30.7.09
Parintele Arsenie Boca: Prigoana vine de la Apus!
Parintele facuse atunci altarul din padure si într-o predica spusese: „Ma, întoarceti-va la Dumnezeu caci calul rosu bate la portile Rasaritului. Dar sa nu va întristati ca de acolo vine mântuirea. Prigoana vine de la Apus!”. Adica, prigoana vine din Apus acum, în vremurile noastre.
“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008
O marturie a fostei detinute politic Maria Baicu. Vesnica recunostinta din partea familiei mele. Martirii ne vegheaza din ceruri!
Am rămas ataşată de Mircea Samoilă, crezând că nu ne vom despărţi niciodată: Aceste sentimente le-am întărit printr-o cununie religioasă, fără stare civilă, la Biserica Sf. Gheorghe, slujbă oficiată de preotul Tohăneanu. Martor ne-a fost un ostaş din escortă. Mai târziu a urmat mutarea lui la Aiud. L-am vizitat la grădina de la Galda. Cu această ocazie, am stat de vorbă şi cu domnul Traian Trifan, fostul prefect legionar al Braşovului.
Mai târziu, Mircea a evadat de la grădină şi s-a stabilit la Răstoliţa. În 1948, a fost nevoit să plece de aici şi a părăsit
În anul,1951, fiind acasă, am primit câteva scrisori de la el din Germania, in care îmi scria că in curând se va întoarce. Şi s-a întors. Ne-am creat mica familie cu fetiţa noastră Mihaela, născută la 23 Martie 1953, pentru ca la 23 August, acelaşi an, să fim arestaţi. Venise paraşutat împreună cu Ion Golea şi alţii. Ei s-au întors in tară ca să continue lupta împotriva comunismului. Au fost trădaţi, încă de la plecarea lor din Germania, de către Kim Philby, din contraspionajul britanic, agent al Moscovei în acelaşi timp. Au fost aşteptati chiar la locul paraşutării. În continuare, toti cei care au avut legături cu ei, sau numai cunoscuţi din întâmplare, au fost arestaţi. Condamnările se cunosc. Începând cu cinci ani până la pedeapsa cu moartea.
Sosită cu grupul de la Braşov la ministerul de Interne am fost coborâtă la un subsol, într-o celulă cu pat de beton. Am rămas cu spaima şi cu gândurile mele. Aveam acasă fetiţa de cinci luni. Ce va face numai în grija mamei mele, bolnavă paralizată. Fratele meu cel mai mic a fost şi el arestat în acelaşi timp.
Anchetele au început imediat. Dintr-o celulă apropiată se auzea plânsul fetiţei şi vocea mamei. Am ajuns să fiu convinsă că erau acolo si acest lucru mă chinuia până la nebunie. Numai după ce m-am întors acasă în anul 1964, am aflat cã nu fusese realitate. A fost oare o înregistrare? Tot în anul 1964, am aflat că securitatea, după arestarea noastră, a rămas în căsă zi si noapte vreo două săptămâni, capcană pentru cei ce ar fi putut veni.
Într-o noapte de anchetă, am fost dusă într-o cameră în care abia am avut loc să intru şi, luându-mi ochelarii negri de la ochi, m-am aflat faţă în faţă cu patru câini lupi uriaşi. Am reacţionat îngrozită, mai mult de boturile lor lungi si gurile căscate. Nu ştiu când am fost luată din faţa lor; rămăsesem într-o reală încremenire.
Într-o altă anchetă, am fost ameninţată că dacă nu voi spune tot ce ştiu despre fratele meu,
- Nu cred! Nu se poate!
Credeam realmente că in acea cameră se afla el in anchetă şi, strigând atât de tare, speram să audă. La proces l-am văzut. Era bolnav. Fusese chinuit, fusese baţjocorit. În instanţă am cerut eliberarea lui. Nu era cu nimic vinovat. A fost totuşi condamnat la cinci ani temniţă grea, numai pentru faprul că era fratele meu. I-a executat in întregime. Astăzi nu mai este.
Ancheta se desfăşurase într-un ritm rapid şi cu nervozitate crescândă din partea anchetatorilor. Eram la limita rezistenţei. Mă aflam singurã in celulă, nu mai puteam mânca. Se adunaseră multe gamele cu mâncare neconsumată. Ameninţată cu hrănirea artificială si cunoscând acea operaţiune, am început si mănânc puţin câte putin. Eram bolnavă, cu gândul mereu la fetită. Chemată la vizeta de către un cadru civil, mi-a dat o pastilă pe care să o înghit în prezenţa lui, dându-mi si un pahar cu putină apă, spunându-mi că îmi va face bine. Aşa a început drogarea. Toată nădejdea îmi era numai în Dumnezeu. La scurt timp mi s-a făcut rău. Ducându-mă spre uşă să bat pentru ca paza să deschidă, am căzut. Când m-am trezit eram tot pe jos cu câteva persoane în jurul meu, dintre care unul cu o seringă în mână; îmi spunea că mi-a facut o injecţie ca să-mi revin. După această întâmplare, am avut voie să stau pe pat. Zile în şir nu am mai fost scoasă la anchetă, dar nici sănătoasă nu eram.
Pentru a se încadra în timpul atribuit anchetei, metodele erau dure şi diabolice, încât este greu de povestit. Chinurile fizice erau mai uşor de suportat decât cele psihice.
După mai bine de o lună de zile, a început procesul. Ajunsă la închisoarea Jilava si introdusă într-o celulă mare cu priciuri de lemn de jur împrejur, mă întâmpină o necunoscută. lntrebându-mă curios, mi-a zis:
- Voi, toate cele din lotul paraşutiştilor, aţi ieşit nebune din anchete.
Am fost condamnată la 20 de ani muncă silnică.
Trecuseră mai bine de nouă ani de când mergeam dintr-o închisoare in alta, stabilindu-ne apoi la Oradea unde lucram în ateliere; acolo am primit prima scrisoare de-acasă. Era scrisă de mama şi se încheia cu câteva rânduri scrise de fetiţa mea Mihaela. Ea îmi făcea promisiuni că se va strădui să scrie mai frumos şi să fie cuminte.
În anul 1964 m-am eliberat.
Ajunsă acasă, am găsit-o pe mama. Mihaela era la şcoală. Ardeam de nerăbdare să-mi văd copilul. Deodată voci de copii au răsunat afară.
Se întorceau elevii de la şcoală. Portiţa s-a deschis şi a intrat în curte o fetită blondă, slabă, înaltă şi vioaie. Mama i-a spus:
- lar ai venit târziu si m-ai supărat, ce ar fi zis mama ta dacă ar fi fost aici?
- M-ar fi iertat, a răspuns fără întârziere Mihaela. Atunci mama i-a zis:
- Uite, mama ta a venit!
S-a repezit în braţele mele şi a întrebat:
- Tăticu a venit?
Tăticul ei fusese condamnat la moarte şi împuşcat la Jilava în ziua de 30 Octombrie 1953.
Maria MUSCALU BAICU
Alegeri în Moldova - votezi comuniştii beat, nebun sau şantajat.
Şmecherie, şantaj, mită, încălcarea drepturilor şi manipularea procesului de vot în Republica Moldova! Toate astea au fost folosite din nou la alegerile parlamentare anticipate ţinute ieri în statul de peste Prut, de comuniştii aflaţi la putere. Aflaţi într-o situaţie dificilă după ce au fost nevoiţi să repete alegerile din prima săptămână a lui aprilie şi confruntaţi cu perspectiva de a fi dislocaţi de la putere, comuniştii nu s-au dat înapoi de la metodele hoţeşti tradiţionale, ca şi la precedentul scrutin. De data asta, sorţii par să nu le mai fie însă aşa de favorabili, iar găinăriile electorale care i-au făcut celebri ar putea să nu fie de ajuns pentru rămânerea la guvernare. Există totuşi posibilitatea ca rezultatul să-i oblige doar să „împartă puterea“ cu altcineva.
Nebunie curată la vot !
În comuna Coceri, presa moldoveană a relatat faptul că puterea a adus la vot în „turism electoral“ chiar şi 14 oameni bolnavi pishic, care au fost sfătuiţi să voteze cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. De altfel, turismul electoral a fost semnalat în foarte multe dintre satele Moldovei, practică pentru care partidul lui Voronin nu s-a sfiit să folosească resursele statului.
Într-o altă localitate moldoveană, Corjova, un grup de persoane necunoscute au blocat pur şi simplu secţia de vot şi nu au mai permis accesul, fără ca forţele de ordine să intervină într-un fel. Observatorul român, europarlamentarul Cristian Preda, a dezvăluit că cei care blocau secţia erau cazaci din Transnistria.
La ţară, oamenii lui Voronin au folosit o veche metodă de „ameţit“ alegătorii - le-au dat acestora băutură pentru a-i convinge să voteze cu PCRM.
Militarii, forţaţi să voteze comuniştii
„Ziarul de Gardă“ de la Chişinău a dezvăluit faptul că viceministrul moldovean de Interne, Andrei Sumleanschi, le-ar fi ordonat militarilor de la unitatea de carabinieri UM 1002 să voteze cu PCRM. Probabil pentru a fi şi mai convingător, acesta a adăugat şi promisiunea că dacă vor proceda în acest mod, vor fi demobilizaţi mai devreme.
Te trezeşti cu necunoscuţi pe adresa ta!
O altă practică „murdară“ folosită şi anterior de comunişti a fost „încărcarea“ listelor electorale cu oameni care nici măcar nu locuiesc la adresele la care sunt trecuţi, practică semnalată în sute de cazuri.
Până şi liderul Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova, Vlad Filat, a avut imensa surpriză să constate că pe adresa lui erau trecute două persoane despre care n-avea habar cine ar putea fi.
E foarte posibil ca multe dintre persoanele trecute pe această listă să fi fost persoane decedate sau pur şi simplu plecate din ţară, de numele cărora comuniştii s-au folosit şi la alegerile din 5 aprilie pentru a „îndesa“ mii de voturi. Cu menţiunea „votat PCRM“, desigur.
„Mânăriile“, pregătite din timp
Comuniştii au pregătit terenul din timp pentru ca toate elementele să-i avantajeze
1. Au făcut aproape imposibilă exercitarea dreptului de vot pentru basarabenii din străinătate, aproape toţi anti-comunişti. Spre exemplu, în Spania, unde sunt câteva sute de mii de basarabeni, nu există nici măcar o secţie de vot, existând însă una în Portugalia.
2. Au programat alegerile vara, când electoratul activ e plecat în vacanţă, ca şi studenţii, iar votanţii tradiţionali ai comuniştilor, adică pensionarii, şi mulţi dintre agricultori sunt acasă.
3. Au monopolizat mare parte din apariţiile în mass-media, deşi şeful misiunii PE, europarlamentarul Marianjean Marinescu, a arătat că nu au reuşit să facă asta la nivelul celui din aprilie. Folosirea controlului asupra mass-media de stat şi a şantajului asupra celor private au fost armele lor.
4. Au expulzat o serie de observatori independenţi din organizaţia ENEMO, proveniţi din Georgia, Ucraina, Kîrgîstan şi Rusia.
Lupu - „făcătorul de regi“?
Dacă la alegerile din 5 aprilie forţele care s-au confruntat au fost pe de o parte opoziţia liberală (PLM, PLDM şi Alianţa Moldova Noastră), iar pe de alta Partidul Comuniştilor, de data asta în ecuaţie a intrat un alt jucător important - Marian Lupu.
Fost membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova şi preşedinte al Parlamentului până în aprilie, Lupu a devenit lider al Partidului Democrat din Moldova şi va fi cel care va înclina balanţa într-o parte sau alta.
Cum comuniştii sunt cotaţi cam la 30% din voturi (deşi, ca la 5 aprilie, vor obţine probabil mai mult cu ajutorul fraudelor electorale), iar opoziţia liberală tot cam la acelaşi nivel, formaţiunea lui Marian Lupu va decide aproape sigur viitoarea putere.
Lupu, un economist echilibrat cu alură de tehnocrat, a reprezentat ani de-a rândul „faţa umană“ a PCRM, dar a anunţat că nu va face o alianţă de guvernare numai cu acesta, ci doar dacă participă mai multe partide. În plus, o condiţie pentru o alianţă de felul acesta ar fi ca Voronin să nu mai conducă într-un fel sau altul PCRM. „Nu vom vota niciodată un preşedinte comunist“, a anunţat Lupu, care a dezvăluit şi motivul pentru care nu vrea să fie singur într-o relaţie cu comuniştii: „sunt ca femeia de păianjen, îşi devorează partenerul“.
Cu Rusia, dar relaţie decentă cu România!
Pragmaticul Marian Lupu a anunţat că în cazul în care ajunge la guvernare partenerul său extern cel mai important va fi Rusia, cu care vrea un „parteneriat strategic consolidat“, în primul rând din raţiuni geopolitice şi economice.
Cu toate astea, Lupu nu e nici pe departe un anti-român ca Voronin şi pledează pentru relaţii bune cu acestea şi pentru integrarea în Uniunea Europeană.
Mai mult, spre deosebire de Voronin, el nu marşează pe un discurs de tip sovietic şi recunoaşte că în Moldova şi România se vorbeşte aceeaşi limbă şi că împărtăşim în mare aceeaşi cultură.
Lucian Lumezeanu
Curentul
Nebunie curată la vot !
În comuna Coceri, presa moldoveană a relatat faptul că puterea a adus la vot în „turism electoral“ chiar şi 14 oameni bolnavi pishic, care au fost sfătuiţi să voteze cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. De altfel, turismul electoral a fost semnalat în foarte multe dintre satele Moldovei, practică pentru care partidul lui Voronin nu s-a sfiit să folosească resursele statului.
Într-o altă localitate moldoveană, Corjova, un grup de persoane necunoscute au blocat pur şi simplu secţia de vot şi nu au mai permis accesul, fără ca forţele de ordine să intervină într-un fel. Observatorul român, europarlamentarul Cristian Preda, a dezvăluit că cei care blocau secţia erau cazaci din Transnistria.
La ţară, oamenii lui Voronin au folosit o veche metodă de „ameţit“ alegătorii - le-au dat acestora băutură pentru a-i convinge să voteze cu PCRM.
Militarii, forţaţi să voteze comuniştii
„Ziarul de Gardă“ de la Chişinău a dezvăluit faptul că viceministrul moldovean de Interne, Andrei Sumleanschi, le-ar fi ordonat militarilor de la unitatea de carabinieri UM 1002 să voteze cu PCRM. Probabil pentru a fi şi mai convingător, acesta a adăugat şi promisiunea că dacă vor proceda în acest mod, vor fi demobilizaţi mai devreme.
Te trezeşti cu necunoscuţi pe adresa ta!
O altă practică „murdară“ folosită şi anterior de comunişti a fost „încărcarea“ listelor electorale cu oameni care nici măcar nu locuiesc la adresele la care sunt trecuţi, practică semnalată în sute de cazuri.
Până şi liderul Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova, Vlad Filat, a avut imensa surpriză să constate că pe adresa lui erau trecute două persoane despre care n-avea habar cine ar putea fi.
E foarte posibil ca multe dintre persoanele trecute pe această listă să fi fost persoane decedate sau pur şi simplu plecate din ţară, de numele cărora comuniştii s-au folosit şi la alegerile din 5 aprilie pentru a „îndesa“ mii de voturi. Cu menţiunea „votat PCRM“, desigur.
„Mânăriile“, pregătite din timp
Comuniştii au pregătit terenul din timp pentru ca toate elementele să-i avantajeze
1. Au făcut aproape imposibilă exercitarea dreptului de vot pentru basarabenii din străinătate, aproape toţi anti-comunişti. Spre exemplu, în Spania, unde sunt câteva sute de mii de basarabeni, nu există nici măcar o secţie de vot, existând însă una în Portugalia.
2. Au programat alegerile vara, când electoratul activ e plecat în vacanţă, ca şi studenţii, iar votanţii tradiţionali ai comuniştilor, adică pensionarii, şi mulţi dintre agricultori sunt acasă.
3. Au monopolizat mare parte din apariţiile în mass-media, deşi şeful misiunii PE, europarlamentarul Marianjean Marinescu, a arătat că nu au reuşit să facă asta la nivelul celui din aprilie. Folosirea controlului asupra mass-media de stat şi a şantajului asupra celor private au fost armele lor.
4. Au expulzat o serie de observatori independenţi din organizaţia ENEMO, proveniţi din Georgia, Ucraina, Kîrgîstan şi Rusia.
Lupu - „făcătorul de regi“?
Dacă la alegerile din 5 aprilie forţele care s-au confruntat au fost pe de o parte opoziţia liberală (PLM, PLDM şi Alianţa Moldova Noastră), iar pe de alta Partidul Comuniştilor, de data asta în ecuaţie a intrat un alt jucător important - Marian Lupu.
Fost membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova şi preşedinte al Parlamentului până în aprilie, Lupu a devenit lider al Partidului Democrat din Moldova şi va fi cel care va înclina balanţa într-o parte sau alta.
Cum comuniştii sunt cotaţi cam la 30% din voturi (deşi, ca la 5 aprilie, vor obţine probabil mai mult cu ajutorul fraudelor electorale), iar opoziţia liberală tot cam la acelaşi nivel, formaţiunea lui Marian Lupu va decide aproape sigur viitoarea putere.
Lupu, un economist echilibrat cu alură de tehnocrat, a reprezentat ani de-a rândul „faţa umană“ a PCRM, dar a anunţat că nu va face o alianţă de guvernare numai cu acesta, ci doar dacă participă mai multe partide. În plus, o condiţie pentru o alianţă de felul acesta ar fi ca Voronin să nu mai conducă într-un fel sau altul PCRM. „Nu vom vota niciodată un preşedinte comunist“, a anunţat Lupu, care a dezvăluit şi motivul pentru care nu vrea să fie singur într-o relaţie cu comuniştii: „sunt ca femeia de păianjen, îşi devorează partenerul“.
Cu Rusia, dar relaţie decentă cu România!
Pragmaticul Marian Lupu a anunţat că în cazul în care ajunge la guvernare partenerul său extern cel mai important va fi Rusia, cu care vrea un „parteneriat strategic consolidat“, în primul rând din raţiuni geopolitice şi economice.
Cu toate astea, Lupu nu e nici pe departe un anti-român ca Voronin şi pledează pentru relaţii bune cu acestea şi pentru integrarea în Uniunea Europeană.
Mai mult, spre deosebire de Voronin, el nu marşează pe un discurs de tip sovietic şi recunoaşte că în Moldova şi România se vorbeşte aceeaşi limbă şi că împărtăşim în mare aceeaşi cultură.
Lucian Lumezeanu
Curentul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
