Parintele ARSENIE BOCA, evocat de preotul OPRE CRACIUN din Cincis. Minuni facute de Parintele Arsenie in timpul vietii si dupa mutarea la Domnul

* Nu exista loc, in Ardeal, fara amintiri despre parintele Arsenie Boca. E suficient sa-i rostesti numele, si ele vin in roiuri, atrase ca fluturii de lumina. Mai ales in satele din apropierea Prislopului, manastirea in care i se afla mormantul facator de minuni, faptura marelui duhovnic traieste parca aievea, strabatand potecile de pe dealurile acoperite cu pajisti de flori *

Foile lipite

- Cand l-ati cunoscut pe Arsenie Boca, parinte Opre?

- L-am cunoscut personal de-abia dupa ce am iesit din inchisoare, in 1956, dar auzisem despre el inca din 1942-43, cand faima predicilor sale de la manastirea Sambata aduna acolo tot Ardealul. Dar si in puscariile comuniste circulau povesti despre el. Eu eram la Canal, cand am aflat despre Parintele Arsenie Boca ceva cu totul tulburator, o intamplare povestita de un student de la Teologia din Sibiu. Fusese inchis pentru ca facea parte dintr-o asociatie crestina a studentilor si elevilor, ce promova cuvantul lui Hristos si viata crestina.Povestea lui mi s-a incrustat ca o pecete in memorie si n-am uitat-o pana in ziua de azi: "M-au ridicat intr-o noapte, la trei luni dupa ce pe unii dintre colegi ii arestasera deja, iar altii apucasera sa fuga in munti, la partizani. Si intamplarea a facut ca m-au pus in aceeasi celula cu Parintele Arsenie Boca. Il stiam bine, cu mult dinainte, pentru ca pe atunci, noi, studentii de la Sibiu, mergeam des la Manastirea Sambata si eram toti electrizati de el. Si cand m-am trezit intr-o dimineata, numai ce il vad pe Parintele cum se plimba cu pasi iuti prin celula. Se ruga. Soptea, neauzit, rugaciuni.

Asa se faceau rugaciunile in puscarie, pe tacute, cu sufletul. Chiar in ziua aceea imi venea si mie randul la ancheta si, cu putin inainte de a fi scos de gardieni din celula, Parintele Arsenie a ramas nemiscat ca o stana de piatra, langa usa. Mi-a zambit ocrotitor. Atat. Am trait apoi cinci ore infioratoare de ancheta, iar cand m-au bagat la loc, in celula, parintele Arsenie era in aceeasi pozitie in care il lasasem cand am plecat. Stana de piatra. Dupa o vreme, a urmat judecata, la Tribunalul Militar. Pe masa judecatorului se aflau dosarele cu declaratiile noastre. Eram pierit! Aflasem ca toti tovarasii mei declarasera sub torturi si ce facusera si ce nu facusera. Fusesera batuti salbatic. Asa ca urma sa fiu condamnat pe masura, la 25 de ani de puscarie. Ei bine, atunci s-a intamplat o minune! Judecatorul, cand a inceput sa-mi rasfoiasca dosarul, nu a putut dezlipi doua foi. Si nici nu si-a dat sema de asta. Si in alea doua foi erau acuzatiile cele mai grave la adresa mea. Si uite asa, am scapat pe o cale miraculoasa, cu numai doi ani jumatate de pedeapsa. Sunt sigur ca salvatorul meu fusese parintele Boca si taria rugaciunilor lui".

Sfintii cu ochi albastri

- Va mai amintiti prima intalnire cu Parintele Arsenie?

- In 1958, dupa iesirea din puscarie, m-am dus la Manastirea Prislop, intr-o sambata de Florii, impreuna cu un coleg de-al meu, de la Teologie, care il cunostea din Vata de Sus, satul natal al parintelui Arsenie Boca. Desi ne-a vazut si stia ca il cautam, n-a vorbit cu noi nici sambata, nici duminica, pentru ca tot timpul, in urma lui, roiau cel putin trei securisti, pandindu-l ce vorbeste si ce predica. Luni, insa, cand ceilalti credinciosi au plecat, noi ne-am gasit dinadins de lucru, la taiat de lemne.
 

Strigător la cer! După ce, anul trecut, la comemorarea Revoluţiei, revoluţionarul Demeter Bela l-a pus la pămînt cu un pumn pe Ioan Demi şi i-a tras o palmă peste obraz regretatei ziariste Maria Petraşcu, procurorul consideră că „faptele sunt lipsite în mod vădit de importanţă“

La aproape 11 luni de la incidentul în care unul dintre revoluţionarii lui Dorin Lazăr Maior a lovit doi oameni la solemnitatea comemorării eroilor căzuţi în Revoluţia din 1989, Parchetul de pe lîngă Tribunalul Braşov, prin procuror Mihaela Ceapă, a comunicat soluţia. „Faptele“ luptătorului revoluţionar Demeter Adalbert (Bela), care l-a şi pus la pămînt, cu un pumn, pe Ioan Demi şi l-a lovit cu piciorul, iar apoi i-a tras o palmă peste obraz regretatei ziariste Maria Petraşcu, sînt fapte „lipsite în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii“. Din nenorocire, incidentul i-a grăbit sfîrşitul Mariei Petraşcu. Ea s-a stins din viaţă în urma unui infarct la mai puţin de o lună după ce a depus plîngerea penală împotriva agresorului. Într-un fel, Maria Petraşcu a fost scutită de umilinţa şi cinismul cu care procurorul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Braşov cataloghează acum dreptul ei la demnitate şi siguranţă. Primeşte însă din plin o nouă ,,palmă“ din partea celor care ar trebui să vegheze asupra legii, Ioan Demi, contestatarul neobosit al ,,fabricii de impostori cu certificat de revoluţionar“ condusă de Dorin Lazăr Maior.

„O invitaţie din partea autorităţilor făcută bătăuşilor lui Maior să mă atace“

,,Cînd procurorul scrie oficial că atacul asupra noastră este considerat o faptă lipsită de importanţă, eu o văd ca pe o invitaţie din partea autorităţilor făcută bătăuşilor lui Maior să mă atace din nou, cînd şi cum poftesc. Ce să înţeleg? Că Demeter Bela sau orice alt valet al lui Dorin Lazăr Maior mă poate pocni în cap, mă poate pune la pămînt sau mă poate lovi cu picioarele, pentru că, în faţa procurorului Mihaela Ceapă, acest lucru este «lipsit de importanţă». În România, există legi şi pedepse chiar şi pentru cei care lovesc un cîine sau alt animal. Dar constat că Maior şi oamenii lui pot lovi şi ataca oameni, aşa cum fac de 20 de ani încoace, fără să fie deranjaţi de oamenii legii. Atunci, e bine să ştie toţi. Eu nu am să tac şi nu am să mă opresc în a cere dreptate, pentru că nu mă tem. N-are decît să mă şi omoare Maior. Pentru că e nevoie să fiu omorît pentru ca doamnei procuror să i se pară fapta cu ceva mai multă importanţă?“, spune Ioan Demi, şocat de motivaţia procurorului braşovean.

Bătuţi chiar lîngă mormintele eroilor

Amintim că, anul trecut, în 22 decembrie, revoluţionarii conduşi de Dorin Lazăr Maior s-au dat în spectacol în timpul ceremoniei de comemorare a eroilor căzuţi în Decembrie ’89. Ei au huiduit, s-au îmbrîncit şi chiar i-au lovit pe membrii asociaţiei lui Ioan Demi, care contestă ,,impostorii cu certificat“ făcuţi pe bandă de asociaţia lui Maior. Chiar în timpul în care preoţii treceau pe la mormintele celor ucişi în Decembrie 1989, Bela Demeter i-a tras un pumn în faţă lui Ioan Demi. Căzut la pămînt, Demi a fost lovit şi cu piciorul de agresor. El s-a ales cu buza spartă şi vînătăi, aşa cum atestă şi certificatul medico-legal. Tot Bela Demeter a lovit-o şi pe Maria Petraşcu. În îmbulzeala creată, jandarmii l-au lăsat totuşi pe Bela Demeter să plece. Agresiunea a fost însă surprinsă pe peliculă de operatorii televiziunii RTT. Luni bune, ancheta Poliţiei a bătut pasul pe loc, pe motiv că Demeter Bela era plecat din ţară. Atît reprezentanţii IPJ Braşov, cît şi cei ai Parchetului au negat după cinci luni de la depunerea plîngerilor că soluţionarea dosarului nu ar fi fost întîrziată voit. În luna octombrie, Secţia de Poliţie nr. 1 a răspuns plîngerii lui Ioan Demi, comunicîndu-i că cercetările au fost finalizate şi dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lîngă Judecătorie „cu propunere de a nu se începe urmărirea penală în cauză şi aplicarea unei sancţiuni administrative conform art. 91 Cod penal“. 

Autor: O.S.

Sursa: Monitorul Expres

Parintele Arsenie Boca despre zilele mai de pe urma.

În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare «că de acum vremea s-a scurtat», cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştându-i pe oameni şi lucrându-le de zor dărâmarea în întindere şi adâncime. Astfel, oamenii orbecăiesc în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, în care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă, precum că aceea nu-i păcat. Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea aceasta:

- Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ.

Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17,39). Adică să vie la viaţa curată şi la învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte.

- fragment extras din lucrarea Părintele Arsenie Boca– Despre durerile oamenilor, vol. 2