Nu trebuie sa se duca; dati-le voi sa manince (Matei, 14, 16)
Iubiti credinciosi,
In Sfanta Evanghelie de astazi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hranit peste cinci mii de oameni
numai cu cinci paini si doi pesti. Caci mergand prin Galileea, vestea
tuturor cuvantul mantuirii, fiind inconjurat de o mare multime de
oameni, barbati, femei cu copii in brate, batrini si bolnavi de tot
felul. Toti cautau pe Dumnezeu si erau insetati dupa cuvintele de
invatatura ale Mantuitorului. Toti suspinau dupa Mesia si aveau nevoie
de pastori duhovnicesti care sa-i invete Sfanta Scriptura, sa-i
hraneasca cu cuvinte de mantuire, sa-i scape de robia patimilor si sa-i
calauzeasca spre Hristos.
Vazand Domnul popor mult, I s-a facut mila de ei si a
tamaduit pe toti bolnavii lor (Matei 14, 14). Iata ca Fiul lui Dumnezeu
are mila si de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se
milostiveste si de suferintele noastre trupesti si le vindeca, uneori
chiar inaintea tamaduirii sufletelor, stiind ca prin aceasta oamenii se
intorc mult mai usor la pocainta.
Dar facandu-se seara, au venit la Dansul ucenicii Lui
si I-au zis: Locul este pustiu si vremea a trecut; deci da drumul
multimilor, ca sa se duca prin sate sa-si cumpere hrana (Matei 14, 15).
Ucenicii, vazand poporul obosit, flamand si insetat, si soarele
asfintit, au cerut Mantuitorului sa inceteze cuvantul de invatatura si
sa lase multimea sa se intoarca in satele lor ca sa manance si sa se
odihneasca.
Oare au gresit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu,
nicidecum. Numai ca ei cugetau mai mult omeneste decat duhovniceste. De
aceea Mantuitorul a respins propunerea ucenicilor Sai prin aceste
cuvinte: Nu trebuie sa se duca!, adica: Nu indepartati oamenii de la
voi, ca nu au unde se duce. Iata, sunt ca niste oi fara pastori. Sunt
obositi, bolnavi, flamanzi si insetati trupeste si sufleteste si au
nevoie de pastori buni, de cuvinte de mangiiere, de hrana duhovniceasca.
Nu trebuie sa se duca de la voi! Dati-le voi ca sa manance!
Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mantuitorului
Hristos: Nu avem decat cinci paini si doi pesti! Iar Domnul a poruncit:
Aduceti-le pe acestea aici la Mine. Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvantat painile, iar ucenicii, dupa ce au asezat poporul pe iarba, le-au impartit multimilor painile si pestii.
Dupa ce s-au saturat toti cei ce mancasera, ca la cinci mii de barbati,
afara de femei si de copii, ucenicii au strans ramasitele de
faramituri, douasprezece cosuri pline (Matei 14, 17-21).
Aceasta mare minune a inmultirii painilor, s-a
savarsit in Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. In amintirea ei s-a
zidit aici o manastire mica, ce dainuieste pana astazi. Intr-un chip
desavarsit minunea inmultirii painilor se repeta pe pamant de la
inceputul zidirii si pana astazi, ca o liturghie permanenta a creatiei.
Oare nu hraneste Dumnezeu astazi cu paine si hrana peste cinci miliarde
de oameni, cat numara tot pamintul? Si aceasta nu este o minune a
inmultirii painilor, cel putin tot atat de mare ca cea din Galileea, de
acum aproape doua mii de ani?
Iubiti credinciosi,
Omul fiind format din doua parti, adica trup si
suflet, are in viata si bucurii sufletesti si bucurii pamantesti, are si
ispite sufletesti si ispite trupesti. Are nevoie pe pamant de hrana
sufleteasca pentru mantuire si de hrana trupeasca materiala pentru a-si
mentine viata in trup. Pentru hrana materiala avem parinti care se
ingrijesc de copii si le asigura cele necesare vietii. Iar pentru hrana
duhovniceasca necesara mantuirii sufletelor, avem parinti duhovnicesti, episcopi, preoti si duhovnici care se ingrijesc de mantuirea credinciosilor incredintati lor de Hristos.
Iata pentru ce a poruncit Mantuitorul ucenicilor Sai:
Nu trebuie sa se duca oamenii de la voi; dati-le voi sa manance! (Matei
14, 16) Si care este hrana cu care episcopii si preotii hranesc pe
credinciosi?
Cea dintai hrana cu care pastorii Bisericii sunt datori sa hraneasca pe credinciosi este invatatura de credinta ortodoxa. Credinta dreapta apostolica este painea vietii noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvantul viu si neschimbat propovaduit de Fiul lui Dumnezeu si de Sfintii Apostoli
si scris cu litere de foc in Sfanta Evanghelie. Credinta curata in
Dumnezeu, Cel in Sfinta Treime inchinat si marit, este cuprinsa pe scurt
in Crez, este marturisita de doua mii de ani de Biserica Ortodoxa si de sfintii ei slujitori si este aparata cu jertfa a milioane de martiri si cu invatatura tuturor Sfintilor Parinti si Cuviosi.
Fara credinta dreapta, adica ortodoxa, nu putem face
nici fapte bune si deci nu ne putem mintui. Credinta adevarata, vie, pe
care o marturisim prin cuvint si prin viata noastra, impreuna cu singele
mucenicilor stau la temelia Bisericii si a mintuirii noastre. De aceea,
cine cauta sa schimbe cu ceva dogmele credintei ortodoxe, sa
rastalmaceasca Sfinta Scriptura, sa semene neghina in ogorul semanat si
lucrat de Hristos, acela incearca sa puna alta temelie Bisericii. Dupa
cuvintele Sfintului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei si
este dat anatema, adica dat satanei, de Biserica. Printre acestia se
numara atit necredinciosii care neaga pe Dumnezeu si urasc Biserica Lui,
cit si toti sectantii rupti din sinul Bisericii apostolice care isi fac
"bisericutele" lor si se leapada de dreapta credinta, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinti si rastalmacesc Sfinta Scriptura.
Ierarhii si preotii, ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli,
au marea datorie sa apere dreapta credinta si pe credinciosii ortodocsi
incredintati lor, ca sa nu fie amagiti de prozelitismul sectar si sa
fie tiriti in orice fel de grupari sectare. Preotii, mai ales, au
datoria sa faca lectii de catehizare in Duminici si sarbatori, in cadrul
sfintelor slujbe, atit la Liturghie si la vecernie cit si in toate
ocaziile, sa explice credinciosilor nostri invatatura de credinta
ortodoxa, Crezul, Tatal nostru, Fericirile, cele sapte Taine ale Bisericii.
Apoi sa combata orice fel de prozelitism sectar, adunarile religioase
afara de biserica, vizitele neortodoxe in casele enoriasilor, ca si
raspindirea si citirea cartilor anticrestine si sectante, care amagesc
pe crestinii slabi si neinformati duhovniceste.
Mai ales astazi, cand sectele de tot felul asalteza
Biserica Ortodoxa si pe fiii ei, preotii trebuie sa fie la datorie, sa
cunoasca bine Sfanta Scriptura, sa fie modele vii in ochii tuturor, sa
propovaduiasca Evanghelia "cu timp si fara timp", sa faca vizite
misionare in casele enoriasilor, sa formeze comitete de credinciosi buni
ca sa-i ajute in misiune si sa hraneasca poporul lui Dumnezeu cu
invatatura curata a Bisericii Ortodoxe.
Oricat ar parea de greu, preoti buni sint destui chiar printre cei
tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul
sectar si intaresc cu cuvintul si fapta dreapta credinta.
