Părintele Arsenie Boca: „Ne întâlnim în prezent cu... viitorul trecutului. Avem nevoie de: oxigen, glicogen, hormoni, somn şi o concepţie de viaţă".

Avem în custodie sistemul nervos central, neuro-vegetativ şi coronarian. În total până la 15 miliarde de neuroni. Ca acest număr imens de celule nervoase să vieze şi să lucreze în bune condiţii au nevoie, în permanenţă, toată viaţa, de: oxigen, glicogen, hormoni, somn şi o concepţie de viaţă. Adică răspunderea pentru sănătatea ideilor, a metabolismului şi a unei pompe vitale vieţii.

Toate celulele organismului se regenerează afară de celula nervoasă. Mai mult, numărul lor scade cu creşterea anilor şi uneori scade vertiginos.

Vorbim întâi de creier pentru că el e dicţionarul de translaţie între gând şi materie. Nu el e materia care gândeşte. Sufletul e cel care gândeşte. Nu complicăm de acum chiar cu discuţii despre ce sunt în sine fiecare. Deocamdată căutăm să „citim” corect condiţiile fireşti ale acestui dicţionar, la nivelul lui natural de existenţă. Sufletul şi gândirea sunt alte nivele de existenţă. Că sunt sudate pentru o vreme e o treabă a creaţiei lui Dumnezeu (e vorba de spirit şi materie).

 

Sursa: P.S. Daniil Stoenescu, Ieromonah Arsenie Boca, Părintele Arsenie - Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţă de aur, Editura Charisma, Sinaia, 2009, ed. a II-a, pag. 280.

VIDEO. Tu stii ce mananci? Lista substantelor cu efecte HORMONALE si cat de PERICULOASE sunt pentru organism

Autoritatile cauta hormonul de crestere propriu-zis, dar nu au cum sa-l gaseasca. Motivul: industria de crestere a animalelor nu il foloseste de fapt. Faptele raman: mancarea e invadata de hormoni care au rol in cresterea accelerata.

Nu este singura dereglare pe care o provoaca organismului uman. Iar cel mai periculos pare a fi estrogenul - hormonul sexual feminin.

In Spania, o echipa de cercetatori s-a incapatanat si a detectat intr-un pahar de lapte vreo 20 de feluri de analgezice, antibiotice si hormoni sexuali feminini. Macar sa stim de ei! In America, nici hormonii de crestere a masei musculare nu fac rau - fiindca apar in carne in cantitati foarte mici. Si totusi, europenii nu vor in farfurie asemenea hormoni. Si in ciuda faptului ca ne-am ferit de ei, avem probleme tot mai mari cu obezitatea si pubertatea precoce.

Endocrinologii cunosc bine efectele hormonale ale mancarurilor, fiindca le-au descoperit din greseli de reteta: la inceputul erei fast-food, in America, un oras intreg care a mancat hamburgeri din gaturi de vite s-a intoxicat cu hormoni tiroidieni. Dovada ca nu e nevoie sa pui cu lingurita hormoni in mancare.
Iar agricultura moderna trateaza si plantele cu hormoni ca sa faca mai multe fructe: e dovedit faptul ca rosiile ale caror flori au fost inmuiate in solutie hormonala au varful tuguiat si mai putine seminte. Noroc ca noi avem soiul de rosii cu tugui, asa ca nu ne mai batem capul. Insa endocrinologii sunt deja convinsi ca hormonii feminini din plante - fitoestrogenii - fac rau copiilor.

Citeste si: Cat de sanatos mancam? Dezvoltare precoce si risc de cancer, efectele carnurilor cu hormoni

Hormonii din mancare sunt putin studiati. Iar realitatea e ca zeci de mii de copii romani devin obezi sau fac sani de la 5 ani, chiar daca sunt baieti, iar la 20 sunt susceptibili de infarct si speranta lor de viata scade cu 25 de ani.
Adica ficat gras! Iar obezitatea e o boala incurabila. Pana nu demult, doar adultii ajungeau pe masa de operatie ca sa-si micsoreze stomacul, si odata cu el pofta nebuna de mancare. Azi, domnul chirurg opereaza chiar si copii de 10 ani. Si in timp ce domnul opereaza pe banda rulanta oameni care nu-si mai pot stapani hormonii foamei - numiti "grelina" - endocrinologii de la Institutul I.C.Parhon ne anunta ca bolile hormonale sunt din ce in ce mai ciudate:
In timp se dezvolta cancerele hormonodependente: de san si uter. Iar azi, fac cancer de san si barbatii. Dar cea mai fantastica este evolutia femeilor din ziua de azi.

Dieta vegetariana la copii. Care sunt pericolele unui astfel de regim

Daca algoritmul ramane valabil, peste vreo 30 de ani, fiicele noastre vor deveni femei la opt ani, iar baietii se vor lupta tot mai des cu hormonii feminini care le invadeaza corpul si ii impiedica sa devina barbati? Ce va fi peste 100 de ani? Nu exista prognoze.

Cat de periculos e estrogenul - hormonul feminin in exces? 

In anii '60, un profesor a fost trimis intr-o fabrica de medicamente sa rezolve tulburarile hormonale ale angajatilor. Pana la acest accident, intreaga Europa medicala credea ca un anume hormon in exces deregleaza doar glanda care il produce, dar pacientii profesorului Dumitrache aveau intreg sistemul hormonal dat peste cap.
Au mai trecut 40 de ani, pana cand s-a descoperit ca suntem invadati de hormoni feminini din plastic: bisfenol A si ftalati - doua substante chimice care imita perfect hormonii. Abia anul trecut, Comisia Europeana a hotarat sa interzica biberoanele din plasticul cu efect hormonal, ca sa protejeze macar nou-nascutii. Dar ... ganditi-va ca absolut tot ce mancam e ambalat in plastic: pana si mancarea bio.
Si uneori cantitatile mici sunt mai periculoase decat cele mari. De exemplu atrazina - un ierbicid permis in culturile de porumb din Europa. Americanii au interzis atrazina, dupa ce au constatat ca in cantitati minuscule, imita hormonii feminini. Au nimicit o specie de pesti intr-un lac.
Unii specialisti spun ca verificarile autoritatilor sunt apa de ploaie, ca pierd vremea cautand hormonul de crestere propriu-zis si ignora complet sutele de substante care accelereaza cresterea si pot provoca dereglari la om.

Cercetatorii au dovedit ca substantele care imita hormonii se transmit de la mama la copil. Si nu sunt doar in furaje, pesticide si ambalaje, ci si in sacii si canistrele de E-uri. Iar un om modern mananca in medie 3 kilograme de e-uri pe an. Si mai e un set de hormoni pe care ni-l serveste industria alimentara, cei ai stresului: cortisol si adrenalina.

Animalele crescute in fermele intensive sufera de stres permanent. Cruzimea industriei e evidenta: puilor li se taie ciocul, fara anestezie - ca sa nu se canibalizele - traiesc cu o durere permanenta, gainile sunt depozitate si pe cate 5 etaje, in custi inguste. Ouale cat mai mari, le provoaca dureri, sug toate resursele din organism, asa ca 35% ouatoare au oase rupte, osteoporoza si cancer. Si ele ajung in farfurie.

Pana in 2010, pasarile din ferme intensive se invarteau captive pe un spatiu cat o foaie A4. Acum, UE a obligat fermierii sa mareasca un pic custile. Dar pasarile traiesc aceeasi zilnica disperare: cautand un loc ascuns de ouat, cautand pamant, sa scurme, si o craca pe care sa se cocoate - pentru somn. Nu degeaba bunicii nostri puneau scanduri in cotete.
In Romania, majoritatea fermelor sunt cu custi - si ofera oua cu cod 3 - de la gainile supuse la cea mai grea carcera. Nu exista coduri care sa ne spuna cat de fericita a fost vaca de la care bem lapte - fiindca intr-un pahar poate sa fie lapte de la sute, mii de vaci - fara sa stim ce medicamente au luat, ce tratamente hormonale au facut, aceeasi problema e si cu carnea si grasimea animala.

Un studiu facut in Scotia pe adulti, ai caror mame au tinut in anii 70 diete cu carne in timpul sarcinii, a descoperit ca acestia sufereau de probleme cardiace, din cauza hormonului cortisol, in exces. Studiile sunt la inceput, iar autoritatile europene au admis voalat ca proasta stare a animalelor ne imbolnaveste. Dar valva pe care a facut-o stresul gainilor in Romania - a inspirat noi concepte de marketing.

Si miraculoasa licoare cu complex de vitamine sintetice si un pic de acid formic - descoperit in furnici si niscaiva otet sintetic - a rezolvat problema stresului - macar prin autosugestie - si doar partial!

Zeci de mii de copii asteapta de la industriasii agro-alimentari mai putina ipocrizie si mai multa constiinta - chiar cu riscul de a pierde ceva din profit.

Pana atunci, medicii ne sfatuiesc sa mancam ... cat mai putin.

Sursa: Pro TV

Armele culturale indreptate impotriva copiilor

Viitorul copiilor noştrii, viitorul civilizaţiilor este dictat de poveştile pe care le aud şi de eroii lângă care cresc. Spartacus, eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelaşi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie Spartacus. Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile şi directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi uşor de asimilat filmul şi acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită şi structurată în jurul infrastructurii societăţii de azi, azi însemnând timpul realizării filmului, anii '60. Eroul trebuia construit să apere valorile trasate de societatea şi vremurile războiului rece - patriotism, naţionalism, dragostea de familie, de casă, de pământ, libertatea cuvântului, a dreptului de a alege etc. Trebuiau sădite aceste valori în conştiinţa tineretului pentru asigurarea unei Americi eterne.

Anul acesta, după şaizeci de ani de atunci, societatea şi ideologia americană este altfel. Am văzut trei versiuni ale „Albei ca Zăpada" realizate de Hollywood în ciuda faptului că sunt deja pe piaţă, mii de versiuni a poveştii Fraţilor Grim. Analizându-le, poţi să-ţi dai seama de scopul viclean care se ascunde în spatele lor. Dacă sistemul în care trăieşti vrea să te manipuleze şi să te pregătească în scopul serviciului ideologic urmărit de ei, atunci povestea sau filmul este cea mai bună formă de educare în masă. Ca să poată fi înţeleasă şi atractivă, noua versiune este construită pe calapodul noii orânduiri. Dacă orânduirea vrea să-şi asigure longevitatea, atunci ea foloseşte povestea în scopul spălării creierului redirecţionând-o. Ca să-i schimbe percepţia psihologică şi s-o redirecţioneze, atunci ei o împănează cu lovituri în direcţia ţintei. Dacă până acum, în poveste, Hollywood-ul a folosit elementele de bunătate, dragoste pentru cel slab, generozitate, dăruire, promovarea păcii şi a respectului reciproc, grija de familie şi ţară, apărarea adevărului şi a justiţiei, azi observăm cum Hollywood-ul prin ultima realizare „Alba ca Zăpada şi Războinicul Vânător", ne invită la o nouă atitudine şi schimbare psihologică, în special îi educă pe cei mici să privească viaţa prin alţi ochelari, să o vadă într-o nouă haină şi să abordeze o nouă formă de manifestare şi de rezolvare a problemelor din societate: rupere de aproapele, agresivitate, militarism şi eliminare ca fiind singurile soluţii spre success şi fericire. Renunţarea la bunătate şi angajare a unei violenţe mai mari şi mai deştepte în învingerea violenţei, deci ochi pentru ochi sau mai bine zis întregul cap pentru un ochi şi chiar întreaga familie. Ce declară America după septembrie, unsprezece? Că pentru unul de-al lor trebuie să moară doisprezece şi sigur această cifră fiind mare nu se mai ţine cont de numărătoare şi nu-i mai poţi opri nici la milioane, tot aşa cum nu l-a mai putut opri nimeni pe Gingis Han când a năvălit asupra Asiei şi Europei pârjolindu-le. În Hollywood nici măcar frumuseţea naturală nu a rămas neatinsă. Că frumosul nu mai e dat de Dumnezeu ci e dat de directivele ideologiei, de sistem, de „marele manipulator". Am ajuns complet debusolaţi şi deprivaţi de propriile noastre simţăminte, de propria noastră putere de a observa şi aprecia valorile logic naturale şi crestine. Actriţa, mama malefic-regină (CharlizeTheron) este mai frumoasă ca Alba ca Zăpada, (Christen Stewart) în realitate. Frumuseţea îţi este condiţionată, dictată. Frumos este ce spune organizaţia nu ce alegi tu prin simţire, prin recunoaştere ci prin ochire ca pe o respectare a unui regulament (Azi e la modă nasul mare?).

Joe Roth şi Sam Mercer sunt producătorii acestei realizări spectaculare, acestei viziuni. Dar este oare viziunea lor numai? Sau este şi contribuţia celor care au finanţat filmul. În această industrie, azi nu e mare diferenţă, dacă privim înăuntrul ei prin ochii jurnalistului şi scriitorului David L. Robb, între ea şi P.C.R.-ul lui Ceauşescu. Pentagonul ca şi Ceauşescu dictează conţinutul filmelor de azi în America. David L. Robb nominalizat de trei ori pentru Premiul Pulitzer scrie în cartea sa intitulată „Operatiunea Hollywood" (Cum Pentagonul conturează şi cenzurează scenariile de film), că toate filmele sunt filtrate de Pentagon şi aceştia le sprijină cu finanţare şi idei pe cele care le urmează politica, le dă acces realizatorilor la tehnica militară din dotare a forţelor militare americane, cam tot aşa cum îi dădea Ceauşescu armata românului Sergiu Nicolaescu. Toate aceste înlesniri în ciuda faptului că ei încalcă primul amendament din Constituţia americană privind libertatea în vorbire. Toţi au dreptul să se exprime în mod egal şi asta înseamnă că dacă dai unora accesul la armata americană şi altora nu, asta înseamnă ca pe unii îi opreşti în a se exprima pe ecran cu aceleaşi facilităţi - nu ai dreptul la informaţie, nu ai dreptul să informezi. Imaginea de pe ecran e informaţie. Sigur că nimeni nu-şi poate permite să închirieze forţele militare americane pentru filmări şi atunci toţi ar avea dreptul în mod egal să le folosească, însă nu e aşa. Deci se face discriminare încălcându-se astfel constituţia, scrie David. Ţinta Pentagonului sunt cei tineri, soldaţii de mâine care trebuie stimulaţi să iubească armata şi serviciul militar, industria de război şi lupta pentru a învinge, premierea necruţătorilor şi slăvirea eroilor. Nu sunt acceptate şi sprijinite filme care oglindesc ororile războiului, distrugeri şi crima de război, morţi, viol şi actul indisciplinar, militarul depravat, alcolic sau sub influienţa drogurilor, inuman, dezordonat etc. Filmele trebuie să-i arate mai eroi decât sunt ei, făcând doar fapte bune şi în serviciul naţiunii, transformând populaţia lumii prin filmele lor, într-o masă de războinici, iar seara în jurul focului, cam ca pe timpurile invaziei hoardelor lui Gingis Han spunând poveşti cu eroi care extermină şi jefuiesc familii şi ţări tăind fără milă copii, mame şi bunici. Asta-i direcţia în care mergem? Acesta-I viitorul?

Noroc că mai suntem din acei care mai credem în inocenţă, sinceritate, în pace, compasiune şi în frumosul cuminte, în cărţi cu Feţi Frumoşi şi Cosânzene care fac bine şi se bucură de frumuseţea munţilor şi a florilor, de cântecul mamelor şi doina bunicilor, de zâmbetul copiilor şi al celor care cred în poezie şi în cântecul de leagăn. Toate acestea stau ascunse în cenuşa secolului nostru gata să mocnească, să sară să ne apere. O vorbă românească spune: Vorba dulce mult aduce. Şi ce poate fi mai dulce decât o poezie pentru copii:

Ancuţa - Ţi-am spus eu oare/ Că sunt o fetiţă mare?/ Fiindcă merg la grădiniţă,/ Ţopa, ţopa pe străduţă.// Căţelul meu Neghiniţă/ Vrea şi el la grădiniţă,/ Ţanţoş ţine coada sus/ Doar ţţ are de spus.// Miţurică miţurică/ O lăţoasă de pisică/ Mieuna ţâşnind drăguţă/ „Eu mă ţin de voi, Ancuţă".//
Zâna - Într-o zi de raze plină,/ Am zărit în grădină,/ Zăbovind pe o zambilă/ O zână cât o albină.// Ea zburase prin văzduh,/ Obosită de zăduh./ Părul cu zulufi de soare/ Scânteia din zare-n zare.// Gura roz, o zmeurea/ Ochii verzi de peruzea./ Bluza ca o fină pânză/ Era doar o verde frunză,// Aripile de zorele/ Cu zefir zimţat pe ele,/ Zvelte, ca un Zeppelin/ Zumzăiau uşor şi lin.// - Zână dragă, hai în zbor/ Să zorim către izvor,/ Să zburdăm, prin stropii mii/ Zvăpăiaţi şi zglobii.// Zâmbind, zâna pe furiş/ Se-azvântă în zmeuriş/ Şi de-acolo în zig-zag,/ Zbrr, zvâcni în vârf de fag.//
Furnica - Întâlnii lâng-o urzică/ O furnică-aşa de mică,/ Transpirată şi zorită,/ Cu cămaşa prăfuită.// Mai încolo, pe cărare,/ În a vântului suflare,/ Zeci şi sute de furnici/ Ca adevăraţi voinici// Cărau sacii câte doi,/ Hrană pentru muşuroi,/ Iarna dac-o fi geroasă/ Să aibă de toate-n casă.//[1] Scriam odată că, dacă o să fim vreodată învadaţi de „Alieni", eu o să-i întâmpin cu o doină, iarăşi zic că: dacă vom fi invadaţi de Hollywoodieni eu am să-i întâmpin cu o poezie pentru copii.

În cele ce urmează, redau câteva comentarii primite pe parcurs, la textul prezentat mai sus:
„Umanismul trăieşte atâta timp cât fiecare dintre noi mai păstrăm în suflet un strop al inocenţei de copil, iar literatura pentru copii sădeşte frumosul în devenirea lor şi nu perverteşte, schimonoseşte caracterele în formare şi le transformă în roboţi de gheaţă."[2]
„Omul s-a pierdut când a uitat să delimiteze democraţia cu libertinajul ş.a.m.d. Nu e de mirare că toţi s-au superficializat, uitându-şi rădăcinile. Şi cu atât mai mult că mass media promovează mahalagismul, scandalul şi minciuna."[3]
„Frumos şi... realist. Aş adăuga doar că din totdeauna Hollywood-ul, ca şi alte centre cinematografice au fost folosite în aceleaşi scopuri, nu numai de către Ceauşescu şi regimul său. Diferenţa este că ceilalţi o fac într-un mod mult mai talentat, dar şi mult mai periculos pentru că este mai atrăgător şi mai credibil. Filmele cu conţinut comunist clar, erau atât de slab realizate, că toată lumea se prindea ce şi cum şi se distra pe seama lor. Celelalte sunt bine ţesute şi greu de decelat de către marele public. Şi pe mine mă interesează un subiect similar, cum este folosită cinematografia în schimbarea mentalului colectiv. Dacă te uiţi la filmele româneşti premiate naţional/internaţional după '90, sunt aproape numai cele care respectă o anumită politică impusă românilor. Subiectele despre români trebuie alese în aşa fel încât să reiasă cât suntem de slabi, de răi, de degradaţi şi aşa mai departe. Nu lipseşte nici corectitudinea politică, că nu se poate altfel. Ţin minte când au aparut primele filme de după '90, numai cu subiecte sordide, lumea era revoltată şi unul dintre cineaşti şi dintre critici motiva alegerea prin faptul că artiştii se uită la ce e marginalizat şi aşa mai departe. Problema e că din acea marginalizare au facut un «drapel de luptă» şi totul apare degradant despre România, cu intesităţi diferite. Mai rar filme diferite... Referitor la această Alba ca Zăpada, eu nu am văzut filmul, dar am văzut reclama şi parte din filmul celălalt, făcut de britanici. Uită-te şi vei vedea povestea Albei ca Zăpada, că aşa se şi numeşte filmul, poveste transplantată într-o lume... multiculturală, dar în variantă „soft". Am folosit în mod intenţionat acest anglicism."[4]

Iar eu ce să mai zic?! Am început să folosesc metafora năravului comunist mai bine decât - şi împotriva - capitaliştilor care m-au antrenat s-o văd. Nu zic asta doar în ideea că ei abia au aşteptat să moară comuniştii ca să le ia năravul şi să-l şi altoiască, ci faptul că îmi sare-n ochi Spartacus!

Grafica - Ion Măldărescu
--------------------------------------------------------------[1]Poezii din volumul „Raze de suflet pentru Sara" de Vasilica Grigoraş.
[2] CDS România
[3] HAC Iraq
[4] CM Canada

Ben Todică
Revista ART-EMIS
http://www.art-emis.ro/analize/1029-armele-culturale.html