Ce-i mână pe ei în luptă? GayFest Bucureşti 2014, exhibiţionismul spurcăciunii, susţinut de ambasadele Australiei, Austriei, Cehiei, Danemarcei, Elveţiei, Finlandei, Germaniei, Irlandei, Israelului, Italiei, Marii Britanii, Norvegiei, Portugaliei, Olandei, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, Suediei şi Ungariei.

Cu ocazia GayFest Bucureşti 2014, ne exprimăm solidaritatea și sprijinul pentru comunitatea minorităților sexuale (LGBT – lesbian, gay, bisexual, transgender) din România. Susţinem dreptul acestora de a manifesta în mod paşnic şi legal; devenit deja o tradiție, Marșul Diversității este un prilej pentru persoanele LGBT de a atrage atenția asupra problemelor specifice cu care se confruntă.

	Drepturile omului – inclusiv justiţia, egalitatea, umanitatea, respectul şi libertatea de expresie – şi statul de drept alcătuiesc fundația pe care se sprijină țările democratice. Legislația internațională în domeniul drepturilor omului pornește de la premisa că toţi indivizii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi şi libertăţi, așa cum prevede Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Tocmai respectul pentru aceste valori fundamentale obligă guvernele să-și protejeze cetăţenii împotriva violenţei și discriminării şi să se asigure că toți se bucură de șanse egale.
	Unele persoane se confruntă în continuare cu acte de discriminare, direct sau indirect, din cauza orientării și identității lor sexuale. Guvernele noastre încearcă să combată astfel de acte prin promovarea drepturilor omului. Oricine, inclusiv persoanele din comunitatea LGBT, trebuie să se poată bucura de drepturile și libertățile prevăzute pentru cetățenii tuturor națiunilor.
	* Declarația de mai sus este semnată de Reprezentanţa Comisiei Europene şi de ambasadele Australiei, Austriei, Cehiei, Danemarcei, Elveţiei, Finlandei, Germaniei, Irlandei, Israelului, Italiei, Marii Britanii, Norvegiei, Portugaliei, Olandei, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, Suediei şi Ungariei. Sursa: Comisia Europeana - reprezentanta Romania

Ultimul mesaj al legionarilor catre Maresalul Ion Antonescu, inainte de executarea acestuia

Am spus intr-un capitol anterior ca in tot timpul razboiului, facand abstractie de intreg cortegiul de suferinte, nedreptati, samavolnicii si crime pricinuite lor de dictatura antonesciana, iertandu-le pe toate, straduindu-se sa uite, legionarii s-au aflat permanent in spatele maresalului, printre primele randuri in marea inclestare impotriva bolsevismului. Li s-au parut suferintele lor proprii prea mici in comparatie cu imensele calvaruri ce se pregateau neamului romanesc prin politica mioapa a unei aliante cu bolsevicii. Mai mult ca oricand, acum in ultimele ceasuri ale vietii, maresalul avea nevoie sa nu se mai simta singur, sa stie ca milioane de romani constienti sunt alaturi de el, acum cand interesele neamului trebuiau puse mai presus de toate celelalte interese.
La 31 mai 1946 legionarii de la „Reduit” (aici erau incarcerati, in doua camere cu geamurile in dreptul capelei din curte) au fost primii care au aflat de respingerea cererilor de gratiere ale condamnatilor de la celula zero. Au mai aflat ca dupa-masa, la dorinta maresalului, avea sa aiba loc la capela inchisorii o mica slujba religioasa de impartasanie a condamnatilor la moarte; inca nu disparuse acest obicei, aceasta practica religioasa crestina, mostenita de la burghezimea in agonie.
Atunci unul dintre conducatorii grupului se gandi la o operatie prin care Ion Antonescu sa ia cunostinta de ultima pozitie a legionarilor fata de el, acum ca osandit la pedeapsa capitala, pentru politica sa antisovietica. In cuvintele cronicarilor marxisti urma sa fie un act, ultimul, de fidelitate legionara pentru ceea ce a insemnat in politica, in lupta anticomunista a Romaniei maresalul Ion Antonescu. Operatia se concretizeaza: maresalul va primi din partea legionarilor un mesaj de imbarbatare. Fostul prim-gardian Sabau va spune si cum: legionarii au scris mesajul, l-au pasat preotului inchisorii (care era legionar), cu consemnul de a face sa ajunga in mana maresalului. Duhovnicul s-a conformat. A impaturit biletelul, reducandu-l la dimensiuni mici si, in timpul impartasaniei, cand i-a dat maresalului sa sarute Sfanta Evanghelie, i l-a strecurat in mana. Maresalul fiind atentionat prin semne discrete, a primit biletelul si, dupa ceremonia din capela, la citit in celula. Potrivit spuselor lui Sabau si a altor fosti gardieni, mesajul legionar n-a fost gasit in bagajele maresalului dupa executie. Nu-i exclus sa-l fi avut la el undeva la inima, ca talisman.
Mai tarziu, in inchisorile staliniste, impreuna cu dr. Ilie Niculescu (acesta facuse parte din conducerea Miscarii ca sef al Corpului legionar „Razleti” si fusese unul din coautorii mesajului scris la Jilava in ziua de 31 mai 1946) am reusit sa-l reconstituim, desigur cu aproximatia de rigoare. Iata textul mesajului dupa o nota pe care am scris-o imediat dupa eliberarea de la Aiud in vara anulu i1954:

"Domnule maresal Ion Antonescu,
In numele legionarilor din inchisori, al legionarilor si simpatizantilor din tara ne permitem a va scrie aceste randuri. Consideram mesajul nostru un act de admiratie si de imbarbatare din partea tuturor romanilor de buna credinta, constienti ca patria noastra se gaseste azi la cota cea mai periculoasa a existentei sale.
Nu punem acum in discutie cum si de ce am ajuns aici. Istoria cea dreapta a Romaniei de maine va avea grija sa explice in mod obiectiv, fara pasiuni ideologice si falsuri grosolane, cauza dezastrului politic in care am fost aruncati ca natiune. In momentul de fata gandul nostru, de pe pozitia lealitatii dintotdeauna, este la d-voastra... Suntem alaturi de viteazul general Ion Antonescu in aceste clipe de mare cumpana si vrem sa stiti ca am fost mereu in spatele conducatorului statului aflat in lupta impotriva barbariei comuniste.
Maine, pe Valea Piersicilor, acolo unde Capitanul nostru e inca prezent cu spiritul, la capataiul veacului frant sub povara unui destin potrivnic, in secunda ultimului foc vom striga impreuna cu d-voastra: Traiasca Romania noastra, a romanilor, in credinta stramoseasca!..."
(...)
Dupa citirea mesajului a urmat o tacere apasatoare. S-a spus ca maresalul ar fi plans. Apoi Sabau l-a auzit pe Ion Antonescu spunand cam asa: „Iata, domnilor, realitatea ... Oamenii acestia sunt aici condamnati de tribunalele noastre. I-am prigonit ... i-am defaimat si i-am ucis. Am fost necrutatori si am cerut si altora sa fie ... Si acum, iata-i, cand cand cei cu care i-am defaimat si ucis sunt la ospatul tradarii maresalului sau langa mine, se vaita ca nemernicii, acesti copii curajosi, cinstiti, demni, care dupa cate stim cu totii niciodata nu s-au temut de moarte, imi declara ca sunt alaturi de mine in aceste momente de cumpana ... Acum ii cred, mereu au fost incolonati in spatele meu, sunt singurii in stare sa puna interesele neamului mai presus de orice interes personal... Mi-e rusine, domnilor, ca nu am putut, n-am vrut sa-i cunosc pana acum cu adevarat ... Da, mi-e rusine...”
S-a spus ca in dupa-amiaza aceea de 1 iunie 1946, maresalul Antonescu nu a mai scos un cuvant. Mut, abia stapanindu-se sa nu izbucneasca intr-un puhoi de plans, s-a asezat in fata ferestrei (celula condamnatilor la moarte, la fel ca toate celelalte celule din sectii, avea fereastra mare care da in curtea inchisorii) si s-a lasat purtat de ganduri privind in gol.

Fragment din lucrarea „Generalul Antonescu in camasa verde legionara” de Vasile Blanaru-Flamura

REMEMBER: 10 ani de la eliberarea lui Alexandru Lesco din Transnistria si 7 ani de la eliberarea lui Tudor Popa si Andrei Ivantoc din temnita ruseasca de la Tiraspol. VIDEO/INFO

EXCLUSIV - Eliberarea lui Tudor Popa din... de VictoRoncea

Intoarcerea lui Alexandru Lesco din Transnistria de ZiaristiOnlineTV

Din istoria Asociatiei Civic Media:

In 2004, Civic Media a realizat pentru Asociatia Jurnalistilor Europeni filmul-document “Intoarcerea lui Alexandru” – un documentar despre eliberarea lui Alexandru Lesco, fost detinut politic in Transnistria timp de 12 ani, difuzat la TVR, Antena 1 si Prima TV si proiectat in cadrul manifestarii Zilele Basarabiei.
“Obiectivul nostru este sa refacem unitatea nationala a romanilor, acesta trebuie sa fie scopul nostru. Daca autoritatile noastre nu se intereseaza – si sunt convins ca nu se intereseaza – in ceea ce priveste redobandirea cetateniei romane, ceea ce se intampla este rusinos si dureros pentru noi, romanii”, a afirmat academicianul Florin Constantiniu in cadrul conferintei “Basarabia 88/66″ organizata de Asociatia Civic Media impreuna cu Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti. Manifestarea a fost realizata la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti cu prilejul implinirii, pe 27 martie, a 88 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania si, totodata, a 66 de ani de la ocuparea provinciei romanesti de catre trupele Armatei Rosii ale URSS.
Tot in acelasi an Civic Media a initiat o campanie pentru sprijinirea copiilor romani din Transnistria organizata impreuna cu Jurnalul National, ziarul Ziua, Liga Tinerilor Romani de Pretutindeni, Consiliul Mondial Roman, Romanian Global News si Autoritatea Nationala pentru Tineret.
Printre actiunile mai cunoscute ale ACM se numara campaniile nationale, regionale si internationale pentru condamnarea abuzurilor Rusiei si eliberarea detinutilor politici romani din Transnistria, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa (cu 12 si respectiv 15 ani de inchisoare ilegala), ca si cea pentru prezervarea Biosferei Deltei Dunarii in urma agresiunii Ucrainei prin intentia de a construi un canal navigabil pe bratul Bistroe. (…)
La eliberarea patriotilor romani din Transnistria, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, la 2 si 4 iunie 2007, care i s-au alaturat lui Alexandru Lesco, eliberat in 2 iunie 2004, Asociatia Civic Media a cerut sa li se acorde celor trei eroi romani Cetatenia de Onoare a Capitalei si Ordinul National “Steaua Romaniei”. Dupa aproape o luna de asteptare a raspunsului, Presedintia a aprobat cererea Civic Media si, la 3 iulie 2007, Presedintele Romaniei, Traian Basescu, le-a conferit celor trei acest ordin in grad de Cavaler, intr-o ceremonie speciala organizata la Palatul Cotroceni iar primarul Adriean Videanu si Consiliul General al Municipiului Bucuresti le-au acordat celor trei Cetatenia de Onoare a Capitalei. Cu toate ca acest demers presupunea si oferirea unei locuinte din spatiul locativ pentru ca cei trei eroi sa se poata stabili la Bucuresti, acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata, desi promisiunea Primarului General a fost insusita si de succesorul sau, in timpul campaniei electorale. Mai mult, premierul Calin Popescu Tariceanu, care a tinut sa se intalneasca si el cu cei trei basarabeni, la Palatul Victoria, desi a promis ca le va oferi locuinte din regia RAAPPS si le va utila casele cu aparatura electro-casnica, dupa desfasurarea intrevederii sub camerele televiziunilor, a uitat la randul sau de promisiune. Ca un element de ridicol al promisiunilor cu care cei trei au fost invaluiti la Bucuresti, premierul Romaniei le-a oferit un telefon mobil cu un abonament nelimitata, “pe viata”, dupa cum s-a exprimat in fata ziaristilor. La sfarsitul anului, abonamentul a fost suspendat. Probabil atat isi doreau autoritatile “statului roman” sa dureze viata celor trei martiri pentru credinta in tara si neam.
Singurul domn din Romania care le-a apreciat suferinta din puscariile sovietice a fost George Becali, care, prin implicarea Civic Media, le-a acordat celor trei cate o recompensa financiara de 50.000 de euro fiecare, “pentru a-si putea incepe din nou viata”.
Ulterior, pentru a indrepta promisiunile neonorate ale “statului roman”, Civic Media a intreprins o campanie de lobby parlamentar care a dus in cele din urma la initiativa unei modificari de lege si la un proiect de lege distinct. Prima initiativa, adoptata de poetul Adrian Paunescu, la vremea respectiva senator PSD, privea incadrarea celor trei, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, plus Ilie Ilascu, in randurile celor care primesc indemnizatii de la stat pentru merite deosebite, respectiv alaturi de participantii la revolta anticomunista de la Brasov din noiembrie 1987 si la “revolutia” din decembrie 1989. Din pacate, modificarea a fost respinsa, in cursul anului 2008. Aceasta situatie a dus la o noua incercare, intreprinsa in mai 2009 de senatorii Iulian Urban si Viorel Badea, despre care s-a relatat la vremea respectiva cu entuziasm. Proiectul de Lege alcatuit de senatorul Iulian Urban prevedea:
“Art. 1. – Se declară eroi-martiri luptători pentru democraţie, libertate şi apărători ai valorilor profunde româneşti Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, care au îndurat cu demnitate, eroism şi curaj condamnările la 12 şi 15 ani de închisoare grea, dictate de instanţele regimului separatist de la Tiraspol.
Art. 2. – Cetăţenii români Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa se vor bucura de toate drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
Legea la care se face referire este asa-numita “Lege a recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989″. Proiectul de Lege privind eroii-martiri din Transnistria, disponibil AICI, a primit aviz negativ de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati, sub semnatura lui Gyorgy Frunda, ulterior fiind respins atat de Senat cat si de Camera Deputatilor.
“Decoraţi cu “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, modeşti, timizi şi discreţi, eroii noştri, au rămas uniţi şi neclintiţi in convingerile lor şi trăiesc printre semenii lor nu atat ca eroi ci ca oameni obişnuiţi. Faptele lor şi chiar ei, oficial, pentru conducătorii de la Chişinău – ca si pentru cei de la Bucuresti – parcă nici n-ar exista. Oare pană cand?“, se intreba publicatia “Pulsul geostrategic” prezentand lucrarea “EROI PENTRU ROMANIA- Transnistria şi ameninţările Rusiei la Marea Neagră“ (Vedeti si HISTORIA).
La cererea Civic Media cei trei au fost premiati si de asociatii profesionale si ale societatii civile, respectiv Uniunea Juristilor din Romania, la Bucuresti, si AFDPR, la Brasov, impreuna cu Centrul Rezistentei Anticomuniste si Asociatia 15 Noiembrie 1987.
Tot in 2007 Civic Media a luat parte la dezbaterea cu eroii de la Nistru din cadrul Parlamentului European - Comisia pentru Drepturile Omului, alcatuind si materialul documentar pentru europarlamentarii prezenti si participand pentru expertiza la mai multe intalniri avute cu membri ai Comisiei Europene si cu reprezentanti ai Consiliului UE si ai NATO pentru a prezenta situatia din Republica Moldova.
Civic Media si IntelMedia au publicat la Editura Semne volumul de 750 de pagini “EROI PENTRU ROMANIA – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra” impreuna cu un DVD cu filmari inedite din perioada celor 15 ani de sfidarea a Romaniei si Europei de catre Rusia si supusii ei din rasaritul romanesc. Volumul a primit in 2007 Diploma de Merit pentru cea mai buna carte de presa din partea Uniunii Ziaristilor Profesionisti (UZP), la evenimentul anual organizat la Societatea Romana de Radio.

Sursa si mai multe detalii: Civic Media

 
Eroii romani din Basarabia: Lesco, Ivantoc si... de ZiaristiOnlineTV

Ce vrea Iohannis la extern? „Cu unirea, mai încet”

Retragerea lui Crin Antonescu din postura de prezidențiabil al PNL a deschis calea pentru o candidatură a lui Klaus Iohannis la funcția supremă în stat, cu susţinerea partidelor de Opoziţie. ...

În acest context, este interesant de știut ce crede primarul Sibiului pe zona de politică externă, care ocupă o parte consistentă din activitatea unui președinte.
Klaus Iohannis n-a dat foarte multe declarații despre politica externă pentru că nici n-a fost întrebat foarte mult despre asemenea subiecte. A făcut-o totuși acum două săptămâni, înaintea alegerilor europarlamentare, când a acordat un interviu filmat pentru Adevărul în care a exprimat o serie de poziții aflate în disonanță cu cele asumate de președintele Traian Băsescu și diferite și față de cele angajate de Crin Antonescu.
A surprins în primul rând raportarea la unirea cu Republica Moldova, despre care a spus că „nu trebuie să reprezinte un obiectiv național”. „Cu unirea aș lăsa-o mai încet”, spunea Iohannis la Adevărul Live.
Iată declarația făcută de Klaus Iohannis pe subiectul Unirii cu Moldova:
„Nu cred că trebuie să fie obiectiv naţional, cum și moldovenii ne-au spus-o clar că ei nu-și doresc o unire cu România. Părerea mea este că trebuie să respectăm acest lucru. Nu putem să pornim de la abordarea că noi dacă suntem mai mici decât alții să ne respecte, dar dacă sunt unii mai mici ca noi, să ne impunem punctul de vedere. Nu este fair. Istoriile României şi ale Moldovei au evoluat separat, diferit. Trebuie să fim conştienţi de asta, trebuie să fim conștienți de faptul că mixul etnic din Moldova nu mai e cel din anii patruzeci. Este altceva. Trebuie să-i vedem cum sunt ei azi, nu cum au fost acum 60 de ani sau acum 160 de ani. Aici, cred că cea mai rezonabilă abordare este să-i luăm ca atare, cum sunt ei, să vedem ce vor. Ce vrem noi? Noi evident ne dorim apropierea de România și cred că este un lucru foarte bun dacă s-ar produce apropierea Moldovei de UE, chiar o includere în UE, care ar împinge limita estică a Uniunii (…) Iar cu unirea, eu personal aș lăsa-o mai încet”.
„Eu nu cred că România trebuie să aibă o politică de convingere a moldovenilor să se unească cu România. Eu cred că România trebuie să aibă o politică de parteneriat față de Moldova, parteneriat privilegiat, special, cum doriți, dar între parteneri egali. Nu să ne impunem noi ce vrem noi de fapt și să credem că după un timp vor crede și ei acest lucru”.

Diferit față de pozițiile publice angajate de România prin președintele Traian Băsescu s-a exprimat Iohannis și în legătură cu criza din Ucraina.

„Rolul nostru foarte concret este foarte simplu. Noi suntem fiindcă ne-am dorit în NATO și UE. Suntem membru NATO și avem un parteneriat strategic cu SUA. Aceste lucruri definesc geopolitic România pentru cel puţin un secol. Noi avem calea noastră, e clară, e alături de UE, NATO, SUA. Împreună cu ei putem să fim o forţă suficient de mare care face faţă acestor încercări ale Rusiei de a deveni o putere mondială pe spezele noastre. N-are nimeni o problemă, să devină putere mondială, dar nu pe spezele noastre. Și atunci cred că e relativ limpede că noi trebuie să ne abţinem de la comentarii inutile, nediplomatice şi pripite. Noi exact din acestea am făcut. În ultimele luni, am dat enorm de multe mesaje de acest tip care nu au rezolvat nimic.Eventual, enervează un pic pe ceilalți”
„Toate aceste acuități inutile… România rămâne aici, indiferent cât ne agităm, ce povestim, România rămâne aici, Rusia rămâne acolo, Ucraina rămâne vecinul nostru. În loc să ne ambalăm artificial, mai bine să aprofundăm tematica şi să vedem, pe căi diplomatice, cum putem noi să contribuim la programele europene și americane care clar converg spre o pacificare a zonei de la noi. Nu să facem notă discordantă și să țipăm că ne trezim cu rușii la Dunăre și Ucraina să facă nu știu ce… Sunt lucruri care nu sunt diplomate. E diplomație banală să te abții în astfel de vremuri de la comentarii care nu îmbunătățesc situația”
„Întreaga criză din Ucraina este cauzată de abordări superficiale, de abordări care nu au ţinut cont de istorie şi de realităţile de la faţa locului. Abordarea superficială se aplică în general politicii ţărilor din UE, se aplică şi României. Nu ne-am aplecat suficient asupra unor adevăruri şi unor evoluţii, fiindcă nu ne-au interesat am considerat că lucrurile merg bine, există parteneriatul UE-Rusia, Ucraina devine țară europeană. Și s-a pierdut total din vedere care este realitatea: Rusia este o țară care nu a digerat niciodată pierderea statutului de putere mondială și retrogradarea la putere regională. Și cam tot ce a făcut, a fost făcut pentru a recăpăta statutul de mare putere mondială. În acel parcurs nu a fost parte conceptul de Rusie cuminte, care este un mic partener al UE”
„Să porneşti de la premisa că Ucraina, care foarte puţin timp a fost republică de sine stătătoare, în rest a făcut parte din Imperiul Rus – ba chiar mai mult, Kievul a fost eminamente un oraș rusesc cred că aproape 1000 de ani – deci să porneşti de la ideea că trece printr-o procedură birocratică într-un parteneriat strâns cu UE şi Rusia asistă, este o naivitate. Cum putea cineva să-şi imagineze că Rusia lasă Ucraina să plece pur şi simplu? De neimaginat după părerea mea!”.

Klaus Iohannis nu este de acord nici cu o politică de izolare  a Rusiei.

„Singura cale care duce la conflict este izolarea Rusiei. Orice altă cale va duce la o pacificare a zonei (…) Singura cale catastrofală este izolarea definitivă a Rusiei. Asta nu înseamnă că trebuie să dăm înapoi, nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu vreau nici să dăm înapoi, nici să tolerăm anexări de teritorii prin metode care de care mai curioase și inventate recent, dar să-ți propui să mergi spre o izolare a Rusiei mi se pare fundamental greșit. Eu cred că trebuie, împreună cu ruşii, să vedem cum resetăm jocul, cum găsim iarăși un dialog pe ce ne unește, nu pe ce ne desparte și să detensionăm criza”.

Sursa paginadepolitica.ro