Dezbatere a Trilateralei despre Romania si vecinatatea ei, prezidata de Isarescu. Comentariu antiromanesc al "RL". Romani, vi se pregateste ceva!

Programul reuniunii include o dezbatere consistentă despre România şi vecinătatea ei prezidată de Mugur Isărescu şi la care vor lua parte, alături de ministrul de Externe, Teodor Baconschi, de Mihai Tănăsescu şi Teodor Meleşcanu, fostul comisar european Meglena Kuneva, Secretarul de stat adjunct pentru afaceri globale din Ministerul de externe ungar, Janos Hovari, şi Ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă. Sâmbătă, va avea loc o sesiune care va încerca să răspundă la întrebarea „încotro se îndreaptă Germania la 20 de ani de la reunificare", iar după-amiază o alta, despre Europa şi crizele economice.

Duminică, membrii comisiei vor face ce ştiu mai bine: îşi vor bate capul cu guvernanţa economică globală după ce vor asculta un mesaj din partea directorului FMI, Dominique Strauss-Kahn, iar mai târziu vor încerca să analizeze sinergiile Mării Negre şi rolurile pe care le joacă în regiune Statele Unite, Rusia şi Europa.

Una peste alta, o reuniune consistentă care asigură României o vizibilitate în rândurile elitei politico-economice care contează pe acest continent. Dar, desigur, vor exista conspiraţionişti care vor acuza Comisia că vrea să cumpere, iar pe Isărescu că vrea să vândă România Marii Finanţe Mondiale. Măcar de-ar face-o!

Iniţiativa formării Comisiei Trilaterale a fost luată de preşedintele Council of Foreign Relations, David Rockefeller, în timpul unei reuniuni a Grupului Bilderberg în 1972.

de CRISTIAN CAMPEANU (ăsta are nume prea românesc ca să fie român!)

Sursa: România Liberă (!?!)

Sclav fericit? In ziua intalnirii la Bucuresti a Trilateralei, Ovidiu Hurduzeu isi afirma (si el!) sustinerea pentru Calin Georgescu! Pacat!

Dacă scriu din nou despre Călin Georgescu şi nevoia unui guvern de tehnocraţi o fac din dorinţa de a atrage atenţia cititorului grăbit asupra schimbării de paradigmă care se desfăşoară sub ochii noştri. Un guvern de tehnocraţi condus de Călin Georgescu nu ar fi doar o soluţie de avarie, cum au fost guvernele conduse de Isărescu şi Stolojan. Ar însemna plasarea României pe o altă traiectorie de dezvoltare. Pur şi simplu, am ieşi din Matrix – un Matrix satanic al politicii neghioabe, al ingineriilor sociale şi economice, al denaţionalizării, incompetenţei şi corupţiei.
În ultimul sau interviu din „Adevărul“, Călin Georgescu lansează idei de-a dreptul incandescente. Care politician român a avut curajul sa declare că actuala criză „este o greşeală de sistem“ iar „sistemul a fost construit greşit şi trebuie refăcut“? Ni s-a împuiat capul cu ideea că în capitalism doar banul, care nu are miros, contează; Călin Georgescu pune la baza capitalismului munca şi competenţa. Ce personalitate politică din România a ridicat în mod serios problema mediului? Călin Georgescu îşi doreşte ca ţara noastră să devină un „tigru verde“ (în alt interviu, publicat în revista AS, s-a pronunţat în mod hotărât împotriva „afacerii Roşia Montană“). Este reconfortant şi încurajator să vezi, în sfârşit, un bărbat care enumeră în mod clar priorităţile ţării: asigurarea hranei, a apei potabile, a energiei şi protecţia mediului.

Dar poate cel mai important lucru pentru România, în eventualitatea în care Călin Georgescu ar deveni prim-ministru, este accentul pe care l-ar pune, fără echivoc, pe apărarea interesului naţional, promovarea binelui comun şi a unei economii civice bazate pe un model românesc care să îmbine principiile dezvoltării durabile cu răspândirea largă a proprietăţii productive. Politicienii de toate culorile nu văd redresarea României decât printr-un alt val de privatizări, atragerea de noi fonduri speculative şi „investitori strategici“ – altfel spus, prin colonizarea completă a României; Călin Georgescu vede revigorarea României „prin oamenii ei“ şi prin investiţia masivă în tineri şi în sistemul educaţional.

Nu ştiu dacă expertul Călin Georgescu va ajunge primul ministru al României. Sau dacă, odată ajuns în fruntea unui guvern de tehnocraţi, va putea să duca la bun sfârşit ceea ce şi-a propus. Indiferent de cursul evenimentelor politice, zarurile schimbărilor radicale au fost aruncate. Un perete al Matrixului a fost dărâmat. Paradigma s-a schimbat, harta viitorului este conturată.

- fragment din articolul lui Ovidiu Hurduzeu - Călin Georgescu sau ieşirea din Matrix

Sursa: A Treia Forta
Foto: Ovidiu Hurduzeu, luand cuvantul la o intalnire a Asociaţiei Profesioniştilor pentru Progres (ce denumire stângistă!)

Ernest Bernea: Indemn la simplitate

Omul a purtat în decursul vremurilor o luptă tragică pentru câstigarea unui prisos de bine. In epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizatiei. Singur, sau în mijlocul societătii, omul s'a străduit în acest sens.


Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s'a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s'a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s'a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s'au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.


Civilizatia acestei ultime epoci istorice a făcut din om "o fiintă complexă". Găsim in această tendintă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vietii moderne, dornică de progres.


Ce înseamnă oare această complexitate a omului de azi, produs ultim al unor credinte vechi ? O continuă creştere a nevoilor materiale, o desvoltare a lor fără limită. Judecată interior, ea mai înseamnă rafinament şi ornamentatie. Aceste însuşiri alcătuesc tot atâtea semne de distinctie.


Să lămurim lucrurile mai departe. Complexitatea omului de azi nu înseamnă ceea ce am putea crede că înseamnă, adică : distinctie în înteles de superioritate, complexitate în înteles de adâncime şi frumusete interioară. Complexitatea aceasta care era şi o sete de a se îmbogăti, a pus omul sub povara unor elemente secundare, din afara fiintei noastre morale, din afara nevoilor acestei fiinte, l-au încărcat şi l-au prefăcut până la năruire.


Educatia a fost făcută în raport cu unele valori la modă, de natură mai mult socială şi materiala. Omul a avut o sete de a progresa, de a creşte chiar interior ; omul a încercat să depăşească starea în care se afla dar nu in raport cu anumite valori spirituale permanente ci in raport cu oamenii. Etica modernă a avut la temelie nu atât o dorintă sinceră de proprie depăşire ci mai mult o dorintă de întrecere între oameni.


Cu cât omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stăpân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul său aparent înăltat, devenise lipsit de putere, se subtiase şi se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumusete şi tărie. Vieata interioară a omului a avut toate aparentele unei creşteri adevărate ; in realitate s'a petrecut o sărăcire şi anume din cauză că această creştere nu era organică ci era o adunare, o adăugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile şi gusturile nenumărate, tot rafinamentul intelectual şi estetic, l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului.


A fi o fiintă complexă nu este în sine o stare rea ; dimpotrivă. Trebue însă să fie rodul unei serioase şi fireşti creşteri interioare, creşteri a elementelor esentiale, a stâlpilor vietii noastre morale. Trebue să fie o îmbogătire a ceea ce ne apartine esential. Altfel ajungem la tipul omului modem, prezent încă între noi şi specific tuturor epocilor decadente, omul descentrat în care vieata este nefirească şi vointa lipsită de îndrumare. Povara trufiei, povara propriilor creatii ale omului, povara combinatiilor şi constructiilor aşa zisului progres cultural şi civilizator, apasă încă sufletul celor mai multi dintre noi.


Omul acesta a confundat Compexitatea cu complicatia. Iată numele adevărat al stării sale interioare. De aceea este atât de nenorocit, de aceea este atât de greu de, înteles şi de satisfăcut. Omul despre care vorbim este mereu nemultumit, mereu ridicat împotriva vietii şi a conditiilor date. Omul complicat este o fiintă dificilă şi nenorocită.


In setea sa de progres şi de civilizatie materială omul s'a descentrat, adică a confundat esentialul cu secundarul, dând o atentie deosebită celor ce nu-l alcătuiau în fond. Omul cetătii de azi este un om făcut, este o fiintă artificială. S'a construit înfruntând legile fiintei sale morale. Tot ceea ce a fost adăugat nefiresc şi a împodobit sufletul său mândru, nu a făcut decât să-l scoată din făgaşul destinului său propriu, de om.


Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebue să renunte la aceste podoabe ale modernismului, pentru a se reîntoarce către elementele originare ale făpturii sale.


Nu poate fi vorba de o renuntare la progres şi nici de o întoarcere la "starea naturalã" a unui filosof francez, ci de mergerea înainte dela început pe calea deschisă nouă, în desvoltarea omeniei şi a tuturor virtutiilor ce-o alcătuesc. Ce înseamnă pentru noi întoarcere ? Inseamnă renuntare la inutil, la rugina sufletului. Ce înseamnă desvoltare ? Ce înseamnă progres ? Inseamnă creştere din sâmburele fiintei, înseamnă, în limita superioară, înflorire. Aceasta inseamnă a fi cult, a fi om superior, a fi distins şi complex: înflorire. Să ajungi să-ti exprimi esenta. Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină şi firească.


Aci se aşează simplitatea. Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esential si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca si în estetică, înseamnă linie mare. Liniile mari dau sensul făpturii, liniile mari constituesc.


Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiintei. De aceea Evanghelia, cartea simplitătii şi a permanentei vorbeşte de simplitate în legătură cu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu.


Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte vieata din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentrucă este în ea.


Simplitatea dă o sigurantă şi o certitudine interioară adevărată, dă putere de depăşire a contingentelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplitătii omul se împlineşte pentrucă trăieşte firesc şi esential.


Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vietii, aceea a , orizontului deschis. Sensul vietii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât de omul complicat, pentrucă cel dintâi păstrează legătura, directă cu viata, are totodată simtul realitătii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi in vieată, a fi în vieată înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vietii nupoate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distantele mari ale lumii.


Din aceste elemente şi înfătişări ale simplitătii întelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumusete. Fiinta sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neîntelese de acei care judecă după criteriile civilizatiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurlle şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei ; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse.


Bucuria trăirii în simplitate poate fi înteleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul.


Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară de mare plinătate şi echilibru interior.

Staretul manastirii Sf. Pavel din Muntele Athos, arhimadritul Partenie, cenzurat la slujba Sfintei Parascheva (fragmentul despre ecumenism)

Fragmentul cenzurat:

Prin aceste cuvinte, el a pecetluit condamnarea a ceea ce astazi se numeste „ecumenism” si, in acelasi timp, a destramat mitul existentei „succesiunii apostolice” in afara Bisericii Sobornicesti. Unde nu exista „adevarul si mostenirea marturisirii de credinta”, nu exista nici un fel de Biserica Soborniceasca – si, implicit, nici preotie, nici Botez, nici Taine. Aceasta teza se regaseste in textele si lucrarile de-Dumnezeu-insuflate ale Sfintilor Parinti, in Sfintele Canoane si in Vietile Sfintilor. Sa nu ne inselam! Nu poate fi vorba de vreo succesiune apostolica atat timp cat nu exista si credinta apostolica, deoarece invatatura Bisericii Ortodoxe ne spune ca harul dumnezeiesc este necreat, este expresia vesnica a Fiintei lui Dumnezeu, cea cu neputinta de descris – este har nezidit si dumnezeiesc, in inteles real si ontologic! In consecinta, atunci cand noi, crestinii ortodocsi, vorbim despre har, vorbim despre ceea ce ne putem impartasi din Dumnezeu noi, oamenii cei muritori si ziditi.

Sursa: Apologeticum

Virgiliu Gheorghe: Viata de familie si televizorul

Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta atat direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea mecanica a placerii sexuale, cat si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji, comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este potrivnica unei vieti normale de familie. Sa urmarim insa ceva mai sistematizat care ar fi principalele probleme pe care televiziunea le creeaza familiei din zilele noastre.

1. Timpul petrecut de membrii familiei in jurul televizorului este un timp mort pentru existenta acesteia. In loc sa se sprijine reciproc, sa se completeze unul pe celalalt in treburile casei, membrii familiei se uita la televizor. Nu numai ca activitatile casnice intra in criza - femeia nu pregateste la timp mancarea, barbatul nu repara ceva sau nu face cumparaturile -, dar membrii familiei nu mai au nici ragazul de a comunica spre a-si impartasi problemele, grijile sau implinirile, de a se sfatui unul cu celalalt, de a gasi sprijin si mangaiere.

Masa in familie, eveniment central in existenta cotidiana a acesteia, un moment al impacarii, al comuniunii, al comunicarii si al multumirii, a fost inlocuita cu luatul mesei in fata televizorului. Chiar si atunci cand intreaga familie este prezenta, uitandu-se la aceeasi emisiune, fiecare se afla departe de celalalt, cu mintea plecata in lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplina nici bucuria femeii ca mancarea pentru care s-a ostenit cu dragoste a placut sotului si copiilor, nici a barbatului ca se afla in mijlocul familiei sale, avandu-i pe toti imprejur, nici a copiilor ca se afla alaturi de parinti. Masa in fata televizorului este cel putin un motiv de indiferenta sau de lipsa de respect pentru celalalt, daca nu chiar o pricina de irascibilitate, de dezbinare si cearta pe marginea emisiunilor urmarite.

2. Starea de fericire este o realitate subiectiva. Oamenii pot sa aiba bani, bucurii, succes, sa fie chiar iubiti, si totusi sa se considere nefericiti. Totodata, exista oameni saraci, cu probleme, cu griji si chiar lipsiti de o afectiune deosebita care se considera fericiti sau, oricum, mai fericiti decat primii. Nu vom aborda aici dimensiunea religioasa a problemei, ci vom lua in discutie doar unul dintre cele mai importante aspecte privind sentimentul de fericire sau nefericire pe care-l traiesc oamenii.

Omului nu-i este de ajuns ca traieste bine, ca se simte multumit de situatia in care se afla sau de oamenii din jurul sau pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea ca intr-adevar situatia pe care o traieste este una fericita, demna de ravnit. De aceea el compara permanent ceea ce i se intampla cu modelul pe care-l are in minte sau cu ceea ce vede in jur. in acest context, televiziunea joaca un rol nefast in viata oamenilor. Ea devine termenul de comparatie pentru cei mai multi telespectatori, deoarece pe micul ecran se configureaza modelul de om fericit. Aici incepe drama omului contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza in chip desavarsit prototipul lumii TV. Si, chiar daca se presupune ca reuseste acest lucru, constata cu amaraciune ca inca nu a ajuns la fericire. Aceasta nu inseamna insa ca va constientiza faptul ca modelul prezentat la televizor sau cel furnizat de nihilismul culturii de consum nu este viabil. Care este oare rezultatul acestei permanente raportari a telespectatorului la modelul propus de televiziune, care sunt consecintele acestui fapt pentru viata familiei contemporane?

Viata de familie apare arareori pe micul ecran, cu toate ca, in realitate, in jurul acesteia se configureaza in chip firesc existenta majoritatii oamenilor. Familia si intamplari legate de viata acesteia, prin insasi natura lor, sunt socotite subiecte foarte putin potrivite pentru a fi mediatizate. In emisiunile de divertisment, sportive, de stiri, in talk-show-uri sau in programele politice, familia nu-si gaseste locul sau, chiar daca este amintita, apare intr-o ipostaza senzationala, electorala sau, oricum, maladiva.

Prezenta familiei devine sesizabila, mai cu seama, in filme, in special in seriale sau telenovele. Din pacate, nici aici telespectatorilor nu li se ofera posibilitatea de a cunoaste o viata normala de familie. Familia obisnuita, simpla, nu are nimic spectaculos, pentru a putea atrage atentia telespectatorilor. Astfel, chiar si atunci cand familia apare intr-un anumit context pe micul ecran, aceasta nu va avea decat putine elemente care sa o identifice cu o familie normala.

Ce păţeşte copilul tău dacă se uită mai mult de două ore la televizor

120 de minute petrecute în faţa unui ecran de televizor sau de calculator au efecte dramatice asupra psihicului un copil, avertizează un studiu recent

Calculatorul sau privitul la televizor reprezintă recompensa pe care majoritatea copiilor o primesc din partea adulţilor. Evadarea în lumea de dincolo de ecran are însă efecte nebănuite asupra psihicului unui copil, avertizează specialiştii. Potrivit unui studiu recent, mai mult de 120 de minute petrecute zilnic în faţa monitorului unui computer sau televizorului provoacă copiilor traume psihologice, informează ediţia electronică a publicaţiei britanice Daily Mail. Efectele negative ale privitului excesiv la tv nu pot fi şterse şi nici compensate de exerciţiile fizice, susţin realizatorii studiului.

Cercetarea, realizată pe un eşantion de 1.000 de copii cu vârste între 10 şi 11 ani, arată că un copil ţinut departe de telecomandă este un copil mai fericit decât cel care are televizorul sau calculatorul la discreţie.

Dr. Angie Page de la Centrul de Sport, Nutriţie şi Sănătate al Universităţii din Bristol şi autor al studiului recomandă limitarea timpului petrecut de către un copil în faţa unui monitor sau ecran de televizor la maximum două ore pe zi. Mai mult, cercetătoarea susţine că, indiferent dacă un copil face sau nu mişcare, el este victima calculatorului sau a televizorului, datorită efectelor pe care acestea le au asupra psihicului.

"Am descoperit că un copil poate suferi traume psihice, chiar dacă face mişcare în aer liber. Copiii trebuie încurajaţi să aibă activităţi fizice şi să-şi reducă timpul petrecut în faţa computerului sau a micului ecran". Sigur, este greu să-i spui unui copil: «Ajunge cu televizorul», susţine dr. Page, dar "privitul timp de patru - cinci ore la televizor sau la calculator este nociv". Cercetarea, efectuată pe eşantionul sus-menţionat, a relevat că minorii au la dispoziţie între programul de şcoală şi ora de culcare un timp liber de patru - cinci ore în medie, timp pe care şi-l petrec în faţa unui ecran. În acest caz, "limitarea timpului de vizionare la jumătate nu este de neconceput", susţine dr. Page.

Copiii românilor stau 20 de ore pe săptămână în faţa televizorului

Potrivit unui studiu realizat de Educaţia 2000+ şi UNICEF, în România, copiii petrec 20 de ore săptămânal în faţa unui monitor, fie că este de televizor, fie de calculator. Cel mai mult îi ţin lipiţi de ecran desenele animate, eroi precum Dexter, Tom şi Jerry sau Diavolul Tazmanian populându-le universul. E normal, susţin psihologii. Animaţiile reprezintă un stil de viaţă, un model pentru cei mici.

"Sunt puţine desenele animate care educă. De regulă, ele creează o stare de irascibilitate, de nervozitate sau chiar de depresie. Luăm bine-cunoscutele personaje Tom şi Jerry. Sunt copii care se bucură atunci când motanul Tom ia bătaie, dar de cele mai multe ori aceste conflicte între cele două personaje le provoacă celor mici starea de depresie", a declarat pentru gândul Lena Rusti, psihoterapeut.

Campionii violenţei animate

Potrivit studiului "Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc", realizat de Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC), realizat în ianuarie 2009, violenţa fizică apare frecvent în programele de desene animate. Cercetarea a monitorizat posturile Cartoon Network, Jetix (actual Disney Channel, n.r.) şi Minimax timp de o săptămână (13 - 19 octombrie 2008).

Conform cercetării, Cartoon Network era cel mai violent post de televiziune pentru copii dintre cele trei analizate: Cartoon Network, Jetix şi Minimax. Astfel, în programele Cartoon Network, în perioada monitorizată, s-au înregistrat 673 de acte de violenţă, la Jetix - 533 de acte de violenţă, iar la Minimax - 317. În ceea ce priveşte numărul de acte de violenţă per emisiune, cel mai violent canal era Jetix, urmat de Cartoon Network şi Minimax.

Aceasta se explica, potrivit autorilor studiului, şi prin faptul că Jetix avea cele mai lungi emisiuni (emisiunea medie - de 27 minute, faţă de 18 minute pe Cartoon Network şi 17 minute pe Minimax). Cartoon Network era cel mai violent canal, nu doar prin frecvenţa actelor de violenţă, ci şi prin durata acestora (atât în ceea ce priveşte durata medie a unui act, de 18 secunde, cât şi în ceea ce priveşte cel mai lung act de violenţă), în timp ce Minimax rămânea cel mai puţin violent sub ambele aspecte. La nivel general, predomina violenţa de tip fizic, în peste 50% dintre cazuri.

Singurul canal cu violenţa verbală majoritară a fost Minimax. Tot acesta a fost canalul cu cea mai multă violenţă de tip psihologic. În privinţa violenţei fizice, Cartoon Network se situa pe primul loc, iar Jetix, pe ultimul loc. Cea mai frecventă formă a violenţei fizice pe canalele de desene animate este "bătaia" (29%), urmată de "agresare/ ciocnire" (21%), "rănirea cu obiecte contondente" (10%) şi "rănirea cu arme de foc" (9%).

Sursa: Gandul