Nu trebuie sa se duca; dati-le voi sa manince (Matei, 14, 16)
Iubiti credinciosi,
In Sfanta Evanghelie de astazi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hranit peste cinci mii de oameni
numai cu cinci paini si doi pesti. Caci mergand prin Galileea, vestea
tuturor cuvantul mantuirii, fiind inconjurat de o mare multime de
oameni, barbati, femei cu copii in brate, batrini si bolnavi de tot
felul. Toti cautau pe Dumnezeu si erau insetati dupa cuvintele de
invatatura ale Mantuitorului. Toti suspinau dupa Mesia si aveau nevoie
de pastori duhovnicesti care sa-i invete Sfanta Scriptura, sa-i
hraneasca cu cuvinte de mantuire, sa-i scape de robia patimilor si sa-i
calauzeasca spre Hristos.
Vazand Domnul popor mult, I s-a facut mila de ei si a
tamaduit pe toti bolnavii lor (Matei 14, 14). Iata ca Fiul lui Dumnezeu
are mila si de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se
milostiveste si de suferintele noastre trupesti si le vindeca, uneori
chiar inaintea tamaduirii sufletelor, stiind ca prin aceasta oamenii se
intorc mult mai usor la pocainta.
Dar facandu-se seara, au venit la Dansul ucenicii Lui
si I-au zis: Locul este pustiu si vremea a trecut; deci da drumul
multimilor, ca sa se duca prin sate sa-si cumpere hrana (Matei 14, 15).
Ucenicii, vazand poporul obosit, flamand si insetat, si soarele
asfintit, au cerut Mantuitorului sa inceteze cuvantul de invatatura si
sa lase multimea sa se intoarca in satele lor ca sa manance si sa se
odihneasca.
Oare au gresit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu,
nicidecum. Numai ca ei cugetau mai mult omeneste decat duhovniceste. De
aceea Mantuitorul a respins propunerea ucenicilor Sai prin aceste
cuvinte: Nu trebuie sa se duca!, adica: Nu indepartati oamenii de la
voi, ca nu au unde se duce. Iata, sunt ca niste oi fara pastori. Sunt
obositi, bolnavi, flamanzi si insetati trupeste si sufleteste si au
nevoie de pastori buni, de cuvinte de mangiiere, de hrana duhovniceasca.
Nu trebuie sa se duca de la voi! Dati-le voi ca sa manance!
Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mantuitorului
Hristos: Nu avem decat cinci paini si doi pesti! Iar Domnul a poruncit:
Aduceti-le pe acestea aici la Mine. Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvantat painile, iar ucenicii, dupa ce au asezat poporul pe iarba, le-au impartit multimilor painile si pestii.
Dupa ce s-au saturat toti cei ce mancasera, ca la cinci mii de barbati,
afara de femei si de copii, ucenicii au strans ramasitele de
faramituri, douasprezece cosuri pline (Matei 14, 17-21).
Aceasta mare minune a inmultirii painilor, s-a
savarsit in Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. In amintirea ei s-a
zidit aici o manastire mica, ce dainuieste pana astazi. Intr-un chip
desavarsit minunea inmultirii painilor se repeta pe pamant de la
inceputul zidirii si pana astazi, ca o liturghie permanenta a creatiei.
Oare nu hraneste Dumnezeu astazi cu paine si hrana peste cinci miliarde
de oameni, cat numara tot pamintul? Si aceasta nu este o minune a
inmultirii painilor, cel putin tot atat de mare ca cea din Galileea, de
acum aproape doua mii de ani?
Iubiti credinciosi,
Omul fiind format din doua parti, adica trup si
suflet, are in viata si bucurii sufletesti si bucurii pamantesti, are si
ispite sufletesti si ispite trupesti. Are nevoie pe pamant de hrana
sufleteasca pentru mantuire si de hrana trupeasca materiala pentru a-si
mentine viata in trup. Pentru hrana materiala avem parinti care se
ingrijesc de copii si le asigura cele necesare vietii. Iar pentru hrana
duhovniceasca necesara mantuirii sufletelor, avem parinti duhovnicesti, episcopi, preoti si duhovnici care se ingrijesc de mantuirea credinciosilor incredintati lor de Hristos.
Iata pentru ce a poruncit Mantuitorul ucenicilor Sai:
Nu trebuie sa se duca oamenii de la voi; dati-le voi sa manance! (Matei
14, 16) Si care este hrana cu care episcopii si preotii hranesc pe
credinciosi?
Cea dintai hrana cu care pastorii Bisericii sunt datori sa hraneasca pe credinciosi este invatatura de credinta ortodoxa. Credinta dreapta apostolica este painea vietii noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvantul viu si neschimbat propovaduit de Fiul lui Dumnezeu si de Sfintii Apostoli
si scris cu litere de foc in Sfanta Evanghelie. Credinta curata in
Dumnezeu, Cel in Sfinta Treime inchinat si marit, este cuprinsa pe scurt
in Crez, este marturisita de doua mii de ani de Biserica Ortodoxa si de sfintii ei slujitori si este aparata cu jertfa a milioane de martiri si cu invatatura tuturor Sfintilor Parinti si Cuviosi.
Fara credinta dreapta, adica ortodoxa, nu putem face
nici fapte bune si deci nu ne putem mintui. Credinta adevarata, vie, pe
care o marturisim prin cuvint si prin viata noastra, impreuna cu singele
mucenicilor stau la temelia Bisericii si a mintuirii noastre. De aceea,
cine cauta sa schimbe cu ceva dogmele credintei ortodoxe, sa
rastalmaceasca Sfinta Scriptura, sa semene neghina in ogorul semanat si
lucrat de Hristos, acela incearca sa puna alta temelie Bisericii. Dupa
cuvintele Sfintului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei si
este dat anatema, adica dat satanei, de Biserica. Printre acestia se
numara atit necredinciosii care neaga pe Dumnezeu si urasc Biserica Lui,
cit si toti sectantii rupti din sinul Bisericii apostolice care isi fac
"bisericutele" lor si se leapada de dreapta credinta, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinti si rastalmacesc Sfinta Scriptura.
Ierarhii si preotii, ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli,
au marea datorie sa apere dreapta credinta si pe credinciosii ortodocsi
incredintati lor, ca sa nu fie amagiti de prozelitismul sectar si sa
fie tiriti in orice fel de grupari sectare. Preotii, mai ales, au
datoria sa faca lectii de catehizare in Duminici si sarbatori, in cadrul
sfintelor slujbe, atit la Liturghie si la vecernie cit si in toate
ocaziile, sa explice credinciosilor nostri invatatura de credinta
ortodoxa, Crezul, Tatal nostru, Fericirile, cele sapte Taine ale Bisericii.
Apoi sa combata orice fel de prozelitism sectar, adunarile religioase
afara de biserica, vizitele neortodoxe in casele enoriasilor, ca si
raspindirea si citirea cartilor anticrestine si sectante, care amagesc
pe crestinii slabi si neinformati duhovniceste.
Mai ales astazi, cand sectele de tot felul asalteza
Biserica Ortodoxa si pe fiii ei, preotii trebuie sa fie la datorie, sa
cunoasca bine Sfanta Scriptura, sa fie modele vii in ochii tuturor, sa
propovaduiasca Evanghelia "cu timp si fara timp", sa faca vizite
misionare in casele enoriasilor, sa formeze comitete de credinciosi buni
ca sa-i ajute in misiune si sa hraneasca poporul lui Dumnezeu cu
invatatura curata a Bisericii Ortodoxe.
Oricat ar parea de greu, preoti buni sint destui chiar printre cei
tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul
sectar si intaresc cu cuvintul si fapta dreapta credinta.
A doua hrana duhovniceasca, de aceeasi valoare cu
credinta curata, este viata morala in randul credinciosilor nostri.
Dumneavoastra fratilor, ca fii adevarati ai Bisericii lui Hristos aveti
mari datorii sa pastrati cu sfintenie credinta ortodoxa pina la moarte,
chiar cu pretul vietii. Apoi sa traiti, adica sa puneti in practica
invatatura Sfintei Evanghelii, stiind ca, credinta fara fapte bune este
moarta (Iacob 2, 17-20). Adica sa fiti oameni de rugaciune, sa traiti in
pace cu totii, sa mergeti regulat la biserica, de unde primiti
adevarata hrana duhovniceasca; sa faceti milostenie, sa fugiti de
desfranare si de betie, doua grele pacate care stapanesc astazi aproape
toata lumea si sa va cresteti copiii in frica si dragostea de Dumnezeu.
Aveti grija de tot si mai ales de fiii si de familia
dumneavoastra sa nu cada in cursele cele de multe feluri ale diavolului.
Acum s-au inmultit avorturile, certurile in familie, desfriul si
divortul. Ba in ultimul timp s-au raspindit la noi filme si chiar carti
si reviste pornografice care cad in mainile tinerilor si copiilor nostri
si trag pe multi la desfranare. Parintii in familie, batrinii intelepti
si crestinii buni impreuna cu preotii din parohii sunt datori in fata
lui Dumnezeu sa ajute generatia tinara, pe cei slabi in credinta si
lipsiti de educatie crestina, ca sa nu cada in aceste cumplite patimi ce
corup societatea noastra.
Credinciosii nu trebuie sa lase totul in grija
preotului. Ei trebuie sa ajute pe preot, sa-l intrebe, sa colaboreze,
sa-i ceara sfatul ori de cite ori este nevoie si sa asculte cu sfintenie
cuvantul lui. Iar daca au vreo indoiala, sa mearga la preotii batrini,
la manastiri si la nevoie, chiar la episcopul lor. Viata morala
exemplara a preotului si a credinciosilor, ca si colaborarea lor la
evanghelizarea parohiei, formeaza un puternic zid de rezistenta
impotriva tuturor ispitelor si furtunilor.
Sfintele slujbe facute la timp, dupa randuiala, cu
evlavie si fara graba, hranesc cel mai mult pe credinciosii din satele
si orasele noastre. Si daca exista coruri si cintari frumoase la slujbe
si predici bune, calde, inspirate din traire, pe intelesul tuturor,
slujbele ii intaresc in credinta pe toti, umplu bisericile de
credinciosi, atrag la ortodoxie chiar si pe cei ce s-au rupt de Biserica
si ii apropie de Hristos pe toti.
Fericite sunt asemenea parohii care au preoti buni,
cu slujbe si predici frumoase, izvorite din credinta; cu pastori model
si mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu si pentru copiii
lor. Acolo nu pot fi dezbinari religioase si de familie, nici secte,
nici betii, nici alte grele pacate, ci toti vor fi cu un cuget si o
inima in sanul Bisericii lui Hristos.
Predica vie este ajutata in parohie si de citirea cartilor ortodoxe. De altfel s-au tiparit numeroase carti de catre Biserica Ortodoxa Romana.
Se recomanda sa functioneze la fiecare parohie o biblioteca cu cele mai
bune carti de invatatura ortodoxa, care sa se dea enoriasilor la citit,
dupa nevoie, cu binecuvantarea preotului. Cele mai bune carti pentru
intarirea credintei sunt: Sfinta Scriptura sau Biblia, Vietile Sfintilor
pe fiecare luna, Despre credinta ortodoxa, Filocaliile, Catehismul,
Mintuirea Pacatosilor, Convorbiri duhovnicesti, Pelerinaj la Locuri
Sfinte, Patericul Romanesc, carti de explicare a credintei, precum si
multe alte scrieri ortodoxe alese. Iar din casele credinciosilor sa nu
lipseasca sfintele icoane, Sfinta Cruce, Noul Testament, Ceaslovul,
Psaltirea sau macar o carte de rugaciuni.
Toate acestea sporesc credinta in casa si in inimi si
hranesc mult pe credinciosii nostri. Iar daca lipsesc slujbele
frumoase, predica vie, cartile sfintele si exemplele preotului, indata
patrund sectele si dezbinarea in casa si in parohie si nimic nu este mai
greu decat sa indreptezi o parohie dezbinata si tulburata.
Credinciosii trebuie sa se spovedeasca, pentru a se
putea hrani cu Sfanta Impartasanie care este Trupul si scump Sangele lui
Hristos, mai ales in cele patru sfinte posturi, iar bolnavii, batranii,
vaduvele si copiii sa se impartaseasca mai des, dupa sfatul preotului.
Nu trebuie sa fugim de Sfintele Taine, fie de frica osindei, fie din
nepasare, dar nici sa cerem prea des Sfanta Impartasanie ci sa tinem
regula Bisericii, calea de mijloc, stiind ca extremele, excesele, adica
nepasarea si indrazneala, sint ale vrajmasului.
Iubiti credinciosi,
Iata cateva cai prin care pastorii Bisericii lui
Hristos isi hranesc enoriasii, dupa porunca Domnului: Dati-le voi sa
manance. Ele sunt mai multe, dar acestea sunt recomandate intai de Sfintii Parinti.
Insa nu este de ajuns numai sa avem preoti buni la sate si orase.
Dumneavoastra credinciosii sunteti datori sa colaborati cu preotii la
intarirea ortodoxiei in parohie, la hranirea celor flamanzi si insetati,
la ajutorarea, cercetarea si miluirea saracilor, a orfanilor, a
vaduvelor, a copiiilor si a celor greu bolnavi. Sa nu uitam ca de multe
ori credinciosii reusesc sa atraga multe suflete si sa intre acolo unde
nu poate patrunde preotul. Nu lasati pe preot sa lupte singur. Ajutati-i
la biserica, la slujbe, la curatenie, la cercetarea bolnavilor, la
indrumarea celor din jur sa vina la Hristos.
Sa ne rugam cu totii lui Dumnezeu sa rinduiasca
pastori in buni Bisericile Sale, spre intarirea dreptei credinte intru
lauda Preasfintei Treimi si mantuirea sufletelor noastre. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu