Părintele Arsenie Boca: „Cine poate să se mântuiască?” (I)

„Acela care se va putea lepăda de sine, care va birui «lumea» şi va putea călca peste toată puterea satanei; acela se va mântui. Dar acestea toate se pot numai întru Hristos Iisus, căci mai mare este Cel ce este întru voi, decât cel ce este în lume. Când însă iubirea de sine devine ea cale de urmat, adică egoismul devine normativ de viaţă, acesta poate creşte şi creşte până la lepădarea de Dumnezeu, şi omul se descumpăneşte la minte. Orice egoist e, în străfunduri, un antihrist. Dacă însă lepădarea de sine – prima condiţie a urmării lui Hristos – a devenit, ea în noi, o realitate statornică, - cunoaştem aceasta când vedem, cu bucurie, că nu mai avem vrăjmaşi, că putem face bine celor ce ne fac nouă rău, că putem iubi pe cei ce ne urăsc, că putem ierta din inimă pe cei ce ne greşesc, cu alte cuvinte să ne menţinem în creştinism. Acesta-i numai primul pas peste puterea satanei. Am ascultat de Domnul Hristos şi nu de el, «domnul» veacului acestuia, «nesupunere» egală cu declaraţia de război. Şi vai de cine n-a învăţat războiul nevăzut. Nici supraapreciere că duce la obsesie, nici subestimare, că devine nepăsare."

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Prof. Corneliu Turianu: Cu homosexualii în Uniunea Europeană. Cui foloseşte abrogarea art. 200 din Codul penal?

Cu homosexualii în Uniunea Europeană

După cum, probabil, cunoaşteţi din declaraţiile unui cunoscut deputat liberal, România riscă să fie supusă de către Consiliul Europei unei noi şi păguboase monitorizări. Motivul: aceeaşi obsedantă bazaconie cu privire la pretinsa persecutare a homosexualilor de la noi din ţară.

Să lămurim lucrurile o dată pentru totdeauna. Dacă vrem musai să ne mângâie Europa pe creştet, atunci să constituim un departament guvernamental pentru aşa-zişii „gay” şi să smulgem procente din bugetele învăţământului şi sănătăţii pentru a crea un fond naţional pentru promovarea homosexualităţii. La câţi copii ai străzii şi tineri amărâţi avem, pedofilii şi homosexualii din întreaga lume vor da, cu siguranţă, năvală în noul paradis sexual al Europei. Şi dacă asta înţelege şi domnul Remus Cernea prin „racordare la legislaţia europeană”, atunci să mai pună Domnia sa de un „pachet”, că tot este expert, şi să rezolve totul printr-o singură ordonanţă: legalizarea drogurilor, ca în Olanda, acceptarea căsătoriilor dintre homosexuali şi – de ce nu? – sfera relaţiilor zoofile, ca să nu mai schimbăm apoi legislaţia după cum au chef unii sau alţii.

Dacă însă considerăm că tradiţia şi cunoştinţa personală şi naţională nu ne permit să ne călcăm în picioare propriile noastre principii morale, atunci s-o spunem franc, răspicat, în faţă, şi nu pe la spate.

Să spunem că în România minorităţile sexuale nu sunt persecutate, ci tolerate, dar nimeni nu ne poate obliga să legalizăm viciul. Este intolerabil ca România să fie sancţionată şi milioane de oameni să aibă de suferit pentru că nu permitem unei comunităţi de câteva sute de persoane să-şi facă mendrele în public.

Da, sigur că da, ştiu, o treime din europarlamentari au recunoscut şi chiar fac un fapt de glorie din privilegiatul lor statut de homosexuali. Refuz însă să cred că şi restul de două treimi se vor lăsa antrenaţi în această încercare de obturare a integrării României, din cauza unei false probleme. Mai ales că s-au făcut corective legislative prin care viaţa intimă a homosexualilor este protejată, atâta timp cât ea nu se desfăşoară în public.

Iată de ce mi se pare normal să adoptăm o poziţie clară, oficială, în legătură cu această delicată problemă.

În final, nu este deloc de prisos să vă reamintesc că Preafericitul Teoctist, ca şi conducătorii celorlalte culte religioase din România, şi chiar Papa Ioan al II-lea au condamnat tranşant încercările de încurajare a homosexualităţii. Noi de ce nu am face-o?

Cui foloseşte abrogarea art. 200 din Codul penal?

Discuţiile aprinse stârnite de articolul Cu homosexualii în Uniunea Europeană mă obligă să prezint succint istoria abrogării de acum a celebrului art.200 din Codul penal.

Doresc să subliniez de la bun început cât se poate de clar: din punct de vedere juridic, România şi-a îndeplinit toate responsabilităţile asumate, făcând necesarele corective legislative prin care viaţa intimă a homosexualilor este protejată atât timp cât ea nu se desfăşoară în public, iar în mult clamata Rezoluţie 1123/1997 a Consiliului Europei, prin art. 14, Adunarea roagă România – citez: „să modifice acele dispoziţii ale Codului penal care sunt contrare libertăţilor fundamentale”.

Aşadar, ni s-a cerut modificarea, şi nu abrogarea întregului art. 200 din Codul penal, ceea ce s-a şi întâmplat în final.

Într-adevăr, în legislaţia penală română, în formularea anterioară a acestei infracţiuni – art.200 din Codul penal – se prevedea că sunt incriminate relaţiile sexuale între persoanele de acelaşi sex, fără alte cerinţe esenţiale care să nuanţeze limitele în care operează această incriminare. În baza acestui text, a acestui alineat, nemodificat anterior, era posibilă pătrunderea în intimitatea acestor nefericiţi iubăreţi, care puteau fi surprinşi în propriile apartamente.

În noua redactare a art.200 din Codul penal, textul incrimina relaţiile sexuale între persoanele adulte, care au loc pe baza consimţământului ambilor parteneri, numai dacă – atenţie! – faptele s-au comis în public sau au produs scandal public.

Aceasta este soluţia înţeleaptă în această materie. Legiuitorul a ţinut cont nu numai de prevederile Constituţiei Europene a Drepturilor Omului şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi de chestiunile de moralitate, de religia şi de opinia publică din ţara noastră.

Deci, noua formulare din Codul penal român corespundea exigenţelor şi tendinţelor europene în materia incriminării faptelor de relaţii sexuale între peroane de acelaşi sex.

Numai că ulterior ni s-a cerut de-a dreptul abrogarea în întregime a art.200 din Codul penal, ceea ce, pe bună dreptate, a stârnit indignarea opiniei publice din ţară, în frunte cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Atrăgeam atenţia că, din punct de vedere strict juridic, o eventuală abrogare în întregime a textului incriminator ar reprezenta o aberaţie legislativă şi, totodată, un precedent periculos.

Este un precedent periculos, pentru că, în continuare, va trebui să se legifereze dreptul acestor homosexuali de a înfia copii, dreptul de a se căsători, dreptul de a fi mămici şi aşa mai departe.

Or, este inadmisibil să acorzi unei minorităţi drepturi colective suplimentare faţă de restul comunităţii.

Aceasta nu înseamnă însă, în nici un caz, racordarea la legislaţia europeană şi nu reprezintă nicidecum o prioritate legislativă.

Iată motivele pentru care cred că nu era cazul să se ia în discuţie abrogarea totală a art.200 din Codul penal, ţinându-se cont că – repet – România îşi îndeplinise deja responsabilităţile asumate.

Prof. Univ. Dr Corneliu Turianu

Sursa: Corneliu Turianu Blog via Ziaristi Online

Meditaţii ale lui Traian Trifan, îndrumătorului generaţiei "sfinţilor închisorilor". Despre vrăjmaşii Bisericii. Dușmanii cei mai periculoși: creştinii uscaţi sufleteşte.

Biserica- Barca lui Noe, a fost bătută de patru feluri de vrăjmaşi:

1. Ploaia de sus: păgânii în afară de Biserică;
2. Valurile: evreii care vor să o înghită în adânc;
3. Vânturile: ereziile din sânul Bisericii, care vor să o abată de la drumul drept;
4. Uscatul: creştinii uscaţi sufleteşte. Duşmanii cei mai periculoşi.

Primele trei n-au oprit corabia,uscatul însă a oprit-o.

Cum te afecteaza pe tine casatoriile intre homosexuali

Multi oameni nu realizeaza de ce este extrem de important sa luam atitudine acum. Am auzit cu totii refrenul favorit al activistilor homosexuali - "ce-ti pasa tie? ce treaba ai tu cu asta?" In sens larg, "asta" are putin de-a face cu casatoria propriu-zisa, pentru ca propaganda homosexuala se refera la mult mai mult.

Nu e vorba de casatorie sau beneficii…
Interesant, in cele cateva locuri in care homosexualii au castigat dreptul de a se "casatori", foarte putini dintre ei s-au casatorit. La fel stau lucrurile si cu "uniunile civile" si cu beneficiile din asigurari.

De exemplu, General Motors este prezentata pe site-ul Human Rights Campaign ca fiind una dintre "companiile prietene" ale homosexualilor, dupa o lupta indelungata dusa pentru a o obliga sa ofere pachete de asigurari si alte beneficii pentru "partenerii" homosexuali.

Cati dintre angajatii GM au ales sa-si includa partenerul homosexual in asigurarea de sanatate? Potrivit lui GM, numai 166 de angajati, adica a suta parte dintr-un procent din toti angajatii companiei.

Adevarata victorie…
Adevarata lupta se da pentru acceptarea si recunoasterea juridica, fortata, a homosexualitatii in viata publica si privata.

Lupta indarjita pentru "casatoria homo" este legata in realitate de obsesia homosexualilor ca societatea sa le accepte apucaturile, si de ideea lor ca fara a fi fortati prin lege, noi n-o sa-i acceptam niciodata.


Facand din comportamentul homosexual o chestiune legala, sub forma unei "casatorii" sau "uniuni civile", se ajunge astfel la recunoasterea de catre stat a acestui comportament, recunoastere care atarna foarte greu in balanta.

Atunci cand "casatoria" homo devine lege, societatea trebuie sa se astepte la o multime de consecinte nebanuite - lucruri pentru care activistii homosexuali muncesc din greu de multa vreme:

• Hartuirea juridica a celor care nu accepta homosexualitatea. Astazi, in Statele Unite, asociatia Cercetasilor este data afara din scoli si i se refuza folosirea proprietatii publice pentru programe, din cauza principiilor lor ferme de a nu accepta in randurile lor homosexuali.

Relativ recent, pe 14 aprilie 2004, un judecator din San Diego a decis ca Cercetasii nu pot folosi un parc detinut de municipalitate pentru ca ar fi o "organizatie discriminatoare".

• Programe pro-homosexualitate in scoli, protejate prin lege. Programele "de constientizare" in scoli se deruleaza acum intr-o maniera clandestina, fara informarea parintilor. Conducerea scolii da inapoi atunci cand parintii afla si protesteaza.

Odata cu legalizarea "casatoriilor" homo, activitatea homo-sexuala, relatii si "cultura" homosexuala vor fi recunoscute legal si considerate ca normale. A nu permite asemenea programe in scoli se va chema discriminare.

Profesorii vor putea sa-si prezinte relatiile homosexuale (impreuna cu fotografii ale partenerilor) fara teama de reactiile parintilor. La urma urmei, daca relatiile homosexuale sunt prevazute in lege, ele trebuie acceptate.

Adunarile si alte activitati pentru copii, in care se pune semn de egalitate intre homosexualitate si heterosexualitate, vor fi perfect legale.

• Implementarea unui limbaj homo in scoli. In scoli si in alte institutii publice, "sot si sotie" sau "tata si mama" vor fi inlocuite cu "partener si partener" sau "sot si sot" sau "parinte si parinte". In unele scoli publice din SUA deja s-a trecut la un asemenea limbaj. In curand va deveni obligatoriu.

In SUA, sarbatorirea Zilei Mamei sau Zilei Tatalui e deja interzisa in unele scoli.

• Actualizarea legislatiei anti-discriminare. Legea Uniunilor Civile redactata de senatul statului Massachusetts in ianuarie este o declaratie clara despre ceea ce ne asteapta. Se actualizeaza legislatia anti-discriminare, in sensul ca nimeni nu va mai putea face deosebire intre casatorie (normala) si uniunea civila a doi homosexuali. Cu aplicare firmelor, bisericilor, persoanelor fizice, etc.

• Toate aspectele economiei si vietii publice. Astfel, dupa legalizarea "casatoriilor" homo, toate firmele, bisericile, companiile de asigurari, magazinele, etc. vor trebui sa priveasca "casatoriile" homo la fel ca si caastoriile normale, sub toate aspectele.

O firma care nu ofera aceleasi beneficii sau tratament pentru ei, sau un magazin pentru mirese care nu se adapteaza cerintelor lesbienelor vor incalca astfel legea. (In Romania, in urma actiunilor asociatiei homosexualilor, compania TAROM a fost amendata pentru ca oferta ei de Valentine’s Day se adresa numai cuplurilor formate din persoane de sex opus.)

• Bisericile si adoptiile homosexuale. Chiar astazi, misiunile catolice din statul Massachusetts sunt fortate de catre stat sa incredinteze copii orfani cuplurilor de homosexuali spre adoptie, altfel ele pierzandu-si subventiile publice. (Din pacate, catolicii se conformeaza.) Aceasta abordare devine tot mai militanta.

• Amenzi considerabile. In California, o firma poate fi amendata acum cu pana la 150.000 dolari daca nu-i permite unui barbat sa vina la munca imbracat ca femeie. Anul trecut, municipalitatea Boston, la presiunea activistilor homosexuali, a emis "pe sest" o hotarare similara in ceea ce priveste locuintele.

• Atac asupra bisericilor. In SUA s-a declansat deja actiunea de a forta bisericile sa piarda scutirea de impozite, daca nu oficiaza cununii intre persoane de acelasi sex, sau daca fac vreo discriminare (chiar in literatura distribuita de ele).

• Legislatia "anti-ura" constituie calul de bataie al activistilor homosexuali pentru a-i forta pe oameni sa accepte homosexualitatea. Totul a inceput acum cativa ani in Boston, cand un bar a fost amendat cu 100.000 dolari pentru ca i-a dat afara pe doi barbati care se sarutau in public si care provocau tulburari. Acesta e doar inceputul.

Se intampla deja in Canada. Anul trecut, instantele din Canada au declarat ca trebuie legalizate "casatoriile" intre homosexuali. Imediat a fost adoptata si legislatia anti-ura. Noile legi din Canada ii ameninta pe "dizidenti" cu amenzi, cazier si chiar inchisoare. Iata cateva incidente aparute in presa:

• Comisia pentru Drepturile Omului din provincia canadiana Saskatchewan a decis ca un anunt de ziar, care mentiona pasajele din Biblie care condamna homosexualitatea, incalca drepturile omului. Comisia a decis ca ziarul si Hugh Owens, cel care a publicat anuntul, sa plateasca cate 1.500 dolari fiecaruia dintre cei trei homosexuali "jigniti" de anunt.

• Scott Brockie, un crestin care detine un magazin de imprimeuri in Toronto, a fost fortat sa realizeze niste materiale pentru o asociatie de homosexuali, desi el a afirmat ca este fortat astfel sa-si incalce convingerile religioase.

Comisia de ancheta a declarat ca desi dl Brockie este "liber sa-si exprime opiniile religioase si sa le practice acasa si in comunitatea lui crestina", in public drepturile homosexualilor prevaleaza asupra libertatii lui religioase.

• O instanta din provincia British Columbia a confirmat suspendarea pe timp de o luna a unui profesor de liceu care a trimis niste scrisori unui ziar local, aratand ca homosexualitatea nu este o orientare fixa, ci o stare care se poate si care trebuie tratata.

Profesorul nu a fost acuzat de discriminare, ci de exprimarea unor ganduri pe care statul le gaseste ca nepotrivite!!

In Europa, bisericile sunt deja sub tir. Editorialistul John Leo (de la publicatia conservatoare Townhall) observa intr-un articol recent:

• In Suedia, predicile sunt mentionate explicit intr-o lege anti-ura adoptata pentru a-i proteja pe homosexuali. Ministrul Justitiei a afirmat ca orice referire ca Biblia condamna homosexualitatea poate constitui o infractiune, iar un predicator deja a fost pus sub acuzare."

• In Marea Britanie, politia il ancheteaza pe episcopul anglican Peter Forster pentru ca a afirmat intr-un ziar local: "Unii oameni care sunt homosexuali se pot reorienta. Ii incurajez sa se gandeasca la aceasta optiune". Politia a trimis procurorului o copie a opiniilor lui Forster, insa dosarul a fost clasat.

• In Irlanda, anul trecut, Consiliul pentru Libertati Civile a avertizat clerul care distribuia o declaratie a Vaticanului impotriva casatoriilor homo ca ar putea fi acuzat conform legislatiei privind incitarea la ura.

Acestea sunt doar cateva dintre consecintele legalizarii "casatoriei" homo. De aceea cetatenii trebuie sa se implice acum si sa nu astepte ca autoritatile sa-i apere.

de Bogdan Mateciuc