Luni, Jurnalul National va aduce o Editie de Colectie de exceptie – Avram Iancu

Luni, 4 aprilie, Jurnalul Naţional vă aduce o Ediţie de Colecţie de excepţie – Avram Iancu. Vă invităm să aflaţi istoria acestui mare erou, simbol al poporului român.


Veţi citi poveşti fascinante despre tot ceea ce a însemnat şi va însemna Avram Iancu pentru istoria neamului nostru. Iubitor de ţară şi de dreptate, Avram Iancu a rămas în inimile românilor, dar şi în cântece, poezii populare şi notiţele celor care l-au cunoscut, pe care le găsim în documente de arhivă. „Cea dintâiu datorie a noastră faţă de figura eroică şi tragică a lui Avram Iancu e să-l scoatem din negurile unei legende neclare şi naive pentru a fixa istoric ce a fost el în adevăr, care au fost intenţiile şi acţiunile sale, ce legături şi-a creat el în timpul când cărturarii – făcând obişnuita diplomaţie prin oraşe – el singur era, cu preţul vieţii sale, represintantul luptător cu armele, deşi pregătirea lui era aceia a unui advocat, pentru drepturile poporului său”, nota în revista Transilvania, în 1922, istoricul Nicolae Iorga. Vă invităm să aflaţi povestea lui Avram Iancu, presărată cu mărturii din vechime ale celor care l-au cunoscut şi au stat în preajma Eroului, Regelui ori Craiului Munţilor, cum îl numeau cu mândrie toţi românii.

Predica Parintelui Ilie Cleopa la Duminica Sfantului Ioan Scararul

Iubiţi credincioşi,

Să înţelegem că alta este credinţa tare, deplină, şi alta este credinţa îndoielnică şi puţină. Prin credinţa dreaptă şi deplină omul poate, cu puterea lui Dumnezeu, să facă minuni şi să dobîndească fericirea vremelnică şi veşnică. Credinţa deplină sau desăvîrşită este credinţa propovăduită de Biserica Ortodoxă şi mărturisită pe scurt în Simbolul Credinţei (Crezul). Această sfîntă şi dreaptă credinţă, împreună cu lucrarea faptelor bune, cu scopul de a plăcea numai lui Dumnezeu, îi aduce omului mîntuirea sufletului (I Corinteni 10, 31).
Să ştiţi, fraţii mei, că sînt multe feluri de credinţe pe pămînt care nu aduc mîntuirea sufletului, ci şi la piezare îl duc. Aşa sînt credinţele păgîne, credinţele strîmbe ale celor care cred în vrăji, în descîntece şi în fermecătorii, în visuri şi vedenii false şi alte multe feluri de credinţe străine de adevăr care duc la pierzare pe cei înşelaţi de ele. Numai credinţa cea deplină şi dreaptă pe care o mărturiseşte şi o propovăduieşte Biserica Ortodoxă este mîntui-toare fiind întemeiată pe Sfînta Scriptură şi Sfînta Tradiţie apostolică şi patristică. Ea are temelie neclintită pe Hristos piatra cea din capul unghiului (Matei 21, 42).

Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, ca şi Sfinţii Apostoli au fost cei mai mari apărători ai dreptei credinţe la cele şapte Sinoade ecumenice şi la cele locale. Prin învăţăturile lor scrise ne-au lăsat luminate căile mîntuirii, care duc la Hristos numai după dreptarul credinţei Ortodoxe. Cînd pe Sfîntul Vasile cel Mare îl îndemna guvernatorul Modest să primească unirea cu erezia lui Arie, atunci marele ierarh i-a zis: "Nu! Biserica a primit învăţătura sa de la Hristos Dumnezeu şi această învăţătură eu sînt dator s-o apăr chiar cu preţul vieţii mele. De aceea nu voi îngădui să se lase la o parte sau să se schimbe vreun cuvînt, sau măcar o silabă din această dumnezeiască predanie. Ci ca un paznic rînduit de Dumnezeu prin har voi sta aici credincios şi neclintit la postul meu, chiar dacă voi plăti această împotrivire cu viaţa mea. Eu nu voi înceta de a apăra tezaurul cel nepreţuit al credinţei contra tuturor vătămăturilor ce vin de la necredincioşi şi eretici. Adevărurile dreptei credinţe au fost păstrate în totalitatea şi curăţia lor cu multe jertfe omeneşti şi cu mari valuri de sînge creştin".
Cînd milioane de oameni, bărbaţi şi femei, copii, tineri şi bătrîni, învăţaţi şi filosofi din primele veacuri ale creştinismului şi-au dat viaţa pentru învăţătura creştină, pentru a ne lăsa moştenire curată în Iisus Hristos, nimeni dintre creştinii zilelor noastre n-are dreptul să strice frumuseţea şi podoaba dreptei credinţe, avînd în ea adevărul. Toţi care vor face unele schimbări în cuvintele Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii nu vor avea parte de Hristos şi nu vor moşteni împreună cu sfinţii Lui cereasca împărăţie.

Credinţa deplină şi tare este cea care se lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6), adică cea care este urmată de fapte bune. Iar credinţa care este lipsită de dragoste, adică de fapte bune, este zadarnică şi nefolositoare. Aceasta ne-o arată Sfîntul Apostol Pavel zicînd: De aş avea darul proorociei şi orice ştiinţă şi de aş avea totă credinţa încît să pot muta şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sînt (I Corinteni 13, 2). Încă să ştim, fraţilor, că dreapta noastră credinţă cea deplină şi tare, care lucrează prin fapte bune, trebuie să fie statornică pînă la ultima noastră suflare. În această privinţă avem mii şi milioane de pilde lăsate nouă de Sfinţii lui Dumnezeu care L-au mărturisit şi, pentru dragostea Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, şi-au pus sufletele lor pentru Evanghelie, răbdînd pînă la moarte înfricoşătoare chinuri. Pentru a adeveri acest lucru despre credinţa cea statornică a Sfinţilor lui Dumnezeu voi aduce cîteva exemple din viaţa Bisericii.

Primul exemplu de jertfă totală pentru mîntuirea lumii şi pentru propovăduirea Sfintei Evanghelii pe pămînt a fost Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. El ne-a descoperit adevărurile veşnice ale dreptei credinţe. El ne-a învăţat cum să credem în adevăratul Dumnezeu cel închinat şi mărit în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Hristos, Mîntuitorul lumii, ne-a descoperit că Duhul Sfînt purcede de la Tatăl şi ni L-a trimis pe pămînt ca Mîngîietor şi Domn al vieţii. El a sfinţit pe fecioara Maria prin întruparea Sa şi ne-a încredinţat-o tuturor ca Născătoare de Dumnezeu şi mamă, zicîndu-i: Iată fiul tău! iar prin iubitul Său ucenic Ioan Evanghelistul, căruia i-a spus: Iată mama ta! (Ioan 19, 26-27), ne-a făcut fiii ei.

Dreaptă credinţă plină de Duh şi de putere a avut dintre oameni cel mai mult Maica Domnului, cea dintîi rugătoare pentru noi toţi înaintea Preasfintei Treimi. Ea a crezut în cuvintele Arhanghelului Gavriil şi prin el a primit să nască cu trup pe Hristos, cînd a spus: Fie mie după cuvîntul tău! (Luca 1, 38).

Apel pentru apărarea demnităţii naţionale al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Adoptarea legii minoritatilor si regionalizarii ar duce la instituirea autonomiei pe criterii etnice

Miercurea Ciuc, 2 apr /Agerpres/ – Adunarea generală a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) a făcut, sâmbătă, la Miercurea Ciuc, un apel pentru apărarea demnităţii naţionale şi a solicitat crearea unui curent în Parlamentul României care să împiedice votarea unor legi care duc la pierderea autorităţii statale.

Adunarea generală a forumului, la care au luat parte şi parlamentari, s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Arhiepiscopului Covasnei şi Harghitei, Ioan, preşedinte de onoare al FCRCHM.

Arhiepiscopul Ioan a făcut apel către parlamentari şi societatea civilă pentru iniţierea unei acţiuni care să apere demnitatea naţională şi echilibrul naţional. Toţi cei prezenţi au fost de acord că apelul trebuie îndreptat şi către reprezentanţii UDMR, în condiţiile în care drepturile acordate de România minorităţilor respectă cele mai înalte standarde europene.

‘Astăzi am considerat de bine ca, în cadrul Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş, să iniţiem o acţiune pentru apărarea demnităţii naţionale şi a unui echilibru naţional. Pentru că, în ultima vreme, în această parte de ţară s-au desfăşurat unele acţiuni care au adus o anumită atingere atât poporului român, cât şi demnităţii naţionale’, a afirmat înaltul ierarh.

În cadrul adunării s-a decis constituirea unui grup de acţiune pentru demnitatea naţională, la care sunt chemaţi să adere oameni politici, parlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile, care să militeze pentru stoparea degradării identităţii naţionale şi pentru realizarea unui echilibru în spaţiul public.

Cu această ocazie s-a exprimat îngrijorarea faţă de efectele unor acţiuni organizate cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni, dar şi faţă de consecinţele pe care le-ar avea adoptarea unor proiecte de legi în forma propusă de UDMR, precum proiectul legii statutului minorităţilor naţionale.

Preşedintele executiv al FCRHCM, Ioan Lăcătuşu, a susţinut că proiectele de legi ale statutului minorităţilor naţionale şi regionalizării, după adoptarea Legii Educaţiei, ar duce de facto la instituirea autonomiei pe criterii etnice.

‘Drepturile colective, principiul teritorialităţii, crearea unor organisme paralele cu cele ale statului nu fac parte din practica şi legislaţia europeană şi a adopta asemenea lucruri reprezintă greşeli de neiertat, cu consecinţe incalculabile pe termen lung care trec peste interesele partidelor. (…) Normalitate înseamnă convieţuire multietnică şi pluriconfesională şi nu enclavă etnică în inima României. Dacă inima României este bolnavă va fi bolnavă şi România’, a declarat Lăcătuşu citat de Agerpres