Sfinţii închisorilor. Bădia Traian Trifan a deschis calea spre sfinţenie. O evocare a mentorului generaţiei 1948 (Nicolae Purcărea)

Este scris în Sfânta Biblie: Iată îţi pun în faţă Viaţa şi binele, Moartea şi răul: Alege! Iată cele două voinţe, care într-un permanent conflict îşi dispută stăpânirea asupra omului. Omul caută viaţa şi binele, dar sfârşeşte de multe ori în moarte şi rău. Omul luptă, înfruntă ispita şi moartea. Omul – Dumnezeu S-a dat pe sine Pildă şi Model, pentru cei ce vor să se elibereze din robia păcatului şi teama de moarte implorând binecuvântarea cerească, căci „toată darea cea bună şi darul desăvârşit de Sus este”. Şi Mărturisesc: Sunt robul 1036.

Acestea sunt cuvintele Bădiei Trifan, cum îi plăcea să i se spună şi ne îngăduia nouă, celor mai mici să-i spunem. Era doctor în drept, ofiţer în Armată, fost prefect al Judeţului Braşov în perioada 1940-1941, care, pentru credinţa lui în Dumnezeu şi dragostea de Ţară, a fost condamnat 16 ani închisoare şi a executat 22 de ani.

Îl pomenim astăzi pentru a şterge rugina uitării, pentru a ne ruga pentru sufletul lui, pentru a mărturisi şi noi, cei care l-am cunoscut c-a fost un erou al cinstei şi demnităţii, exemplu de viaţă, ce „mergea numai pe căile indicate de onoare” şi pentru că el a fost un „Îndreptar” de viaţă spirituală, în bătălia cu forţele întunericului şi pentru că el este cel care a spus puterii comuniste: Sunt rob şi robul n-are voinţă.

Şi-l mai pomenim pentru faptul că el este întemeietorul acelei şcoli care a deschis calea spre sfinţenie: Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Anghel Papacioc, Marin Naidin, Nicu Mazăre, Virgil Maxim, şi câţi încă, toţi sunt ucenicii ce-au luat lumina de la Bădia Trifan.

Fiu de ţăran din Lancrăm, urmează şcoala la Sebeş Alba, apoi la Blaj, Sibiu, Braşov. Urmează şcolile la ştiinţe juridice, iar apoi pleacă în război (primul război mondial) sub Austro-Ungari iar după război se stabileşte la Braşov. Fiind prieten cu Ionel Moţa, intră în Mişcarea Legionară şi se dăruieşte cu toată fiinţa lui, alături de generaţia de la 1922, luptei pentru afirmare identităţii naţionale, a adevărului şi dreptăţii.

În perioada 1940-1941 avea să fie numit prefect al Judeţului Braşov. După rebeliunea făcută de Antonescu este condamnat la 16 ani temniţă grea şi trimis la Aiud.

Problema ce se punea la ora aceea a supravieţuirii, căci cei 10, 15, 20 de ani condamnare trebuiau executaţi. Pentru legionari, nu exista reeducare sau graţiere. Ideea Bădiei Trifan a fost: Drumul Crucii, Drumul jertfei lui Hristos. Calea spre Dumnezeu este singura care ne va scoate la liman. Şi astfel s-a format grupul sufletiştilor sau al Bibliştilor, cum li se spunea. El, Bădia Trifan, prin dăruire totală, prin jertfă totală, prin propriul exemplu – mediaţie, post, rugăciune – a format la Aiud „cohorta de sfinţi”. Eu „sunt calea, adevărul şi viaţa”, suferinţele n-au mai contat. Crucea trebuia dusă şi Golgota suferinţelor a fost dusă, căci tot bădia Trifan i-a spus lui Ion Gavrilă Ogoranu: „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.

Începuse războiul în 1942. Cei condamnaţi eram trimişi pe front, pentru reabilitare. Bădia Trifan a spus răspicat: “Pe front merg, dar nu am ce reabilita”. Faţă de neam nu am greşit cu nimic. Un exemplu de mare demnitate. Aici apare figura lui impunătoare, cum spunea cineva: dârz, aspru, părea figura unui Dac coborât de pe Columna lui Traian. De altfel era plăcut la vorbă, ca şi la suflet. Mereu cu sufletul pe faţă, mereu cu vorbă bună, prezenţa lui aducea pace şi înţelegere. Când era vorba însă de a lua o atitudine devenea aspru, dârz ca o stâncă şi nu făcea rabat de la nici un principiu. Apăra adevărul, cinstea, onoarea şi credinţa în Dumnezeu.

Pus în lanţuri, a mers mai departe pe Drumul Golgotei. Cine îi putea înţelege zbuciumul, cine îi putea pătrunde sufletul? Gândurile lui sunt adevăruri care te conving că a fi creştin este în primul rând a te supune poruncilor lui Dumnezeu. Prin aceasta îţi găseşti libertatea. Robul 1036 devine liber, îşi găseşte mântuirea.

Nicolae PURCĂREA

Sursa: Veghea

Revoluţia de catifea de la Praga din 1989, intervenţie a agenţilor lui Gorbaciov?

Informaţia că un student a murit în urma reprimării de către poliţia comunistă a unei manifestaţii a fost factorul declanşator al Revoluţiei de catifea de la Praga. Această informaţie falsă este pusă de unii istorici pe seama intervenţiei agenţilor ruşi partizani ai lui Mihail Gorbaciov, scrie AFP.Agenţii ruşi ai lui Mihail Gorbaciov sunt suspectaţi că au intervenit şi în Cehoslovacia, nu doar în România. Un mort în urma reprimării unei manifestaţii a sudenţilor ar fi avut rolul de a provoca o reacţie de indignare şi vechea gardă comunistă va cădea, în beneficiul reformatorilor. Există însă şi o altă ipoteză: partidul comunist dorea să-i acuze astfel pe disidenţi de minciună pentru a-i închide şi a împiedica organizarea de manifestaţii cu ocazia Zilei drepturilor omului.
Îi interzisesem fiicei mele să se ducă la manifestaţii, mă temeam. Apoi, am auzit că poliţia ucisese un student, pe Martin Smid. I-am spus atunci fiicei mele ", povesteşte pensionara Anna Milotova.

O revoluţie pornită de la o informaţie falsă

La o săptămână de la căderea Zidului Berlinului, care anunţa prăbuşirea regimului comunist în Europa, brutalitatea folosită de forţele poliţieneşti împotriva manifestărilor studenţeşti s-a intensificat.

"Pentru mulţi, disidenţii erau diabolizaţi, dar studenţii erau văzuţi ca nevinovaţi. Acest lucru i-a făcut pe mulţi să se mobilizeze", spune Natasa Dudinski, studentă în 1989.

La 20 de ani de la Revoluţia de catifea de la Praga nu se ştie cum de a fost lansat zvonul privind moartea, în timpul demonstaţiilor a studentului Martin Smid.

Presupusa victima a brutalităţii unui regim diabolic, Martin Smid, pe atunci student la matematică, părăsise manifestaţia din 17 noiembrie înainte de intervenţia în forţă a poliţiei.

O zi mai târziu, o femeie pe care Smid nu o întâlnise niciodată i-a spus unui grup de disidenşi strâns în jurul lui Petr Uhl, şeful unei agenţii de presă clandestine, că un prieten, Martin Smid, a fost ucis de poliţie.

"Am fost convinşi că era adevărat", asigură Uhl. Acesta, fost deţinut politic, transmite informaţia privind moartea lui Smid către posturile Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate pe atunci de milioane de cehi şi slovaci. Înainte de a pierde puterea, comuniştii îl condamnă pe Uhl la o săptămână de închisoare pentru "propagare de informaţii false".

Vestea s-a răspândit cu viteza fulgerului, iar studentul Martin Smid era deja pe buzele a milioane de cehi şi slovaci. "Jan Palah 1969-Martin Smid 1989", scanda mulţimea, strânsă spontan într-o piaţă după ce acest zvon făcuse deja înconjurul ţării.

Chiar dacă Smid cu pricina a fost adus de oficialităţi la postul public de televiziune pentru a dezminţi informaţia, oficialii comunişti nu au mai putut opri mecanismul care avea să-i înlăture de la putere.

Disidentul Vaclav Havel şi colaboratorii săi înfiinţează Forumul civic, mişcare care ajunge la conducerea revoluţiei, ce duce la instaurarea unui "guvern de uniune naţională" la 10 decembrie, iar Havel este ales preşedinte la 29 decembrie 1989.

"Victima" regimului comunist, spectator la propria moarte

"Istoria mi-a jucat un renghi. Roata a început să se învârtă şi nu mai puteam să fac altceva decât să asist", a scris Martin Smid, matematician şi muzician.

Cel care s-a aflat fără voia sa în centrul evenimentelor din 1989 de la Praga şi care a fost folosit ca pretext pentru înlăturarea unui regim refuză să discute cu presa. "Jurnaliştii îmi pun mereu aceleaşi întrebări", explică el, pentru AFP.

"Chiar dacă manifestaţia din 17 noiembrie nu ar fi avut loc, revoluţia noastră ar fi triumfat oricum, câteva zile sau câteva săptămâni mai târziu", asigură Uhl.

Urmăriţi imagini de la manifestaţiile din 17 noiembrie 1989 de la Praga, când a fost lansat zvonul că studentul Martin Smid a fost omorât de poliţia comunistă