Interviu cu Părintele Justin Pârvu (România Actualităţi). Înregistrare telefonică cu Părintele Justin: Nu cad! (6 aprilie 2010)

Din cei 91 de ani ai săi, 16 i-a petrecut prin temniţele comuniste. A ctitorit lângă Ceahlău o mănăstire de monahi. Nu a crezut că lucrarea sa va avea o astfel de amploare, mărturiseşte în dialogul cu Laura Isabela Aivăncesei, deşi şi-a dorit să revină pe locurile natale unde trăiesc oameni curaţi şi credincioşi.

Autor: Izabela Aivăncesei – Radio Romania Actualitati

Părintele Dumitru Stăniloae despre Învierea Domnului.

Hristos nu ramane in starea mortii decat atata cat sa se vada ca El a murit cu adevarat, adica pana a treia zi. Unirea deplina ca om cu Tatal prin jertfa Ii aduce fara intarziere starea de inviere. Aceasta arata ca nu se ajunge la inviere fara sa se treaca prin moartea ca jertfa, dar nu numai ca sa se arate ca trebuie sa se treaca de la trupul acesta muritor la cel nemuritor, ci si pentru ca starea la care se ajunge prin moartea ca jertfa e o stare de unire deplina cu Dumnezeu, deci cu totul superioara celei traite in trupul muritor. E o stare la care trece prin moarte cel ce va invia. Hristos ajunge la inviere indata dupa starea in care intra prin moartea primita ca jertfa, dar noi ajungem la ea la sfarsitul acestui chip al lumii, cand materia intreaga se va transfigura, dupa ce va servi, in forma actuala, tuturor oamenilor de dupa noi spre cresterea spirituala si spre primirea in trupul acesta muritor a mortii lui Hristos. Aceasta si ca sa ne rugam aici cu intelegere, pentru cei ce au fost pe pamant inaintea noastra. Invierea fara intarziere a lui Hristos e preinaltarea Lui (Filip II, 9) pentru ca El a primit Cel dintai moartea ca jertfa de bunayoie si pentru ca El sa ne fie nadejdea invierii tuturor si ca focar de atractie spre ea. Invierea lui Hristos prevesteste deplina “trecere” de la viata robita legilor naturii in starea actuala, la viata din Dumnezeu Cel absolut, in care materia va fi ridicata in Duhul Sfant peste legile care o robesc si prin care robeste pe om.

Starea mortii noastre fata de pacatele placerilor egoiste e o treapta mai inalta la care urca omul in transcenderea sa. Prin moartea cu trupul, acceptata din credinta, va trece la o treapta si mai inalta. Iar invierea cu trupul va fi trecerea la cea mai inalta treapta. Starea mortii fata de pacat e o biruire a prea marilor dependente ale omului de lume si de trupul ajuns intr-o robie fata de ea prin pacat, sau prin slabirea legaturilor cu Absolutul personal. Starea mortii cu trupul va fi o eliberare completa a trupului de aceste dependente. Dar starea de inviere va fi ridicarea trupului de catre sufletul inaltat la treapta atinsa printr-o mai mare penetrare a lui de Dumnezeu, o data cu moartea trupeasca, la starea de transparenta desavarsita a lui Dumnezeu prin omul intreg. Sufletul reunifica prin aceasta trupul cu sine si, prin aceasta, cu Dumnezeu la nivelul cel mai inalt, dupa asemanarea lui Hristos. Se restabileste omul intreg, dar la treapta de suprema transcendere si de deplina transparenta a lui Dumnezeu prin el, asemenea lui Hristos si in unire maxima cu El.

La invierea cu trupurile vor fi dusi, la sfarsitul chipului actual al lumii si cei ce nu au lucrat deloc la pregatirea lor, pentru un trup deplin transparent si care, deci, n-au trecut cu sufletul prin moarte la o treapta mai luminoasa. Caci si aceia vor ajunge la o eternitate a lor cu trupul, fiindca Hristos, inviind, a eternizat identitatea tuturor oamenilor creati de Dumnezeu in intregimea lor sufletesc-trupeasca. Dar trupurile acelora vor avea o opacitate dusa la extrem si chinurile de patimi imposibil de satisfacut, in asa fel ca nu va mai fi in ei nici o miscare de spiritualizare a lor, datorita extremei slabiciuni la care a ajuns spiritul lor. Opacitatea in care vor fi incremeniti va fi o rigiditate chinuitoare in rau, echivalenta cu extrema neputinta spirituala a comunicarii. Aceasta, nelasand sa se vada din sufletul lor nici o miscare spre bine, spre lumina, nici pentru ei, nici pentru allii, nu le va permite nici o deschidere. Deosebiti de ei vor fi cei ce s-au pregatit insuficient pentru transparenta invierii. Desi sufletele lor trec dupa moarte intr-o stare oarecum intunecoasa, vor putea fi ajutati pentru o inviere fericita de rugaciunile altora.

Un pustnic din munţii României: Părintele Proclu!

Scos de comunisti din manastire, sihastrul Proclu s-a refugiat, nici el nu mai stie de cand, într-o chilie în care vine lumea la el ca la Petrache Lupu.

Parintele Proclu spune ca a plecat dintre oameni si a ajuns tot la ei.

Are 82 de ani si de mai bine de jumatate de veac îsi duce zilele într-o chilie din lemn construita de el, pe un deal la poalele Muntilor Neamtului. Nu salta mai mult de un metru saizeci, si are o barba alba, de Mos Craciun. Vorbeste rar si ragusit, iar ochii albastri îi lacrimeaza pe rand. E batran si bolnav, dar mintea îi merge.

Cu anii care au trecut are o problema. Nu-i mai tine minte care si cand au fost. Nu mai stie cand l-au alungat comunistii din manastire: „Atunci, cu decretu’…“. Se refera la prigoana calugarilor din anii ’50. Culmea, nici în evidentele Patriarhiei nu figureaza. Asta n-a împiedicat lumea sa vina la el, pana de curand, ca la Maglavitul lui Petrache Lupu. De cativa ani nu mai poate sa vorbeasca mult. Se pregateste de cele vesnice. Numele din buletin este Nicau, dar oamenii îi zic parintele Proclu. Multi spun ca e un sfant. E pustnicul de langa padurea ce ocroteste catunul Mitocu Balan, cel mai mic dintre satele comunei Cracaoani, din Neamt.

„Va rog nu bateti, sunt batran si bolnav”

„De multe ori m-as ascunde de mine. Unde ma duc, tot de mine dau, si de mine nu pot sa scap!”, ofteaza batranul calugar. Greu se ajunge la chilia lui, pe un drum de tara, ciuruit de gropi, ce pleaca din soseaua ce leaga Piatra de Targu Neamt. Apoi opintesti pe un deal abrupt, pana la o casuta de pitici, ca-n Alba ca Zapada, pe a carei usa zavorata cu un lacat scrie cu litere mari, de tipar: „Va rog, nu bateti. Sunt batran si bolnav”.

Mai sus o tara sta sora-sa, Georgeta, o munteanca apriga la cei peste 70 de ani ai sai si tare otarata pe cei ce vin sa-i strice linistea mosului. „La ce-ati venit, ca nu primeste pe nimeni. Se roaga toata ziua, ca-i Saptamana Mare si nu vorbeste!”.

Tilica, casierul primariei din Cracaoani, avertizase din timp ca problema va fi cu soru-sa, care-l apara de straini pe schimnic, ca o closca puii din poiata. Nici vreun cadou sau de-ale gurii nu e bine sai duci. „O paine daca i-o lasi pe masa o începe peste o luna, cand e deja pesmet, spune altu’”, si el angajat la primarie.

­Comunicat cu privire la starea sănătăţii Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu. Înregistrare telefonică cu Părintele: Nu cad acum!

Din incred­intarea si cu binecu­vintarea Prea Cuvio­su­lui Par­inte Iustin, stare­tul Man­a­s­tirii Petru Voda, pen­tru a nu umbri bucu­ria aces­tor sfinte zile ale Invierii lui Hris­tos cu zvonuri nefolos­i­toare, oricit de mare ar parea folo­sul unor ast­fel de stiri, va incred­in­tam ca starea sanatatii sfin­tiei sale este buna, in mare. In prezent se afla sub cea mai atenta supraveg­here a medicilor din Cluj. Par­in­tele Iustin a ales acest oras pen­tru internarea de urgenta datorita con­di­ti­ilor med­icale supe­rioare, atit din punc­tul de vedere al pre­gatirii pro­fe­sion­ale, cit si din cel al apara­turii med­icale, dar si pen­tru fap­tul ca medicii care supraveg­heaza starea sanatatii par­in­telui sint fii duhovnicesti ai man­a­s­tirii noas­tre de multi ani de zile.

Motivul repetatelor internari ale Par­in­telui Iustin este o infec­tie pul­monara cu un anu­mit tip de bac­terie. Momen­tan se asteapta rezul­tatele hemo­cul­turii, pen­tru a sta­bili o med­icatie pre­cisa si efi­cienta impotriva aces­tei bac­terii. Starea gen­er­ala a sanatatii sfin­tiei sale este buna, sta­bila, un nea­juns fiind o oare­care slabire pe care o aduce lupta organ­is­mu­lui cu boala. Dupa iden­ti­fi­carea pre­cisa a cauzei bolii si sta­bilirea unei med­icatii core­spun­za­toare, efi­ciente, il vom avea din nou in mijlocul nos­tru pe par­in­tele staret.
De alt­fel, si starea sufleteasca a sfin­tiei sale este buna, Par­in­tele Iustin fiind foarte opti­mist, asa cum il stie o tara intreaga, lucru care se poate ver­i­fica si din inreg­is­trarea tele­fon­ica de ieri seara, 5 Aprilie 2010, ora 22, aflata mai jos. Sfin­tia sa le mul­tumeste tuturor celor ce s-au rugat pen­tru sanatatea sa si nada­j­duieste ca in citeva zile sa se intoarca acasa. Ca atare, cerem fii­ilor sai duhovnicesti si tuturor celor ce iubesc man­a­s­tirea noas­tra sa nu inceteze a se bucura de sfin­te­nia aces­tor zile si a slavi Invierea Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, rugindu-se pen­tru sanatatea si min­tuirea nu doar a Par­in­telui Iustin, ci a tuturor celor ce-L iubesc pe Hristos.

Mon­ahul Filotheu Balan
Man­a­s­tirea Petru Voda
6 Aprilie 2010

Sursa: revista Atitudini