La
monumentul din Codrul Fetea (judeţul Mureş), închinat eroilor martiri
ai acestor locuri, care au constituit unul dintre primele centre de
rezistenţă armată anticomunistă din România, dupa 23 august 1944, va fi
oficiat sambata un parastas.
În
cadrul Centrului de Rezistenţă Armată Anticomunistă din Codrul Fetea au
activat zeci de studenţi ai Universităţii din Cluj. Centrul a fost
activ până în 1948, când a fost anihilat de Securitate. Sufletul acestei
grupări, studentul medicinist Ion Golea, s-a reîntors în Codrul Fetea,
în 1951, împreună cu un grup de luptători anticomunişti, paraşutaţi de
avioane NATO, activând până în 1953, când au căzut prin trădare. Astăzi
mai supravieţuieşte doar inginerul Aurel Ursu. Monumentul din Codrul
Fetea a fost construit, în 2003, prin grija doctorului Teofil Mija şi a
inginerului Aurel Ursu. În fiecare toamnă supravieţuitorii şi urmaşii
luptătorilor merg să cinstească memoria eroilor martiri anticomunişti.
"Vom
muri cu convingerea că, oricât de târziu, adevărul va ieşi la lumină,
iar adevăraţii eroi martiri anticomunişti, şi nu cei inventaţi în
laboratoarele Securităţii şi ale biroului de cadre al PCR vor fi aşezaţi
la loc de cinste, spre gloria neamului românesc şi slava lui Dumnezeu!", imi declara regretatul doctor Teofil Mija, în anul 2007, când a participat pentru ultima oară la pomenirea camarazilor săi.
Postez
aici un text evocator inedit despre Centrul de Rezistenţă Anticomunistă
din Codrul Fetea, scris de doctorul Teofil Mija, unul din animatorii
acestui grup de luptători şi păstrător fidel al memoriei rezistenţei.
(Florin Palas)
Noi,
studenţii luptători anticomunişti, putem afirma cu toată convingerea că
actul de la 23 august este şi rămâne un exemplu de escaladare a
iresponsabilităţilor. Acest act de trădare naţională a căzut atunci ca
un trăznet din senin. Conform armistiţiului, eram obligaţi să întoarcem
armele şi să dăm mâna cu duşmanul care de veacuri atenta la libertatea
popoarelor. Reacţia de împotrivire s-a manifestat chiar de la
primele contacte ale populaţiei ţării noastre cu hoardele bolşevice,
care ne invadau ca să ne înrobească. Căci în drumul acestora spre
Berlin, drum lung care a durat aproape un an şi apoi vreo alţi doi ani
de întârziere la întoarcere, trecând tot prin ţara noastră - aceste
armate băgau spaima în populaţie prădând, violând, jefuind şi distrugând
tot ce le ieşea în cale.
Primele
nuclee de împotrivire faţă de aceşti cotropitori au apărut sub forma
unor gărzi naţionale înfiinţate în satele pe unde se scurgeau aceste
armate spre Berlin. Scopul acestor gărzi era apărarea populaţiei şi a
gospodăriilor împotriva invadatorilor. Cei ce au înfiinţat aceste gărzi
în regiunea Târnavelor au fost studenţii localnici. Alături de noi, au
participat şi bătrânii satelor, invalizii de război şi băieţii peste 15
ani, restul bărbaţilor fiind pe front. Pot afirma că
începutul luptei armate şi a rezistenţei anticomuniste în ţara noastră a
coincis cu înfiinţarea acestor gărzi naţionale. Organizarea, dotarea cu
armament şi apropvizionarea cu alimente a primelor centre de rezistenţă
armată din ţară a început odată cu apariţia primelor grupuri de militari voluntari din Armata naţională de la Viena, care au fost paraşutaţi şi răspândiţi în majoritatea regiunilor ţării.
Grupul
nostru de studenţi târnăveni, în frunte cu Ionel Golea, eroul martir
condamnat la moarte şi executat la Jilava în 3 noiembrie 1953, cel mai
bun prieten al meu, am înfiinţat împreună primul centru de rezistenţă
armată din Codrul Fetea (dacă nu primul din ţară, în mod sigur printre
primele). Cătunul de pe hartă numit Fetea se află în cel mai mare codru
din regiunea Târnavelor, între Sighişoara, Dumbrăveni, Mediaş, Sibiu şi
Agnita. Este mărginit de vreo 15 comune, la distanţă de 8-10 km de
centrul lui, sate pe care le-am organizat ca puncte de sprijin şi
aprovizionare cu zeci de familii colaboratoare.
Inamicului
i-ar fi fost imposibil să pătrundă până la locul unde aveam noi
depozitul de armament şi de alimente, nefiind căi de acces decât prin
pădure, ştiute numai de noi. Secretul acestui Centru a fost păstrat până
la arestările masive de după 15 mai 1948, când unii dintre arestaţii
din Sighişoara, torturaţi în timpul anchetelor de la Securitate peste
limita suportabilului, au recunoscut participarea la acţiunile din acest
Centru. Codrul Fetea ne-a oferit atunci cea mai sigură sursă de
existenţă pentru un timp îndelungat în acţiuni anticomuniste. Garanţia
era familia colegului nostru de liceu, camaradul Aurel Ursu. Această
familie, de la mic la mare, era trup şi suflet alături de noi. În plus
aveau şi multe rude în comună şi în satele din jur, toţi oameni de
ispravă.
