Victimele atrocităţilor maghiare din 1989. In memoriam Agache Aurel, colonel post-mortem, măcelărit de unguri

Victimele atrocităţilor maghiare din 1989

În data de 14 august era ziua de naştere a lui Agache Aurel. Am considerat necesar să-i cinstim memoria, de ziua sa, chiar în aceste zile, în care un partid maghiar apropiat partidului de guvernămånt de la Budapesta publică o hartă a Romåniei din care este decupat întreg Ardealul, iar Lazslo Tokes, din fruntea PE, trimite „rapoarte“ la ONU,

prin organizaţii maghiare subordonate, în care se plånge de discriminare şi cere autonomie teritorială, după ce anterior ceruse secuilor şi ungurilor să iasă în stradă să o ceară. Maghiarii au ieşit în stradă în 1989, în martie 1990 şi în iunie 1990 - tot invocåndu-l pe Horty.

Tot cu gåndul la Horty a fost măcelărit de ungurii lui Tokes şi maiorul Agache în 22 decembrie 1989. A fost ucis, cu bestialitate, în Tårgu Secuiesc, în inima Romåniei, de haitele de unguri inflamaţi de ură la adresa a tot ce reprezenta statul romån. Au ucis oameni în uniformă, au incendiat drapele romåneşti, au jucat pe străzi urlånd şi chiuind, invocånd numele lui Horty. Într-un document oficial (Raportul parlamentar Harghita Covasna, adoptat de Parlament la data de 14 octombrie 1991, şi care are ca titlu pentru capitolul al doilea „Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele legate de revoluţie în judeţele Harghita şi Covasna“) se arată că: „în oraşe, comune şi sate din judeţele Harghita şi Covasna s-au strigat lozinci ca: «Moarte valahilor!», «Horty, Horty!», «Trăiască Ungaria!», «Ardealul la Ungaria!», «Acum ori niciodată!»“.

Concluzia Raportului: „în zilele Revoluţiei din decembrie 1989 şi după aceea, în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc atrocităţi împotriva românilor, acte care nu pot fi justificate decât prin atitudinea antiromânească, naţionalistă şi şovină a unor grupuri de secui şi maghiari care au profitat de haosul existent pentru a-şi manifesta în voie adevăratele sentimente pe care le aveau faţă de conaţionalii lor...“.

Bilanţul acţiunilor desfăşurate de „fraţii unguri“: 35 de posturi de miliţie au fost distruse în judeţul Harghita şi trei în judeţul Covasna. Participanţii la aceste acţiuni au devastat tot. Şapte persoane au fost ucise, dintre care şase erau cadre active sau în rezervă ale miliţiei sau Securităţii, 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi din cadrul Securităţii au fost călcaţi în picioare, maltrataţi şi au suferit traumatisme, comoţii cerebrale şi fracturi multiple, zeci de case ale cadrelor şi ofiţerilor au fost devastate şi jefuite, s-a încercat şi pătrunderea într-o unitate militară din Odorhei în cursul unei nopţi, dar atacatorii s-au risipit după ce santinelele au făcut uz de armă, fără a provoca nicio victimă.

Bestialitatea secuiască

Tot în oraşul Odorheiul Secuiesc a fost atacat postul de poliţie, iar plutonierul Cheuchişan Liviu Teofil a fost lichidat în mod bestial, în prezenţa soţiei şi a celor doi copii mici. Hoarda sălbatică a încercat să-l jupoaie de piele şi să dea foc cadavrului. La această acţiune a asistat aproape toată populaţia din comună, care s-a distrat la maximum, iar abia a doua zi după-amiază cadavrul a putut fi ridicat, fiind descoperit în grădina casei, despuiat şi acoperit cu crengi.

În niciun moment, niciunul dintre ofiţerii şi subofiţerii atacaţi nu au făcut uz de armă, nu au întreprins vreo acţiune provocatoare. Este şi cazul maiorului Agache Aurel, cadru al miliţiei economice din Târgu Secuiesc, tată a patru copii, care a fost efectiv linşat. După măcelărirea sa, trecătorii îi scuipau cadavrul şi continuau să îl lovească. I s-a pus o monedă şi insigna de la şapcă pe pleoape şi un şobolan pe gură. De asemenea, s-a încercat arderea sa, iar ungurii au sărit cu picioarele pe el zdrobindu-i faţa cu bocancii şi rupåndu-i efectiv os cu os. Un număr mare de persoane s-au postat în apropierea cadavrului, nepermiţånd ridicarea acestuia de către familie. În jurul orelor 18:00, a fost organizat un marş în centrul oraşului cu lumånări aprinse, iar în timpul trecerii pe långă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele“.
În urma investigaţiilor, au fost găsite vinovate cinci persoane - Reiner Anton, Octavian Paisz, Hejja Dezideriu, Konrad Ioan, Filip Orban Daniela, care au fost condamnate, după mulţi ani de muşamalizare a dosarului de către justiţia romånescă, la pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani de închisoare în funcţie de gravitatea faptelor comise. Cei care au fost găsiţi vinovaţi de uciderea lui Aurel Agache au devenit nişte eroi ai UDMR, fiind apăraţi chiar de fostul colaborator al Securităţii, devenit senator al Romåniei, Gyorgy Frunda, care a elogiat faptele lor susţinånd că uciderea romånului Agache intra în categoria „actelor revoluţionare“.

„Revoluţionarii“ maghiari erau şi ei ca şi senatorul Frunda, ca şi Lazslo Tokes, tot informatori şi turnători ai regimului comunist. Chiar printre cei care au participat la uciderea tatălui său s-au aflat informatori, după cum a dovedit-o fiul lui Agache, care a dezvăluit public date recuperate din arhiva acestuia. În decembrie, casa tatălui său a fost răvăşită de două valuri de distrugători, dintre care primii au jefuit casa, iar al doilea val a făcut „curăţenie“, distrugând actele aflate în posesia maiorului Agache.

Criminalii şi suporterii lor - liderii UDMR

Cazul Agache a fost o temă principală pentru UDMR, formaţiune politică care a sprijinit în mod activ pe ucigaşii colonelului post-mortem Agache Aurel, încercând să împiedice prin toate mijloacele posibile aducerea în faţa justiţiei şi pedepsirea bestiilor criminale de la Târgu Secuiesc. UDMR-ul a exercitat presiuni asupra procurorului care a instrumentat cazul, iar pe perioada de timp a fazei judecăţii (1998-2001 - trei ani şi patru luni pentru cele trei grade de jurisdicţie), avocatul UDMR Gyorgy Frunda (Preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR), prin funcţia politică internă şi externă afişată ostentativ în faţa instanţelor de judecată coroborată cu campania mediatică, alături de acţiunile propagandistice de strângeri de semnături, a încercat influenţarea prin presiune a justiţiei.

După ce criminalii au fost condamnaţi de justiţia română la pedepse modice cu închisoarea, UDMR-ul s-a implicat în graţierea criminalului Hejja Dezideriu (Dezso) de către preşedintele României în anul 2003 şi în sprijinirea criminalului Reiner Anton pe perioada detenţiei.
Filip Orban Daniella Kamilla. Tatăl ei fusese acuzat de luare de mită, iar dosarul a fost instrumentat de Aurel Agache. În ziua de 22 decembrie şi-a scos cizmele de piele, cu toc „cui“ cu flecuri metalice şi l-a lovit în cap pe ofiţerul care era căzut la pămånt. Un martor povesteşte că „aceasta a sărit cu picioarele pe abdomen şi în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel. Aceasta l-a mai lovit şi din poziţie laterală cu piciorul“. Femeia nu a executat, însă, nicio zi din pedeapsă, deoarece a fugit în Ungaria, unde a dobåndit cetăţenia.

Paizs Otto (Octavian). A lucrat ca frizer şi a fost unul din informatorii ofiţerului de miliţie Agache Aurel, fiind cercetat în anii 80 pentru speculă cu cartofi şi varză. A fugit şi el în Ungaria.
Hejja Dezideriu. Fiind şeful laboratorului de cofetărie al I.C.S. Mixt a fost cercetat de către miliţie pentru speculă cu produse alimentare (zahăr, ulei, ouă, unt etc). A scăpat de închisoare doar la intervenţia Securităţii al cărei colaborator a fost. În martie 2002, Hejja Dezso este graţiat prin decret al preşedintelui Ion Iliescu, în semn de cadou oferit UDMR de mărţişor.

Reiner Anton, condamnat la 3 ani închisoare, este graţiat în februarie 2003, tot de preşedintele Iliescu, el însuşi un criminal cu måinile roşii de sångele romånilor, ampatic deci faţă de ucigaşii unguri.
Konrad Janos. Se pare că este cel care i-a dat lovitura fatală lui Agache. Un martor povesteşte: „...I-am luat pulsul şi am constatat că trăieşte, după care am strigat la grupul de cetăţeni care se aflau de faţă să-l ducem la spital pentru că este în viaţă. În acest moment, am fost luat de un cetăţean pentru a nu fi agresionat şi eu, pentru a nu fi lovită vizavi de reacţia mea normală ca om. În aceste condiţii, am putut să observ pe numitul Konrad, coleg de întreprindere... care l-a lovit pe fostul maior cu piciorul în zona gâtului şi în piept, după care a afirmat că nu mai este nevoie să-l ducem la spital că este mort“. A fugit în Ungaria încă din 1991.
Avocatul acestora, senatorul Gyorgy Frunda, a susţinut în permanenţă nevinovăţia celor cinci, pe motiv că nu există suficiente probe împotriva lor şi a cerut rejudecarea cazului.

Familia lui Agache a ajuns după mulţi ani de judecată la CEDO reclamånd autorităţile române responsabile cu ancheta că nu au luat nicio măsură pentru soluţionarea acesteia şi niciun act procedural nu a fost întreprins, că ancheta privind circumstanţele decesului rudei lor nu a fost desfăşurată în mod independent şi imparţial. În special, aceştia subliniază că procedura a durat unsprezece ani şi trei luni. Abia după multe diligenţe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a trimis în judecată, la 15 decembrie 1997, cele cinci persoane bănuite că l-au agresat şi ucis pe Aurel Agache.

Decizia finală în cazul acestora s-a luat în anul 2001, dar pedepsele încasate de persoanele condamnate au avut caracter simbolic, pentru trei dintre condamnaţi autorităţile române nu au îndeplinit demersurile de extrădare necesare, iar ceilalţi doi au fost graţiaţi după cåteva sute de zile de închisoare de Ion Iliescu, unul dintre fondatorii, alături de Domokos Gheza, ai UDMR.

Pregătirea evenimentelor din Covasna - Harghita sub bagheta rusească

Mărturia ofiţerului de securitate Mircea Buia despre condiţiile premergătoare asaltului maghiar din Covasna şi Harghita:

"Din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. În 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sandor Csouri - preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar - ţinea legătura cu profesorul Katona Adam şi cu actorul Bartha Mihaly Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria şi s-a înscris în partidul condus de Csouri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiul Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor (ultima temă a şi revenit la modă).
La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Suto Andras (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui Laszlo Tokes. În ce-l priveşte pe Suto Andras, acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară.

Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu (localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul fabricii de mobilă de lângă gara oraşului. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, am predat armele la fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Cam la o oră după discursul (semnal n.n.) lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat protestatari. Imediat după acest moment au început atrocităţile.

În localităţi precum Cristuru - Secuiesc, Gheorghieni, Târgu Secuiesc şi Baraolt asemenea acţiuni au atins paroxismul. Aceste acţiuni au reprezentat o continuare a violenţelor din cele două judeţe, comise cu prilejul atacării sediilor de miliţie şi securitate soldate cu crime bestiale şi importante pagube materiale. Încă un element semnificativ în demonstrarea faptului că manifestările stradale au avut un caracter antiromânesc este faptul că drapelele româneşti au fost rupte şi aruncate la gunoi în mai multe localităţi din cele două judeţe - la Târgu Secuiesc aceasta s-a întâmplat din chiar primele momente ale Revoluţiei.

Cu privire la uciderea tatălui său, peste ani, unul din fiii lui Agache, Dionisie, care se luptă de 20 de ani pentru memoria tatălui său, a adăugat ca "prăbuşirea sistemului comunist a provocat în Târgu Secuiesc, un oraş minuscul de provincie, o confruntare inegală între un om şi o grupare de infractori şi informatori. Pedeapsa primită a fost barbară, inumană şi animalică şi nu este justificată de intensitatea emoţională cauzată de prăbuşirea sistemului totalitar. Dovada că au existat 5-6 oameni care au încercat să-i salveze viaţa".

George RONCEA - Curentul

Temele lui Vlad – Lumea văzută prin ochii unui copil creştin

Adresată cu precădere celor mici, dar nu-i excludem nici pe părinți, cartea Temele lui Vlad este o noutate pentru editura Fundației Justin Pârvu și credem că reprezintă un ghid pentru copiii zilelor noastre în ceea ce privește raportarea la problemele cu adevărat importante cu care se confruntă la vârsta lor. Cât despre autor, îl lăsăm pe el să se prezinte:

Dragi prieteni,

Numele meu este Vlad şi am 11 ani. Locuiesc în Bucureşti, într-un cartier numit Drumul Taberei. Aici este o biserică foarte frumoasă – Sfânta Vineri. La această biserică merg eu. Părintele Nicolae şi Părintele Iustin fac nişte slujbe minunate. Aici am învăţat să bat toaca. Uneori mai citesc câte o rugăciune la strană. Tot aici l-am întâlnit pe cel mai bun prieten al meu, Teodor. Nu ne plictisim niciodată când suntem împreună, chiar dacă el este mai mic decât mine cu trei ani. Teodor este foarte inteligent şi credincios. Pe lângă cel mai bun prieten, la biserică mi-am găsit şi o nouă pereche de bunici: Adriana şi Mihai, care au multă grijă de mine, mai ales când mama are de muncă la serviciu până mai târziu.

Eu sunt un copil la fel cu toţi copiii. Mă trezesc greu dimineaţa, aş vrea să fie vacanţă tot timpul şi prefer să citesc ce îmi place sau să mă joc decât să fac teme. Şi totuşi le fac. Are mama grijă de asta! Cred că înţelegeţi ce vreau să spun.

În clasele a I-a şi a II-a, mama mă mai ajuta. Apoi mi-a spus că am crescut destul şi trebuie să îmi fac temele singur. Mi-a mai spus că serviciul meu este să merg la şcoală şi să învăţ. Mama are o gândire un pic stranie în această privinţă. Este profesoară! Dar nu am avut argumente şi a trebuit să mă ocup singur de teme. Astfel am descoperit chiar că îmi place să scriu compuneri la limba română.

Şi totuşi au mai fost nişte teme la care mama a hotărât să îmi dea nişte idei. Pe acestea le veţi găsi adunate aici. Fiecare în parte are istorioara ei. Nu vi le voi povesti pe toate. Vă spun doar motivul: sunt teme prin care mama mi-a spus că îmi pot mărturisi credinţa. Unele se referă la subiecte pe care ea le consideră necreştineşti şi nu este de acord să le învăţ la şcoală. Mama m-a ajutat să înţeleg că, deşi şcoala este bună şi trebuie să fiu silitor la carte, totuşi unele lucruri aflate aici sunt dăunătoare sufletului pentru că nu spun Adevărul lui Dumnezeu. De exemplu, la şcoală am învăţat că omul se trage din maimuţă. Charles Darwin a venit cu ideea asta, ştiţi şi voi. Poate aţi vizitat Muzeul Antipa. Nu-i aşa că este un muzeu interesant, cu toate păsările, animalele şi tot ce se mai găseşte acolo? Dar aţi observat că muzeul acesta este organizat după „teoria evoluţiei”? Mama m-a ajutat să înţeleg acestea.
Tot ea m-a mai ajutat la o temă despre Halloween. Atunci chiar mi-a spus să nu scriu nimic. Vă puteţi imagina cât de mirat am fost! Mama mea să îmi spună să nu îmi fac o temă! Ea mi-a explicat că un copil creştin nu poate scrie o compunere despre o „sărbătoare” închinată morţii şi care nici nu aparţine poporului român. Eu aş fi scris-o pentru că trebuia. La început, mama mi-a spus că dacă nu îmi fac acea temă, eu mărturisesc credinţa ortodoxă cu puterile mele. Dar văzând că sunt cam temător să merg cu compunerea nescrisă, m-a salvat tot ea. Mi-a dat ideea povestirii aşa încât să nu îmi trădez credinţa. Veţi găsi aici şi această povestioară. Cu ea începe cartea.

Recunosc că tot mama mi-a mai dat idei când mi s-a părut că o temă este prea grea pentru mine. Anul trecut am avut de scris o poveste despre importanţa legumelor şi fructelor în viaţa noastră. Aş fi ştiut să fac un portofoliu, cum ni se cere acum la şcoală, dar o poveste? Să vedeţi ce a ieşit…

Nu vreau să vă mai reţin. Vă las să citiţi şi, dacă vă plac temele mele, să îmi scrieţi . Sunt şi câteva teme care au fost scrise special pentru voi. Sunt temele de bunăvoie.

Vă mai spun un secret: ideea să vă trimit şi vouă temele mele tot mama mi-a dat-o. Asta, ca să nu mă plictisesc în vacanţă. Desenele sunt făcute de unchiul meu.

Cu prietenie,
Vlad

Sursa:

http://atitudini.com/

Antena 3: Din 2011 vom avea cărţi de identitate electronice. Cărţile de identitate pot fi luate şi de copii, începând cu vârsta de 6 ani.

De la începutul anului viitor vom avea cărţi de identitate noi, pe modelul paşapoartelor. Noul buletin se va numi

carte electronică de identitate şi va conţine date biometrice, inclusiv amprente.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a propus un proiect de lege prin care datele de identitate vor fi stocate pe un cip. Acesta va conţine fotografia posesorului dar şi amprentele.

"Cartea electronică de identitate este de tip smart card

şi conţine date cu caracter personal, inclusiv date biometrice ale titularului, în format tipărit şi/sau în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă. Datele biometrice incluse în cartea electronică de identitate sunt imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete" se arată în proiectul de modificare şi completare a Ordonanţei de urgenţă 97/2005, aflat în dezbatere publică pe site-ul MAI.

O noutate apare în cazul copiilor care, începând cu vârsta de 6 ani, pot deţine carte de identitate electronică, în vederea calatoriei în străinătate.

Tot de la 1 ianuarie şi cetăţenii străini rezidenţi vor avea cărţi electronice de rezidenţă. Ministerul de Interne susţine că introducerea noului sistem nu presupune cheltuieli bugetare suplimentare.

Antena 3

Semnatura electronica – Lagar electronic pentru toti oamenii.

Semnatura electronica reprezinta informatii in format electronic care sunt atasate sau logic asociate unor documente in forma electronica. Semnatura electronica serveste ca metoda de identificare a semnatarului si este inmagazinata pe suport magnetic securizat.

Tulburarile cumplite de ordin material, sufletesc si duhovnicesc, provocate de actuala criza economica si financiara, concretizata in curbe de sacrificiu succesive asupra populatiei Romaniei, toate convertite in suferinte, necazuri, manie si violente, au, dupa gandul nostru, un dublu scop: 1. lichidarea ultimelor competente si resurse de autoritate ale statului national si, ca urmare, chemarea la guvernare, de catre poporul deznadajduit, a fortelor supranationale ale UE (asa cum scrie de mult in „Protocoalele inteleptilor Sionului”); 2. mascarea, prin distragerea completa a atentiei multimilor, a unor lucrari care vizeaza incatusarea electronica a populatiei si transformarea ei intr-o masa de sclavi aflati sub control total. Ambele scopuri sunt subordonate aceluiasi obiectiv: grabirea instalarii unui guvern global care sa instituie Noua Ordine Mondiala. Neindeplinirea cu repeziciune a scopurilor mentionate ar determina izbucnirea imediata a unui razboi devastator. Realizarea lor, prin razmerita si conflicte civile, ar presupune amanarea pentru moment a viitoarei conflagratii mondiale. Oricum va avea loc, pentru ca e proorocita in Sfanta Scriptura si in prezicerile Sfintilor Parinti. Altfel spus, focul a fost aprins, acum depinde cat ragaz ne mai da Dumnezeu pana se va extinde la nivelul intregii planete. Se mai poate sustrage cineva din cazanul care da in clocot?

Ceea ce am creionat mai inainte nu mai reprezinta o inchipuire a mintii, ci o descriere sumara dar veridica a realitatii pe care o traim. Practic, acum popoarele Europei si nu numai au devenit actori ai unui scenariu global al groazei, regizat de elitele Satanei, pentru a precipita lumea catre imparatia finala a lui Antihrist. Prin criza actuala, am intrat deja in scenele in care fiecare neam isi face rau cu propriile maini. Conducerea Poloniei a incercat sa se sustraga de sub tavalug si a pierit aproape toata intr-un asa zis accident de avion. La noi incaierarea e in crestere si va degenera probabil in conflicte cu totul regretabile. Astea sunt la vedere. Dar ce se ascunde in spatele lor, chiar si daca s-ar schimba guvernele la doua saptamani, sau nu ar mai exista guvern deloc? Organele statului din linia a doua ar lucra imperturbabile la indeplinirea ordinelor stabilite deja, fara ca populatia sa-si dea seama ce i se pregateste. La jumatatea lunii aprilie 2010, necunoscutul pentru public Minister al Comunicarii a luat decizia sa arunce instantaneu Romania in valtoarea mult mediatizatei societati informationale. Suna frumos, chiar ademenitor, in cartile corifeilor Noii Ordini Mondiale: societatea informationala! Oamenii nu se intreaba ce-o fi aceea, ci mai degraba se lasa ispititi de gandul ca e perfectiunea intruchipata, binele desavarsit, lumea brazdata de rauri pline de lapte si miere. Eroare capitala! Pe masura ce ne acapareaza viata, aflam ca societatea informationala urmata de societatea comunicarii constituie un lagar electronic pentru toti oamenii. Cei care vor informa si vor comunica despre ei insisi sunt cetatenii de rand, toti, fara exceptie, iar aceia care vor sti totul despre fiecare persoana din societate sunt organele statului global, pe sapte nivele de organizare (pot avea mai multe sau mai putine nivele de control, rezultatul este acelasi!). Insa despre ei, populatia nu va cunoaste absolut nimic, decat balivernele pe care vor voi sa ni le livreze prin televizoare. Ce a facut guvernul, printr-un ministru care poate maine va fi scos de acolo? A decis sa conduca electronic Romania, alocand pentru asta 520 milioane de Euro, la care se adauga pe parcurs importante contributii de la populatie, precum si alte investitii guvernamentale. Scurt: de la 1 septembrie 2010, toate societatile comerciale romanesti vor face platile cu semnatura electronica, iar de la 1 ianuarie 2011 toti, retineti, toti cetatenii Romaniei, vor fi obligati sa efectueze platile catre stat prin semnatura electronica. Apoi, toate cumparaturile si platile romanilor se vor supune aceleiasi reguli: prin semnatura electronica. Dupa cum se vede, suntem prima tara din lume in care se generalizeaza de urgenta e-guvernarea. E de bine? Pe cati i-am intrebat, oameni de afaceri si intelectuali, au spus ca e normal, un pas inainte, se supun fara cracnire. Pe oamenii simpli nu i-am intrebat, fiindca ei nu stiu nimic despre povestea asta. Deci lucrarea se va finaliza cu usurinta in cativa ani, intemeiata fie pe voia noastra, fie pe ignoranta noastra.

In fapt, ce este semnatura electronica? Despre ea vorbeste pe larg o lege, nr. 455 din 18 iulie 2001. Ea zice asa: „Semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”, art. 4, alin. 3. in cei 10 ani de cand e in vigoare legea, ea a generat in Romania cu putin peste 50.000 de posesori ai semnaturii electronice. Prin Hotararea de Guvern din aprilie 2010, insa, toata populatia tarii va fi obligata sa treaca la efectuarea platilor prin semnatura electronica. Unii numesc aceasta semnatura „certificat”. Mai pe inteles, semnatura electronica este un card cu microcip in care functioneaza doua coduri formate din cifre: unul de identificare a persoanei iar celalalt cod este de control al primului. In prima faza, detinatorul semnaturii electronice nu va mai plati cu bani pesin, la ghiseu, taxele catre stat, ci folosind e- semnatura, plata se face automat din contul bancar. Ulterior, orice act de vanzare sau cumparare se efectueaza prin acest instrument. Asta presupune ca orice incasare trebuie sa intre direct in cont (generand comisionul de rigoare!). Practic, nu vom mai purta bani in buzunar, ci tot ce cumparam sau vindem depinde de acest card (semnatura electronica). Ministrul Comunicatiilor, Gabriel Sandu, a declarat ca, pana la sfarsitul anului 2011, „toti cetatenii vor fi obligati sa isi obtina si sa isi utilizeze semnaturile electronice” (ziarul „Gandul” din 14 aprilie 2010). Conform aceleiasi surse, el afirma urmatoarele: „Planificarea si executia bugetara online nu se va mai putea face decat daca ai numar, o semnatura electronica si daca esti in Sistemul Electronic National, daca esti in eRomania. Nu le ai, nu ti se deschide creditul bugetar, nu faci executie. [...] E un control foarte bun al cheltuielilor si al incasarilor pentru ca online eu stiu foarte clar unde sunt banii: daca azi am primit 10 lei odata ce ei s-au platit apar imediat online si Ministerul de Finante ii vede. Deci totul se face foarte clar.” Sa recapitulam: identitatea noastra, numele nostru se preschimba intr-un numar (n-ai numar, se blocheaza „creditul bugetar”, care, de fapt, e contul tau bancar, ca doar nu iei bani de la stat ca sa-ti faci platile!), banii se vor elimina treptat din circuit, controlul statului va deveni absolut, fiindca totul intra prin banca si iese prin semnatura electronica, citita in clar de sistemul de finante. In final, tot ce faci, ce mananci, ce bei, ce haine iti cumperi, ce lucruri sau alte cheltuieli executi se inregistreaza automat pe ore, pe zile pe saptamani, intr-o baza centrala de date, administrata intr-un supercomputer, comandat deja la IBM. E suficient sa-ti gaseasca „organul” statului vreo chichita sau sa-ti inventeze una, pentru a-ti bloca semnatura electronica, deci dreptul la cumparaturi.

Practic, prin generalizarea acestei forme de plata digitizata, „semnul fiarei” (vezi Apocalipsa 13, 16-18) se distribuie la toata populatia, cardul de semnatura electronica fiind o prefata, o etapa hotaratoare, catre implantarea microcipului pe mana sau pe frunte. Acum, in aceasta faza, gata sa se petreaca la noi, este legat definitiv orice om la sistemul financiar si de supraveghere electronica. Cand am citit cartea Parintelui Hristodul Aghioritul „La apusul libertatii” credeam ca mai este vreme pana se vor constitui banci centrale de date, pana va incepe sa functioneze cate un computer gigant in fiecare tara. Acum e pe cale sa fie pusa in functiune „fiara de la Bucuresti” iar Romania sa devina o statie pilot, un laborator de experimentare a lagarului electronic pentru toata populatia. Iata ce scrie Parintele Hristodul in lucrarea citata mai sus: “Unii nu au inteles cum vor fi culese si inregistrate datele lor personale si cred ca vor exista anumiti oameni care-i vor urmari prin vechiul sistem traditional; de aceea vom spune doua cuvinte si despre noul sistem economic mondial care incet, incet se impune si creeaza societatea tara bani. Scopul celor care il promoveaza este acela de a inlocui banii lichizi cu un numar codificat. Vor sa dea fiecarui om un numar de cod unitar, unic in lume, pe care sa nu-l mai aiba un al doilea om de pe pamant. Acest numar de cod se va da in primul stadiu pe un card sau pe o carte de identitate electronica si treptat se va transfera pe mana sau pe frunte. La scurta vreme se va interzice circulatia banilor sub forma de numerar si cel care va arata si folosi bani lichizi va fi pedepsit, si acest lucru cu pretextul ca vor dori sa controleze operatiunile ilegale, in acelasi timp, insa, vor controla orice ranzactie. Asadar, sistemul va functiona dupa cum urmeaza: orice tranzactie economica pe care o va face cineva se va face pe baza numarului unitar codificat al cartii sale de identitate sau al microcipului de pe mana sau de pe frunte si numai electronic”.

Ce e rau in toata povestea asta? Primul rau dracesc: siluirea. Ne obliga, prin lege, fara drept de optiune, sa ne supunem in mod absolut unui stapan tiranic, inventat din nimic: statul, devenit fiara, un fel de zeu, mai bine zis un drac atotputernic („Si ea ii sileste pe toti [...] ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte”, Apoc. 13, 16, acum semnul se instaleaza pe cardul semnatura electronica, insa sistemul de siluire intra deja in functiune). Al doilea: pierderea libertatii daruite de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, controlul total asupra persoanei umane facandu-se posibil si probandu-se prin tehnologia electronica si prin Internet. De aici inainte, dai numai Cezarului si taxa si slava, lui Dumnezeu este interzis sa-i mai dai ceva! Al treilea: numele fiecaruia, primit la botez, se preschimba intr-un numar, consfintind pierderea identitatii. Vom deveni purtatori ai „numarului numelui fiarei”. Culmea este ca fiecare dintre noi va avea un numar al numelui, lipsindu-ne numele. Cand va veni Pastorul cel Bun „oile sale le cheama pe nume” (loan 10, 3), fiindca oile, alese de capre, au „numele scrise in ceruri” (Luca 10,20). Hristos nu ne va striga pe numere sau pe numarul numelui, ci pe numele de botez si in cartea vietii sunt scrise nume, nu coduri numerice. Oare ce decurge de aici? Nu faptul ca acceptarea de buna voie a numarului in loc de nume inseamna iesirea din cartea vietii si ratarea sansei de a fi chemati de Hristos la dreapta Sa? Al patrulea rau satanicesc si definitiv: pecetluirea cu semnul fiarei, semnatura electronica definindu-se drept antecamera pecetluirii sau arvuna ei. Pericolul pecetluirii nu mai trebuie demonstrat, el a fost exprimat explicit: „Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mana lui va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu [...] si se va chinui in foc si pucioasa” (Apoc. 14, 9- 10). Prin urmare, Romania a devenit, cu voia guvernatilor si cu pasivitatea noastra, un laborator imens in care Satana isi experimenteaza faradelegea.

Parintele Dionisie Ignat ne indemna inca de acum 7 ani asa: „Sa fim totdeauna pregatiti, ca vedeti, s-a apropiat imparatia lui Antihrist, cu mare rautate s-a pornit stapanitorul lumii acesteia sa puna pecetea lui Antihrist pe fiecare dintre crestini. Pecetea 666 inseamna ca esti contra lui Hristos, de aceea i se zice Antrihrist. De aceea nu poti sa te indreptezi, sa spui zic ei asa, dar eu cred in Hristos. Daca crezi in Hristos, sa nu primesti pecetea sa ti-o puna pe frunte si pe mana. Dar mai intai o sa ti-o puna pe buletin si dupa aceea merg inainte, ca asa o devenit timpurile” (Lumea in vremurile de pe urma, voi II, Prodromos, 2010, p. 53-54).

Criza actuala este o realitate greu de suportat, dar constituie totodata o forma de netezire si o mare diversiune pentru a masca faradelegea pecetluirii. Avem o singura optiune: sa primim semnul lui Hristos, Crucea!

Ioan ENACHE (revista Credinta Ortodoxa, nr. 5/2010)