Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic nu am prins, dar după cuvîntul Tău, vom arunca mrejele (Luca 5, 5)
Iubiţi credincioşi,
De
la începutul zidirii lumii toţi oamenii care au ascultat de Dumnezeu au
fost fericiţi şi în veacul de acum şi în cel viitor. Aşa vedem că
strămoşii noştri, Adam şi Eva, cît au ascultat de Dumnezeu, Făcătorul
lor şi au păzit cu sfinţenie porunca Lui, au fost fericiţi şi s-au
îndestulat de toată frumuseţea şi desfătarea raiului. Iar cînd de bună
voie s-au abătut de la ascultare şi au călcat porunca Ziditorului lor,
au fost pedepsiţi şi izgoniţi din rai (Facere 3, 16-19). Dacă vom merge
cu memoria prin istoria cea sfîntă a lumii adică prin cele scrise în
Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură vom vedea că toţi oamenii sfinţi şi
aleşi ai lui Dumnezeu, care au ascultat şi au împlinit poruncile Lui, au
fost fericiţi pe pămînt şi s-au învrednicit de binecuvîntarea lui
Dumnezeu.
Noe,
care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultînd de Dumnezeu
şi făcînd corabia şi toate cîte i-a poruncit El, s-a izbăvit el şi toată
familia sa de apele potopului şi a fost binecuvîntat de Dumnezeu
(Facere 6, 22; 9, 12). La fel şi fericitul patriarh Avraam, ascultînd de
Dumnezeu şi ieşind din pămîntul său şi din rudenia sa, a mers în Haran
şi de acolo în pămîntul făgăduinţei, Canaan, unde vieţuind, a arătat cea
mai desăvîrşită ascultare, încît pe singurul său fiu, Isaac, a voit
să-l aducă jertfă lui Dumnezeu, închipuind prin aceasta cu taină mai
înainte aducerea ca jertfă de Părintele ceresc a Fiului Său iubit,
pentru mîntuirea şi răscumpărarea neamului omenesc din robia diavolului.
Pentru această credinţă şi ascultare desăvîrşită a lui Avraam, Dumnezeu
l-a binecuvîntat cu jurămînt şi tată a multor neamuri l-a numit (Facere
22, 1-18; 17, 5). Dar, pe lîngă marea binecuvîntare dumnezeiască spre
veşnică fericire, Avraam a fost binecuvîntat de Dumnezeu şi cu fericirea
cea vremelnică spre îndestulare cu toate cele de nevoie vieţii de pe
pămînt. Zice dumnezeiasca Scriptură: Avraam însă era bogat în vite, în
argint şi în aur, iar pămîntul pe care îl moştenise spre locuire era ca
raiul lui Dumnezeu (Facere 13, 2; 13, 10). La fel şi fiul său Isaac a
fost binecuvîntat de Dumnezeu că nu s-a pogorît în Egipt, făcînd
ascultare de porunca Lui (Facere 26, 2-4).
Aşa
a binecuvîntat Dumnezeu şi pe Iacov că a făcut ascultare părintelui său
Isaac şi mamei sale şi s-a dus în Mesopotamia Siriei, spre a-şi lua
femeie din fetele lui Laban, fratele mamei sale (Facere 28, 1-4). Pentru
aceasta Preabunul Dumnezeu l-a binecuvîntat cu cinste şi cu avere, căci
numai cu toiagul în mînă a plecat şi s-a întors de acolo în două tabere
(Facere 32, 10). La fel Moise, ascultînd de Dumnezeu cînd a fost trimis
să scoată din robia lui Faraon pe poporul lui Israel (Ieşire 4, 20-21),
şi pentru ascultarea lui, Dumnezeu a făcut prin mîinile lui mari şi
preaslăvite minuni, prin care a pedepsit pe egipteni cu multe feluri de
rane şi a scos din robia lui Faraon pe poporul Său Israel (Ieşire, 14,
27-29).
Bunul
Dumnezeu face mari promisiuni celor ce vor asculta de El şi de
poruncile Lui. Auzi ce zice Dumnezeu către poporul Său Israel: De veţi
asculta cu luare aminte cuvîntul Meu şi veţi face toate cîte vă
poruncesc şi de veţi păzi legămîntul Meu, Îmi veţi fi popor ales din
toate neamurile, că al Meu este tot pămîntul, iar voi Îmi veţi fi
preoţie împărătească şi neam sfînt (Ieşire 23, 22). Apoi zice: Să
slujeşti numai Domnului Dumnezeului Tău şi El va binecuvînta pîinea ta,
vinul tău, apa ta, şi va abate bolile de la voi. În ţara ta nu va fi
femeie care să nască înainte de vreme sau stearpă şi voi umple numărul
zilelor tale. Groază voi trimite înaintea ta şi voi îngrozi pe tot
poporul asupra căruia veţi merge şi voi pune pe fugă pe toţi vrăjmaşii
tăi (Ieşire 23, 25-27). Iarăşi zice: De veţi umbla după legile Mele şi
de veţi păzi şi plini poruncile Mele, vă voi da ploaie la timp, pămîntul
şi pomii îşi vor da roadele lor, iar treieratul vostru, va ajunge pînă
la culesul viilor. Culesul viilor va ajunge pînă la semănat, veţi mînca
pîinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în pămîntul vostru fără de
primejdie.
Voi
trimite pacea pe pămîntul vostru şi nimeni nu vă va tulbura; voi alunga
fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pămîntul vostru; voi alunga
pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră; cinci din voi
vor birui o sută şi o sută din voi vor goni zece mii, şi vor cădea
vrăjmaşii voştri de sabie, înaintea voastră. Căuta-voi spre voi şi vă
voi binecuvînta; veţi avea copii, vă veţi înmulţi şi voi fi statornic în
legămîntul Meu cu voi; veţi mînca roadele vechi din anii trecuţi şi
veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi (Levitic
26, 3-10).
Iubiţi credincioşi,
