În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare «că de acum
vremea s-a scurtat», cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea
încleştându-i pe oameni şi lucrându-le de zor dărâmarea în întindere şi
adâncime. Astfel, oamenii orbecăiesc în mulţimea neştiinţei şi a lipsei
de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, în
care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă, precum că
aceea nu-i păcat. Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile
oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi
ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie
şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea
Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru
înfruntarea aceasta:
- Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ.
Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul
Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni
să se pocăiască» (Fapte 17,39). Adică să vie la viaţa curată şi la
învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va
cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte.
- fragment extras din lucrarea Părintele Arsenie Boca–
Despre durerile oamenilor, vol. 2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu