Mitul "Sfintei Coroane" si extremismul maghiar.

Doctrina Sfintei Coroane Maghiare – o inventie din secolul al XIX lea – revine în actualitatea politica de la Budapesta o data cu intrarea extremistilor de la Jobbik în parlamentul ungar în urma alegerilor din aprilie. Avand 47 de parlamentari, liderul Jobbik Gabor Vona a propus modificarea Constitutiei în baza doctrinei Sfintei Coroane. Pe langa aducerea în secolul XXI a unei pseudo-teorii din secolul al XIX lea, Gabor Vona a mai cerut si înfiintarea unei zi nationale de comemorare a Tratatului de la Trianon, legalizarea organizatiei Garda Maghiara si masuri de prevenire a infractionalitatii tiganesti. Doctrina Sfintei Coroane introdusa în Constitutia Ungariei nu spune nimic daca nu stim ce înseamna aceasta doctrina. Nu in ultimul rand trebuie amintit ca parlamentarii extremisti ai Jobbik au depus juramantul la preluarea mandatului pe Sfanta Coroana (vezi aici).

Sfanta Coroana maghiara, atribuita în mod eronat primului rege al Ungariei, canonizat ca Sfantul Stefan în anul 1083, a fost folosita de-a lungul istoriei ca un puternic instrument politic si de manipulare. În anul 2003, istoricul maghiar Laszlo Peter, profesor de istorie a Ungariei în cadrul University College din Londra, a publicat un studiu intitulat "Sfanta Coroana a Ungariei - Vizibil si Invizibil", în care face o analiza detaliata a evolutiei simbolurilor atasate acesteia de-a lungul timpului, în functie de conjunctura politica. Subliniind faptul ca, coroana, poate cea mai importanta relicva a Ungariei, nu a fost analizata suficient de mult pentru a pune capat speculatiilor referitoare la originea si doctrina sa, Peter afirma ca, pornind de la o cercetare pur istorica, a ajuns la o serie de concluzii extrem de interesante, care nu pot fi separate de factorul politic.

Coroana - mai importanta ca regele

Paradoxal, cu toate ca Sfanta Coroana e considerata cel mai important simbol al Ungariei, asa cum arata si autorul în studiul sau, literatura de specialitate a ajuns la un consens în privinta a doua chestiuni: în primul rand, coroana care în prezent este pastrata în cladirea Parlamentului de la Budapesta, nu a apartinut niciodata Sfantului Stefan, iar în al doilea rand, ea a fost realizata din mai multe elemente provenite din regiuni diferite, asamblate ulterior (aceasta este formata din trei elemente: coroana greaca, coroana latina si crucea). Desi multi cercetatori sustin ca ea fost realizata chiar în anul 1000, momentul încoronarii regelui Stefan, se pare ca aceasta a primit forma actuala în jurul anului 1270. Mai mult, în anul 1292, Andrei al III-lea "Venetianul"(1290 - 1301), ultimul rege al dinastiei arpadiene, a fost primul care a sustinut ca poarta chiar coroana Sfantului Stefan. Practic, pana atunci nu se pomeneste nimic despre existenta unei coroane, desi în cele trei secole, la conducerea Ungarie s-au succedat mai multe generatii. Studiul din 2003 concluzioneaza ca, daca în momentul încoronarii, Stefan I al Ungariei a primit într-adevar o coroana din partea Papei, asa cum spun unele cronici (existand posibilitatea ca binecuvantarea Papei sa fi fost doar una simbolica ), în mod sigur aceasta nu este cea din pastrata în prezent în Parlamentul ungar. Istoricul demonstreaza astfel ca acest adevarat cult al coroanei se bazeaza pe argumente istorice care spun cu totul altceva.

“Revizionismul maghiar”, de Elena Cojocaru si „Originile regimului nostru democratic” – Proiectul KGB, de Oleg Grechnevsky, lansate la Cluj-Napoca

Vineri, 14 mai, Librăria Universităţii Diverta de la Cluj-Napoca a găzduit lansarea cărţii istoricului Elena Cojocaru „Revizionismul maghiar, 1938-1940”(Casa de Editură Dokia, Cluj) şi cea a lui Oleg Grechnevsky „Originile regimului nostru democratic” – Proiectul KGB (Editura „Concordia”, Arad).

Moderatorul evenimentul, Mariana Enache, managerul Polului Cultural, a specificat că doamna Cojocaru a studiat la Cluj-Napoca, la Universitatea Babeş-Bolyai, facultatea de Istorie şi Filosofie şi materialul care este cuprins în carte pleacă de la lucrarea ei de licenta din 2003 – “Revizionismul maghiar şi starea de spirit a populaţiei minoritare maghiare în anii 1938-1940. Studiu de caz oraşul Abrud”. Cercetarea s-a făcut în baza documentelor de arhivă: Arhivele Naţionale Cluj, Fond 209, Inspectoratul de Poliţie Cluj. Lucrarea este de stricta actualitate: “Situatia de atunci nu se deosebeste prea mult de cea de azi”, se afirma in prezentarea cartii Elenei Cojocaru.

Vasile Lechinţean, cercetător la ANC, a apreciat munca laborioasă depusă de cercetătoare si a precizat că „lecţia de istorie” rămâne vie, chiar dacă percepţiile asupra lumii contemporane se modifică şi că documentele istorice bine elaborate şi închegate, cuprinse în astfel de lucrări, rămân dovadă că practica instituirii unui război la adresa statului român, de reviziuire a frontierelor naţionale în perioada interbelică, s-a făcut cu multă migală. Că lucrarea este o analiză factuală, bine sistematizată, ne vorbesc şi hărţile reprezentative de la sfârşitul lucrării, care ne arată cum actiona Serviciul de Informaţii Maghiar din anul 1936-1937 împotriva Statului Român, ceea ce ilustrează logistica agresiunii instituţionalizate a statului maghiar, a conchis Lechinţean.

Prin apariţia acestei lucrări se deschid mai multe pagini indexate în istorie, puţin cunoscute, dar care se adresează publicului larg, spre luare aminte. Prof. Radu Creţu, directorul Casei de Editură Dokia, a spus că a avut deosebita plăcere să colaboreze cu Elena Cojocaru în editarea cărţii. Faptul că prefaţarea cărţii a fost făcută de unul din cei mai însemnaţi istorici de actualitate, de prof.univ. Gheorghe Buzatu, este o dovadă a actualităţii subiectului şi a seriozităţii autorului.

Elena Cojocaru, a mulţumit clujenilor prezenţi la eveniment şi a precizat că nefiind partizanul unor teorii, ideologii sau a diverselor concepte etno-simbolice, care penetrează spaţiul public, a manifestat intenţia să realizeze un studiu de cercetare, ce s-ar baza pe documente şi nicidecum pe supoziţii sau judecăţi de valoare, şi, aşa a apărut, după un anumit efort intelectual, şi prezenta lucrare în variantă de tipar. Pe de altă parte, dna Cojocaru a evidenţiat că, în observaţiile sale şi analizând actele din acea perioadă, a remarcat un paralelism între Basarabia şi Ardeal, când cele două provincii au devenit subiecte de negoţ, prin revizuirea hărţii politice a ţării noastre.

Referindu-se la cartea lui Oleg Grechnevsky -„Originile regimului nostru „democratic”, intelectualul clujean Sabin Mircea Rus a aratat că studiul opozantului regimului Putin-Medvedev si fost membru al Frontului Popular din Sankt-Petersburg demonstreaza modalitatea de lucru a KGB pe plan international. Culegerea de texte a jurnalistului rus a fost tradusa in romaneste de Elena Cojocaru. Cercetatoare a afirmat că i s-a părut un autor foarte obiectiv iar recomandarea făcută acestuia de Vladimir Bukovsky spune multe. Lucrarea „Originile regimului nostru „democratic” a lui Oleg Grechnevsky în care este descris „Proiectul KGB pentru Europa de Est”, ne îndeamnă să îl cităm pe arhicunoscutul desident politic rus Vladimir Bukovsky, care afirmă: ”Da, „revoluţia de catifea”, într-adevăr, a fost o operaţiune sovietică, inclusiv în România (şi doar în România ea a reuşit în totalitate)”.

Octavian Sergentu / Cluj Today

Predica Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a 7-a după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic - Despre păstrarea dreptei credinţe.

Trei sînt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt şi Aceşti trei Una sînt! (I Ioan 5, 7)

Hristos a înviat !

Iubiţi credincioşi,
Astăzi, în Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă prăznuieşte primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc în anul 325 în oraşul Niceea, pentru a condamna erezia, adică învăţarea greşită, eretică a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfîntul Împărat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfinţilor Părinţi de atunci, fiind primul împărat creştin din lume (306-337).

Ce este un sinod ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocşi - episcopi, mitropoliţi şi patriarhi din toată lumea, cu scopul de a discuta unele învăţături de credinţă creştină neclare încă, şi de a le fixa în legi fixe, neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod ecumenic judecă şi condamnă toate abaterile de credinţă, străine de învăţătura Sfintei Evanghelii şi a Sfinţilor Părinţi şi exclude din Biserică, adică dă anatema, pe toţi ereticii care sfîşie unitatea de credinţă a Bisericii, simbolizată prin cămaşa de in a Domnului, făcută dintr-o sigură bucată, cum zice în Sfînta Evanghelie: Cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime (Ioan 19, 23). Prin cuvîntul “sinod” înţelegem adunare, consiliu; prin cuvîntul “erezie” înţelegem părerea sau învăţătura particulară a cuiva despre Dumnezeu, împotriva învăţăturii adevărate a Bisericii lui Hristos.

De ce a avut loc Sinodul I Ecumenic? Care a fost pricina care i-a silit pe Sfinţii Părinţi să se adune la un loc şi să apere dreapta credinţă? Pricina a fost apariţia unui mare eretic, anume Arie, care învăţa pe creştini o credinţă nouă, zicînd că Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o fiinţă cu Tatăl şi că a “fost un timp cînd Fiul nu era". El numea pe Iisus Hristos “creatură superioară", “cea dintîi dintre creaturi". Acest eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mîndru şi neascultător, însă bun predicator, care a trăit în secolele III-IV. Erezia lui s-a răspîndit în cîţiva ani atît de mult încît rupsese Biserica în două şi ameninţa să se răspîndească în tot imperiul roman de răsărit şi de apus.

Fetiţa lui Drasyus Kedys dată din nou pe mâna pedofililor, după moartea eroului. Lituanienii se răscoală şi fac zid în faţa autorităţilor.

---

Corespondenta din Londra: Drama lui Drasius Kedys continua

Dupa descoperirea cadavrului “vanatorului de pedofili”, instanta a decis ca fetita abuzata si violata in grup de un cerc de pedofili din “inalta societate”, sa fie data tot mamei ei. Aceeasi fiinta perversa care organizase si asistase chiar la actele de dementa sexuala, dupa ce o vanduse pe micuta pedofililor si hom0sexualilor, dintre care doi au fost ucisi de Drasius Kedys, dupa ce a asteptat luni de zile dreptatea care nu mai venea. Pentru a impiedica autoritatile sa puna in practica decizia ticaloasa, sute de lituanieni revoltati stau de veghe de mai multe zile si nopti, instaland si corturi in fata casei unde locuieste fetita in acest moment, cu bunicii ei. Pana in prezent au avut loc mai multe altercatii cu politia, fetita fiind de-a dreptul terorizata. Parca pentru a demonstra existenta conexiunilor in toate mediile decizionale ale acestor retele de bestii pedofile si homosexuale, mass media “oficiala”, europeana, nu relateaza nimic despre tulburatorul caz. Alti aparatori ai cauzei lui Drasius Kedys, din intreaga lume, se organizeaza pentru proteste la ambasadele Lituaniei, oamenii fiind rugati sa mearga sa protesteze prin aprinderea de lumanari in fata reprezentantelor diplomatice ale unei tari cu o Justitie iresponsabila, corupta si criminala. Chiar in acest moment se organizeaza la Londra o astfel de manifestatie. Romani, mergeti si voi la Ambasada Lituaniei din Bucuresti, Bulevardul Primaverii 51, si lasati o lumanare aprinsa intr-un protest pasnic, de solidaritate cu drama fetitei lui Drasius Kedys. (O cititoare a Blogului Victor Roncea)

UPDATE: VIDEO si FOTO de la protestele masive pentru salvarea fiicei lui Drasius Kedys de lantul pedofililor din Justitia Lituaniei. Site-ul Kedys.lt ofera informatii la minut