Grigore CARAZA, o legendă a închisorilor comuniste: “I-am iertat pe toţi cei care mi-au făcut viaţa grea; şi pe morţi şi pe vii”

Eroul încă în viaţă, care trăieşte la Piatra Neamţ, Grigore Caraza, a împlinit în iarnă (la 1 februarie) 84 de ani. Acest om a avut o viaţă plină de suferinţe incredibile, de neimaginat, o parte din aceasta fiind povestită în unica sa carte, “Aiud însângerat”. Numai faptul că a făcut 21 de ani de puşcărie politică şi doi ani de domiciliu forţat (a fost condamnat, în total, la 47 de ani) spune, credem, aproape totul despre calvarul unei vieţi. După ce termină (în 1943) 7 clase în comuna natală, se înscrie la Şcoala normală “Gheorghe Asachi” Piatra Neamţ. În 1948  întrerupe studiile din cauza situaţiei materiale a familiei, iar între 1948-1949 este  învăţător în satul Călugăreni. Apoi începe calvarul : în 1949 – arestat la 31 august; 1950 – condamnat, la 18 februarie, la 8 ani pentru “crimă de uneltire contra ordinii sociale”, trecînd prin închisorile din Piatra Neamţ, Galata-Iaşi, Văcăreşti, Jilava; 1957 – eliberat şi trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan; 1958 – rearestat; 1959, condamnat politic la 23 de ani muncă silnică pentru acelaşi motiv, crimă de uneltire; 1964 – eliberat; 1966 – îşi reia studiile la Liceul “Rareş”; 1970 – arestat şi condamnat pentru propagandă împotriva orînduirii comuniste; 1977 – eliberat de la Aiud (după ce Zarca Aiudului rămăsese goală) şi se reînscrie la “Rareş”; 1979 – ia bacalaureatul, la vîrsta de 50 de ani; în 1980 – părăseşte ţara, exil în SUA, după ce fusese trecut pe o listă a persoanelor protejate de preşedintele SUA, Jimmy Carter; 1986 – obţine cetăţenie americană; 2001 – revine în Piatra Neamţ. Lui Grigore Caraza i se acordă titlul de Cetăţean de onoare al comunei Poiana Teiului în 2004 şi de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ în 2007. Zilele trecute am început un interviu despre ceea ce a îndurat în temniţele comuniste. Azi, prima parte.

- Aveţi o memorie foarte bună, domnule Caraza…

- Am avut, mai am încă dar acum nu-i foarte bună.

- Lipsa unei memorii foarte bune, de care spuneţi, v-ar determina să uitaţi mai uşor totul, tot ce vi s-a întâmplat?

- Nu, nu să uit totul, dar sunt multe lucruri şi întâmplări care, inevitabil, au ieşit din memorie.

- Vreţi să uitaţi?

- Nu vreau, nu. Aşa cum nici dumneavoastră nu vreţi să uitaţi tot ce aţi petrecut în viaţă. Mai ales lucrurile frumoase. Nu?

-Cred că da. Bune, nu aţi uitat, dar aţi iertat pe cei care v-au făcut viaţa grea?

- Dumnezeu să-i ierte!

- Bine, pe morţi, dar şi pe cei care sunt în viaţă?

- Pe toţi, şi pe cei vii şi pe cei morţi i-am iertat.

- Ce-i trebuie omului să fie fericit, domnule Caraza? Bani?

- Îi trebuie şi bani. Îţi trebuie. Fără ei eşti ca pasărea fără aripi. Dar pe lângă asta, în primul rând, omul trebuie să aibă mulţumire sufletească. Şi să trebuie să fie axat pe divinitate, pe verticală cu Dumnezeu, nu pe orizontală. Eram în Aiud şi un bun coleg de celulă, care era şi preot, trebuia să se elibereze. M-a întrebat la despărţire: Grigore, ce ai vrea acum, cu ce ai vrea să te ajut când plec de aici? Zic: să mă scoţi afară pe iarbă, să mă laşi cu faţa în sus şi să mor privind cerul. El mi-a răspuns: este tocmai lucrul cu care eu nu te pot ajuta. El avea libertatea, vroia să mă ajute cu orice i-aşi fi cerut. Eu i-am cerut imposibilul. În viaţă, nu trebuie să-ţi doreşti ceea ce este imposibil de împlinit.

- Mai trăieşte acel prieten?

- Da, cum să nu. E părintele Mihai Lungeanu.

- Aţi trecut prin multe stări de disperare acolo, în închisoare. Aţi avut vreodată senzaţia că sunteţi părăsit chiar şi de Dumnezeu?

- Am avut, am avut, dar pentru o scurtă perioadă. Atunci m-am rugat lui Dumnezeu să-mi trimită un preot în celulă. Credeam că nu mai ajung nici Crăciunul şi aş fi vrut să am un preot lângă mine. Şi, minune, după câteva zile intră un deţinut în celulă la noi. Nu eram singur. Sunt preotul cutare, se recomandă. Zic: părinte, vă aşteptam. Cu ce te pot ajuta?, mă întreabă. Părinte, cred că n-am să prind Crăciunul, nu mai pot rezista. Daţi-mi măcar un sfat. Atunci, părintele le-a zis colegilor de celulă: plimbaţi-vă prin faţa vizetei că eu vreu să spoveduiesc şi să împărtăşesc pe omul acesta. De spovedit da, dar cum să mă împărtăşească acolo, atunci? mă întrebam în sinea mea. Părintele a scos dintr-o cută a hainei o bucăţică de pâine, care fusese cândva sfânta împărtăşanie, şi mi-a dat-o. Am mâncat-o. M-o spovedit, m-o împărtăşit. Îi zic: părinte, eu am văzut când aţi scos sfânta împărtăşanie din cuta hainei, dar busuiocul de unde l-aţi scos, că eu nu am văzut? Cum? Mai zi o dată, mă roagă părintele. Da, busuiocul de unde l-aţi scos?, întreb din nou. Busuioc, îţi miroase a busuioc?, mă întreabă părintele. Îi zic: îmi pătrunde continuu în nas, prin gură, prin urechi, peste mîini, peste tot. Îs plin de busuioc. Ei, dacă dumneata simţi continuu miros de busuioc şi ţi-a pătruns în ochi, pe mâni, pe faţă, pe gât, peste tot, înseamnă că Iisus Hristos a fost prezent aici, în celulă, cu noi.

A consemnat Nicolae SAVA

Sursa: Ceahlaul

Cererea lui Laszlo Tokes pentru premierul Ungariei, Viktor Orban, la Băile Tuşnad: „Oferiţi Transilvaniei protectorat!”

Ca de obicei, finalul Şcolii de Vară ”Tusvanyos” din staţiunea harghiteană Tuşnad Băi a fost ”oficiat”, sâmbătă, de premierul Ungariei, Orban Viktor, secundat de secretarul de stat din Ministerul de Externe de la Budapesta, Nemeth Zsolt, în chip de moderator, şi de europarlamentarul român Tokes  Laszlo. În timp ce şeful executivului ungar s-a îngrijit mai mult, în discursul lui, de alegerile parlamentare şi europarlamentare de anul viitor, eurodeputatul Tokes a lansat un apel la adresa Budapestei de a oferi protectorat Transilvaniei.

Spre deziluzia organizatorilor, a lipsit însă preşedintele Traian Băsescu, prieten declarat al premierului ungar şi un obişnuit al ultimei zile a evenimentului de la Tuşnad Băi la precedentele ediţii. De altfel, nici ceilalţi câţiva reprezentanţi ai partidelor româneşti  – Mihai Răzvan Ungureanu, Remus Cernea, Viorel Hrebenciuc şi Elena Băseascu – anunţaţi de organizatori drept ”vin sigur”, nu au dat curs invitaţiei. Lucru valabil şi în cazul reprezentanţilor UDMR care, cu Kelemen Hunor în frunte, au recurs la un boicot ”original” după ce Toro T. Tibor, şeful PPMT-ului lui Tokes şi unul dintre comisarii politici ai ”Tusvanyos”-ului, interzisese fără nicio explicaţie participarea la eveniment a udemeristului Tamas Sandor, preşedintele C.J. Covasna: s-au declarat ”participanţi doar ca maghiari, nu şi ca reprezentanţi ai UDMR”, ceea ce nu i-a împiedicat să -şi ocupe însă locurile rezervate în primul rând de scaune, alături de vicepremierul ungar Semjen Zsolt şi de ceilalţi oficiali ai guvernului de la Budapesta veniţi la ”Tusvanyos”.

      FOTO: Adrian Popescu/Gandul

Mai mult, vineri seară, departe de ochii şi urechile ziariştilor,  premierul Orban a avut o ”întâlnire privată” cu liderul UDMR, Kelemen Hunor, cei doi întâlnindu-se apoi şi cu şefii tuturor partidelor maghiare din Voivodina, Ucraina Slovacia şi România, la care au participat şi ceilalţi oficiali din guvernul ungar aflaţi la Tuşnad Băi.
”Am avut o întâlnire bilaterală unde am discutat toate problemele care ne privesc pe noi şi problemele la care noi aşteptăm şi un sprijin politic şi moral din partea guvernului ungar, din partea partidelor din coaliţia guvernamentală din Ungaria. A fost o discuţie constructivă şi sper, ştiu că aceste discuţii vor continua”, a declarat Kelemen Hunor după întâlnirile cu Orban.
Liderul UDMR a mai adăugat că ”în interesul comunităţii maghiare, este important ca între România şi Ungaria relaţiile bilaterale să fie normale, să fie constructive, din acest punct de vedere UDMR, ca o forţă legitimă a maghiarilor din România, trebuie şi poate să fie o punte între România şi Ungaria, între cele două guverne, fiecare cu o majoritate substanţială în ţara respectivă”, precizând apoi că UDMR este deschisă şi colaborării cu celelate partide maghiare din România, PCM şi PPMT, în atingerea obiectivelor de regionalizare, autonomie teritorială şi drepturi lingvistice ale comunităţii maghiare din România, ”dacă acestea vor ţine cont că Uniunea Democrată Maghiară a fost aleasă ca forţă legitimă a comunităţii de către electoratul maghiar.”

„Viktor! Viktor!” şi discursul lui electoral

Întâmpinat cu aplauze şi scandări ”Viktor! Viktor!”, într-o fluturare de steaguri ale Ungariei, steaguri ale aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi pancarte cu inscripţii autonomiste, premierul Orban a oferit celor peste 2.000 de simpatizanţi veniţi să-l asculte o lungă cuvântare cu iz pronunţat electoral, în perspectiva alegerilor parlamentare şi europarlamentare de anul viitor din Ungaria, la care vor avea drept de vot şi etnicii maghiari din România care au cerut şi primit cetăţenia ungară.
Începutul l-a făcut, ca şi anul trecut, cu o suită de consideraţii despre schimbările din Europa după 1989, insistând asupra greşelilor comise de liderii politici europeni de atunci până în prezent, „care au pus sub semnul întrebării poziţia şi ponderea Europei în lume, pe toate planurile, politic, economic şi chiar militar”.

      FOTO: Adrian Popescu/Gandul

”Din păcate, instituţiile europene nu pot oferi niciun răspuns şi nicio soluţie acestor provocări, răspunsurile şi soluţiile nu vor putea veni decât din partea fiecărui stat în parte”, a adăugat Orban, continuând apoi, în acelaşi registru, cu o prezentare detaliată a ”valorilor, acţiunilor şi realizărilor în interesul naţional ungar” ale guvernului său, cu precădere în domeniul  a economic.
”Dacă urmărim ce a făcut Ungaria după 2010, vedem clar că am început o politică economică naţională adevărată, încât cât mai mult din ce valoare se produce în Ungaria să rămână în Ungaria, pentru cetăţenii ungari”, a spus el, insistând că acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte noua Constituţie impusă de FIDESZ, acuzată ca nedemocratică inclusiv la nivelul instituţiilor Uniunii Europene.
”În secolul 20, ne-au cam dispersat evenimentele, comunităţile au fost dispersate fără să fie dizlocate. Suntem în Transilvania, a fost parte a Ungariei, s-a tras o linie şi acum nu mai e. Din această naţiune dispersată putem face o naţiune puternică doar dacă integrăm naţiunea prin sistemul dublei cetăţenii, numai în acest fel putem deveni o naţiune puternică, doar printr-o asemena politică naţională putem contribui la situaţia fiecărui maghiar, din New-York, din Tuşnad, din Argentina”, a concluzionat Orban Viktor.

Tokes: ”Păcat că nu a mai venit preşedintele Băsescu aici, pe pământul autonom din Băile Tuşnad”

La rândul său, după cum îi este obiceiul, europarlamentarul Tokes Laszlo a oferit  asistenţei încă o mostră a discursurilor sale hungarist-extremiste şi  antiromâneşti, presărată însă şi cu atacuri la adresa UDMR-ului şi începută  ”cu un mare regret”: ”Păcat că nu e aici şi preşedintele Băsescu, pe un pământ autonom din Băile Tuşnad, într-o localitate din Ţinutul Secuiesc autonom, despre care tovarăşul Dragnea ne tot spune că e pământ românesc!”. De asemenea, Tokes i-a cerut lui Orban ca Ungaria să „ofere protectorat Transilvaniei, cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”.
La finalul lecturii, europarlamentarul şi-a îndemnat auditoriul, în chip de concluzie:”Avem un drapel al Secuimii, haideţi să înfiinţăm acum şi un drapel al Transilvaniei, să mergem şi cu el şi pentru obţinerea autonomie!”.

Adrian POPESCU
Sursa:

http://www.gandul.info/reportaj/cererea-lui-laszlo-tokes-pentru-premierul-ungariei-viktor-orban-la-baile-tusnad-oferiti-transilvaniei-protectorat-11164785