Iubiti credinciosi,
Astazi,
in Duminica a 7-a dupa Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa praznuieste
primul Sinod Ecumenic al lumii crestine, care a avut loc in anul 325 in
orasul Niceea, pentru a condamna erezia, adica invatarea gresita,
eretica a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfantul Imparat Constantin
cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfintilor Parinti de atunci, fiind
primul imparat crestin din lume (306-337).
Ce
este un sinod ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocsi
- episcopi, mitropoliti si patriarhi din toata lumea, cu scopul de a
discuta unele invataturi de credinta crestina neclare inca, si de a le
fixa in legi fixe, neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod
ecumenic judeca si condamna toate abaterile de credinta, straine de
invatatura Sfintei Evanghelii si a Sfintilor Parinti si exclude din
Biserica, adica da anatema, pe toti ereticii care sfisie unitatea de
credinta a Bisericii, simbolizata prin camasa de in a Domnului, facuta
dintr-o sigura bucata, cum zice in Sfanta Evanghelie: Camasa era fara
cusatura, de sus tesuta in intregime (Ioan 19, 23). Prin cuvantul
"sinod" intelegem adunare, consiliu; prin cuvantul "erezie" intelegem
parerea sau invatatura particulara a cuiva despre Dumnezeu, impotriva
invataturii adevarate a Bisericii lui Hristos.
De
ce a avut loc Sinodul I Ecumenic? Care a fost pricina care i-a silit pe
Sfintii Parinti sa se adune la un loc si sa apere dreapta credinta?
Pricina a fost aparitia unui mare eretic, anume Arie, care invata pe
crestini o credinta noua, zicand ca Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o
fiinta cu Tatal si ca a "fost un timp cand Fiul nu era". El numea pe
Iisus Hristos "creatura superioara", "cea dintai dintre creaturi". Acest
eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mandru si
neascultator, insa bun predicator, care a trait in secolele III-IV.
Erezia lui s-a raspandit in cativa ani atat de mult incat rupsese
Biserica in doua si ameninta sa se raspindeasca in tot imperiul roman de
rasarit si de apus.
Sfintii
Parinti, nemaiputand rabda hulele lui Arie impotriva Mantuitorului si a
Preasfintei Treimi, au cerut ajutorul drept credinciosului imparat
Constantin cel Mare, ca sa contribuie cu puterea sa imperiala la
linistirea Bisericii lui Hristos si condamnarea invataturii hulitoare a
lui Arie si a discipolilor sai. Inspirat de Duhul Sfant, marele imparat
crestin a hotarat sa organizeze primul Sinod Ecumenic la Niceea in anul
325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitati toti marii ierarhi ai
Bisericii crestine din Rasarit si din Apus. Astfel au luat parte 318
Sfinti Parinti la care s-a adaugat si o delegatie a Papei Silvestru I al
Romei, pentru ca pana in anul 1054, Biserica crestina era una,
nedespartita in doua - cea Ortodoxa de Rasarit si cea Romano-Catolica de
Apus. De aceea si sinoadele pana la dezbinarea Bisericii se numesc
"ecumenice", adica generale, pentru ca au luat parte la ele si ierarhi
din partea Bisericii Romei.
Sinodul
de la Niceea a fost deschis chiar de Sfintii Imparati Constantin si
Elena si a durat toata vara. In timpul sinodului, la care a fost de fata
si ereticul Arie cu ai lui, Sfintii Parinti s-au ostenit mult sa
intoarca pe eretici la ortodoxie, dar ei n-au vrut sa asculte. Ba s-a
intamplat ca in timpul discutiilor, Sfantul Ierarh Nicolae sa-i dea o
palma lui Arie caci nu putea rabda hulele lui. Atunci Sfantul Constantin
cel Mare a poruncit sa i se ia omoforul si Evanghelia si sa fie aruncat
in temnita pentru ca a indraznit sa loveasca. Noaptea insa i s-a aratat
Mantuitorul in temnita si i-a dat din nou Evanghelia in maini, iar
Maica Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineata, auzind imparatul
acestea, l-a adus pe Sfantul Nicolae iarasi la sinod si isi cereau
iertare toti de la el, vazand ravna si rabdarea lui pentru credinta.
La
fel si Sfantul Ierarh Spiridon, cautand sa lamureasca pe Arie despre
taina Preasfintei Treimi si cum ca toate cele trei persoane sunt de o
fiinta si de aceeasi cinste, a luat o caramida arsa si, facand semnul
sfintei cruci, cand a strans caramida, focul care a ars-o s-a ridicat in
sus, apa a curs pe pamant si lutul a ramas in mana lui. Caramida era
simbolul Preasfintei Treimi. Focul inchipuia pe Tatal, lutul pe Fiul
intrupat si apa pe Duhul Sfant, Mangiietorul care a fost trimis in lume.