Sfântul Arsenie Boca: "Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr"

 

“Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine; centrul şi sinteza creaţiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.
Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată şi ca persoane văzute, şi ca persoane nevăzute. Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr."

Prof. Ilie Bădescu: Conducătorii disonanţi distrug capitalul economic și capitalul intelectual al popoarelor

A fi conducător echivalează cu a spori ori a diminua substanța lumii (capitalul ei economic și spiritual). Conducătorii sunt apusul sau răsăritul popoarelor. Studiile recente ale celei de-a treia generaţii de specialişti[1] în studiul activităţilor de conducere („lidershipului”), în frunte cu Richard Boyatzis, au arătat fără putinţă de tăgadă că profilul conducătorilor influențează actualizarea puterilor (latenţelor) sufleteşti ale popoarelor, adică, a ceea ce, prin extensie, am putea denumi „valoarea de întrebuințare” a capitalului uman (spiritual). Altfel spus, conducătorii buni generează o stare de bine în „sufletul popoarelor”, iar cei răi, o stare de rău. „Stările noastre emoționale inconștiente generează emoții în cei cu care interacționăm înainte chiar ca ei sau noi s-o știm. Și procesul se extinde dinspre aceștia spre alții” (ibidem), conchid Boyatzis și colaboratorii săi în studiile lor. Cercetările respective ne oferă dovada că elitele disprețului (lidershipul disonant) și actele conducătorilor rupți de spiritualitatea și nevoile unui popor, ale guvernanților egoiști (lideri disonanți, cu termenul lui Boyatzis) și insensibili (spre „nesimțirea cea împietrită”, cum o califică Sf. Ioan Gură de Aur), sunt inhibitorii şi distructive, induc un declin al puterilor sufletești și de inteligenţă socială la scara acelui popor. Conducătorii rupți de popoare induc un efect sigur: le sărăcesc spiritual. Studiile experimentale ale lui Boyatzis și ale colaboratorilor săi ne arată că atunci când popoarele (grupurile umane, în genere) sunt guvernate de lideri disonanți apare acest fenomen ciudat: în câmpul de relații cu asemenea „conducători” sunt dezactivate 11 regiuni cerebrale şi centre de interes din creier. Puterea spirituală a societăţii (şi deci a popoarelor) sporeşte, însă, atunci când conducătorii sunt receptivi și sensibili față de spiritualitatea și de nevoile oamenilor (în acest caz sunt activate 14 regiuni cerebrale la cei ce relaţionează cu asemenea conducători, ne spun Boyatzis și colaboratorii). Sistemele neurale activate la membrii societăţii prin efectele relațiilor cu liderii resonanţi (conducătorii devotați, slujitori) sunt cele care „stimulează atenţia (i.e., anterior cingulate cortex), stimulează reţelele sociale (i.e. right inferior frontal gyrus), sistemul de oglindire (mirror system i.e., the right inferior parietal lobe), şi alte regiuni asociate cu abordarea relaţională (i.e., the right putamen and bilateral insula)” (ibidem). Aceste capacități și altele de acest tip sunt expresia a ceea ce putem denumi partea actualizată a capitalului uman al popoarelor (patrimoniului sufletesc). Gradul folosinței acestor capacități latente (daruri) reprezintă măsura efectivă a valorii de întrebuințare a avuției spirituale a popoarelor (a capitalului lor sufletesc și intelectual). Acest grad de folosință, această capacitate de utilizare a capitalului uman (patrimoniului sufletesc) sunt diminuate de actele liderilor disonanți, a conducătorilor rupți de grupurile peste care doar superfetează. „Liderii disonanţi dezactivează: sistemele implicate în reţelele sociale ori în cele deficitare (i.e., the posterior cingulate cortex), sistemele de oglindire (i.e., the left inferior frontal gyrus), şi activează acele regiuni asociate cu îngustarea atenţiei (i.e., bilateral anterior cingulate cortex), şi a celor asociate cu mai puţină compasiune (i.e., left posterior cingulate cortex), cu emoţii negative (i.e. posterior inferior frontal gyrus)”[2]. Prin urmare, elitele și conducătorii care-și disprețuiesc poporul peste care superfetează, afișând egoism, viclenie spre cinism, minciună, dispreț și ignoranță față de spiritualitatea (cultura) acelui popor etc., induc, iată, un efect tragic: dezactivarea a 60% din totalul regiunilor cerebrale care sunt active la popoarele prețuite de elitele și de guvernanții lor (ibidem). Un asemenea declin este similar cu declinul ratei natalităţii în raport cu potențialul de fertilitate la scara unui popor (în cazul poporului român, femeile fertile nu aduc pe lume decât 1,3 copii per femeie, ceea ce arată că actualizarea potențialului de fertilitate la scara „corpului demografic” (V. Trebici) românesc, a înregistrat un declin de circa 50% față de rata unei reproduceri demografice simple, care ar trebui să fie de circa 2,3 - 2,6 copii per femee fertilă). În România s-a produs acest triplu declin: al fertilității, al capitalului sufletesc și al capitalului economic la scara poporului român. Cauza: modul de guvernare.

Conducătorii poartă, iată, răspunderea în istorie pentru stocul funcţional de puteri (latenţe) sufleteşti în şi prin care individul şi marea colectivitate pot să-şi înmulţească avuţia spirituală şi să-şi domine soarta. Fenomenul acesta se petrece la scara popoarelor când acestea fac amara experienţă a unor conducători/lideri disonanţi. Asemenea elite şi astfel de conducătorii poartă, aşadar, răspunderea nu numai pentru distrugerea proprietăţilor economice ale popoarelor (avuţia naţională), ci şi pentru distrugerea capitalului lor intelectual şi social, deci inclusiv pentru efectul deosebit de grav al distrugerii stocului funcţional de inteligenţă şi de sensibilitate naţională. Evident, este vorba numai despre stocul funcțional de inteligență, adică despre capacitatea indivizilor de a-și actualiza inteligența în felurite împrejurări și situații de viață, nu despre inteligența potențială ea însăși. Aceasta nu poate fi afectată de nimeni și de nimic fiindcă este latență proniatoare, este energie necreată și deci absolut intangibilă. Însă gradul accesării ei în actele noastre poate fi grav afectat astfel că și inteligenții par proști în fața elitelor false. Dictatorii, demagogii, viclenii, insensibilii (liderii mediocrii moral, adică lipsiţi de iubire faţă de popor şi de ţară) contribuie la distrugerea propriilor popoare, adică a stocurilor lor de avuţie spirituală, de inteligenţa activă, de sensibilitate şi receptivitate, a capacităţii de concentrare şi deopotrivă de deschidere, de acces la idei noi şi deci la comportamente inovatoare etc. Am văzut care sunt centrele de interes şi deci stocurile de inteligenţă şi de latenţe sufleteşti activate de conducătorii slujitori sau, cu termenul lui Boyatzis, resonanţi (care-şi iubesc ţara şi poporul, se mobilizează pentru căutarea soluţiilor la crize, sunt sinceri în faţa poporului, deţin competenţe reale de conducere etc.). Ori de câte ori ajung în fruntea popoarelor elite mediocre moral, fără de caractere, viclene şi egoiste, înclinate spre nesinceritate și cinism efectul spiritual (noologic) asupra acelor popoare este unul dezastruos. Ele sunt împiedicate de la „înmulţirea talanților”, a puterii lor spirituale, de la sporirea singurei avuţii care poate schimba cu adevărat soarta unui popor şi, finalemente, sunt deviate, la scara generațiilor active, chiar de la drumul lor spre mântuire. Un popor se poate afirma dacă elitele sale îi stimulează ori chiar îi augmentează capacitatea folosirii puterilor sufleteşti, a darurilor spirituale cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Însă darurile acestea nu rodesc  decât în cadre spirituale adecvate. Darul credinței, de pildă, nu se poate manifesta (activa) decât în cadre spirituale specifice: rugăciunea, ritualurile practicării credinței etc. Dacă aceste cadre spirituale ale religiozității ar fi interzise ori abandonate, religiozitatea sau credincioșia unui popor s-ar diminua, ar coborâ spre pragul zero (n-ar dispărea ci ar redevni latente, s-ar virtualiza). Scoate un popor din Biserica lui și l-ai dezarmat. Aceasta este numai una dintre fațetele despiritualizării popoarelor, adică a deposedării lor de propria avuție spirituală. Dacă-i blochezi unui popor accesul la formele sale spirituale de viață poți considera că l-ai înfrânt pentru o vreme. Avuția spirituală a unui popor, adică suma puterilor sale sufletești, este actualizabilă numai în cadre spirituale specifice (și deopotrivă universale), de la religiozitate și taina căsătoriei (a familiei procreatoare), la sărbătorile neamului, la cultul sfinţilor şi al eroilor, la iubirea de ţară și  de neam și până la cărţile, simbolurile sale reprezentative etc. Dacă rupi un popor de aceste cadre, avuția lui spirituală se va diminua alarmant. Rezultatul va fi un popor pauperizat spiritual, adică schilodit sufletește.

Revenind la situaţia din România, suntem nevoiţi să sesizăm, de pildă, că atâta vreme cât, în spaţiul comunicării şi al politicilor culturii, partidele sunt folosite ca vehicule pentru ascensiunea unor lideri de opinie disonanţi în raport cu valorile de bază ale poporului român se menţine riscul dezactivării populare faţă de partidele care se vor lăsa astfel folosite. Deocamdată suntem aduşi să constatăm că folosirea partidelor ca vehicule pentru asemenea operaţiuni disonante continuă chiar dacă nu are amploare şi nici regularitate. Aproape toate partidele au fost și sunt folosite ca adăpost pentru operațiunea perversă de administrare a injecţiilor emoţionalităţii agresive contra spiritualității poporului român sau contra Bisericii Ortodoxe, în genere, contra bisericilor lui Hristos. Iar lucrul acesta se va comensura prin căderea voturilor care susţin alianţele politice aflate la guvernare. Orice întârziere în privința anulării alianţelor nenaturale dintre clasa politică şi grupurile intelectuale care compun pseudo-elita disonantă va conduce la escaladarea confuziei, a anarhizării și chiar a dezastrului politic al ţării şi va perpetua fenomenul distrugerii de capital spiritual românesc. Un asemenea fenomen va induce și declinul stocului de inteligenţă funcţională la nivelul tuturor categoriilor de populaţie, dar mai ales la nivelul tinerilor. Prelungirea inerţială a înclinaţiei spre asemenea alianţe cu lideri de opinie rupți de spiritualitatea și nevoile reale ale poporului român va agrava şi fenomenul „idiotizării induse” în diferite categorii de populaţie.

Aşadar, nu Mioriţa este vinovată pentru inapetenţa românilor faţă de schimbări şi de înnoiri, ci această alianţă, explozia grupurilor intelectuale disonante şi graba clasei politice de a se alia cu aceşti „intelectuali” care se fac răspunzători de promovarea emoţiilor identitare negative, cu efectul dezactivării a 60% din numărul regiunilor cerebrale active la membrii popoarelor prețuite de liderii lor (guvernate de conducători slujitori sau „rezonanţi”, cu termenul lui Boyatzis). Un asemenea fenomen bizar şi persistenţa sa pot fi explicate prin combinarea unei anumite filosofii sociale asupra modernizării cu elite și guvernări rupte de popor.

Una dintre prejudecăţile falsificatoare ale teoriei modernizării a fost derivată din credinţa, falsă, evident, că succesul unei societăţi ar depinde de înlăturarea „obstacolelor spirituale” din calea modernizării, adică a valorilor tradiţionale, a religiei ortodoxe (orientale, în genere), a valorilor specificului naţional etc.  O asemenea concepţie a fost generată de ideea că modernitatea este pozitivă istoriceşte şi tradiţionalismul este negativ. În realitate, aşa cum ne dovedesc experimental noile cercetări dedicate „guvernării”, liderismului, în genere şi efectelor acestora asupra sistemelor neuronale, o modernizare acompaniată cu distrugerea valorilor bazale ale unui popor aduce după sine distrugerea stocului de inteligenţă funcţională a acelui popor şi compromite astfel baza decolării capitaliste a societăţii respective. Fenomenul a fost de timpuriu deconspirat de inteligenţa ofensivă a elitei intelectuale românești la startul modernităţii, prin teoria formelor fără fond. Cel care a dus la vârf cercetarea fenomenului a  fost C Rădulescu Motru prin celebra lucrare, pe deplin actuală, “Cultura română şi politicianismul”, apărută în 1904. Credem că această lucrarea pote fi socotită totodată şi volumul de debut al unui tratat de patologie politică răsăriteană.

Autor: Prof. univ. dr. Ilie Bădescu
Sursa: revista Clipa 

---

[1] Neuroscience and Leadership: The Promise of Insights in Ivey Business Journal, by Richard Boyatzis (2011)  http://www.iveybusinessjournal.com/topics/leadership/neuroscience-and-leadership-the-promise-of-nsights#.Ugn3 UXbfoqQ)

[2] Ibidem