zi de zi din luna care vine. Fara o pozitie ferma din partea tuturor vocilor care mai pot vorbi, de la anul copiii Dvs vor invata inca din licee si scoala generala despre "mama si tata care au acelasi sex". Tacerea Dvs va insemna acceptare - exact ceea ce este dorit si definit prin insusi numele ales de Reteaua Soros pentru organizatia homosexualilor din Romania - ACCEPT!

Doar cateva dintre "evenimente":

Luna Istoriei LGBT

Luna Istoriei LGBT are loc in Romania si in alte 8 tari din Europa in fiecare februarie. Este un prilej de a sarbatori viata si cultura LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) prin explorarea istoriilor personale si pe ale celorlalti intr-un context LGBT. E o ocazie de a ne bucura de diversitatea lumii in care traim prin constientizarea faptului ca fiecare istorie personala contribuie in modul ei unic la o istorie mai mare, colectiva. De asemenea, este o sansa de a invata si de a discuta despre lupta continua pentru emanciparea comunitatii LGBT din Romania si intreaga lume.

In 2013, organizam Luna Istoriei LGBT pentru a 2-a oara. Pe parcursul acestei luni va avea loc o paleta larga de evenimente: proiectii de filme, expozitii de arta, teatru, discutii, educatie non-formala, petreceri si ateliere. (...)

Luna Istoriei LGBT este organizata cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Olandei, ERSTE Foundation si Ambasada S.U.A la Bucuresti

Parteneri: Muzeul Taranului Roman, Institutul Francez, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Aiurart, ARDOR, Militia Spirituala, Facultatea de Istorie, Lords of the Boards, A.R.T Fusion, Atelier 35, Revista de povestiri, Dianei 4, Asociatia Translucid, Chestionabil, Club Modern, Club Purple Voyage.
Acest festival face parte din proiectul european “Engaging hearts and minds, changing attitudes” initiat de LGBT Youth Scotland in 2011, cu sprijinul Comisiei Europeana prin programul – Fundamental Rights and Citizenship.

22/2/201318:00Academic: Aparitia Sexologiei si a Emanciparii Homosexuale

La sfarsitul secolului al XIX-lea avocatul Karl Heinrich Ulrichs, dorind sa schimbe legea anti-sexuala din Germania, a dezvoltat o teorie conform careia homosexualitatea ar trebui privita ca o variatie naturala a vietii sexuale. Strategia sa politica a esuat – actele homosexuale au fost considerate in continuare ilegale in tara – insa teoria sa a fost un succes. Un numar mare de medici si psihiatri i-au urmat exemplul si au elaborat teorii ale sexualitatii dand nume noilor variatii sexuale: de la hetero si homosexual - la sadic, masochist, fetisist, exhibitionist, voyeur, zoofil etc. O noua stiinta, sexologia, a luat nastere si o noua profesie a fost creata de oameni ca Von Krafft-Ebing, Binet, Freud, Ellis si multi altii. O principala tema a acestei noi stiinte a fost homosexualitatea, avand printre sustinatorii sai pe Magnus Hirschfeld si Albert Moll. In 1897, Hirschfeld a pus bazele primei miscari a homosexualilor si lesbienelor in Germania. Complicatiile si consecintele acestei dezvoltari vor fi dezbatute in cadrul acestui curs in termeni de teorii, subiectivitati si politica.