A
fi conducător echivalează cu a spori ori a diminua substanța lumii
(capitalul ei economic și spiritual). Conducătorii sunt apusul sau
răsăritul popoarelor. Studiile recente ale celei de-a treia generaţii de
specialişti[1]
în studiul activităţilor de conducere („lidershipului”), în frunte cu
Richard Boyatzis, au arătat fără putinţă de tăgadă că profilul
conducătorilor influențează actualizarea puterilor (latenţelor)
sufleteşti ale popoarelor, adică, a ceea ce, prin extensie, am putea
denumi „valoarea de întrebuințare” a capitalului uman (spiritual).
Altfel spus, conducătorii buni generează o stare de bine în „sufletul
popoarelor”, iar cei răi, o stare de rău. „Stările noastre emoționale
inconștiente generează emoții în cei cu care interacționăm înainte chiar
ca ei sau noi s-o știm. Și procesul se extinde dinspre aceștia spre
alții” (ibidem), conchid Boyatzis și colaboratorii săi în studiile lor.
Cercetările respective ne oferă dovada că elitele disprețului
(lidershipul disonant) și actele conducătorilor rupți de spiritualitatea
și nevoile unui popor, ale guvernanților egoiști (lideri disonanți,
cu termenul lui Boyatzis) și insensibili (spre „nesimțirea cea
împietrită”, cum o califică Sf. Ioan Gură de Aur), sunt inhibitorii şi
distructive, induc un declin al puterilor sufletești și de inteligenţă
socială la scara acelui popor. Conducătorii rupți de popoare induc un
efect sigur: le sărăcesc spiritual. Studiile experimentale ale lui
Boyatzis și ale colaboratorilor săi ne arată că atunci când popoarele
(grupurile umane, în genere) sunt guvernate de lideri disonanți
apare acest fenomen ciudat: în câmpul de relații cu asemenea
„conducători” sunt dezactivate 11 regiuni cerebrale şi centre de interes
din creier. Puterea spirituală a societăţii (şi deci a
popoarelor) sporeşte, însă, atunci când conducătorii sunt receptivi și
sensibili față de spiritualitatea și de nevoile oamenilor (în acest caz
sunt activate 14 regiuni cerebrale la cei ce relaţionează cu asemenea
conducători, ne spun Boyatzis și colaboratorii). Sistemele neurale
activate la membrii societăţii prin efectele relațiilor cu liderii
resonanţi (conducătorii devotați, slujitori) sunt cele care „stimulează
atenţia (i.e., anterior cingulate cortex), stimulează reţelele sociale (i.e. right inferior frontal gyrus), sistemul de oglindire (mirror system i.e., the right inferior parietal lobe), şi alte regiuni asociate cu abordarea relaţională (i.e., the right putamen and bilateral insula)”
(ibidem). Aceste capacități și altele de acest tip sunt expresia a ceea
ce putem denumi partea actualizată a capitalului uman al popoarelor
(patrimoniului sufletesc). Gradul folosinței acestor capacități latente
(daruri) reprezintă măsura efectivă a valorii de întrebuințare a avuției
spirituale a popoarelor (a capitalului lor sufletesc și intelectual).
Acest grad de folosință, această capacitate de utilizare a capitalului
uman (patrimoniului sufletesc) sunt diminuate de actele liderilor
disonanți, a conducătorilor rupți de grupurile peste care doar
superfetează. „Liderii disonanţi dezactivează: sistemele implicate în
reţelele sociale ori în cele deficitare (i.e., the posterior cingulate cortex), sistemele de oglindire (i.e., the left inferior frontal gyrus), şi activează acele regiuni asociate cu îngustarea atenţiei (i.e., bilateral anterior cingulate cortex), şi a celor asociate cu mai puţină compasiune (i.e., left posterior cingulate cortex), cu emoţii negative (i.e. posterior inferior frontal gyrus)”[2].
Prin urmare, elitele și conducătorii care-și disprețuiesc poporul peste
care superfetează, afișând egoism, viclenie spre cinism, minciună,
dispreț și ignoranță față de spiritualitatea (cultura) acelui popor
etc., induc, iată, un efect tragic: dezactivarea a 60% din totalul
regiunilor cerebrale care sunt active la popoarele prețuite de elitele
și de guvernanții lor (ibidem). Un asemenea declin este similar cu
declinul ratei natalităţii în raport cu potențialul de fertilitate la
scara unui popor (în cazul poporului român, femeile fertile nu aduc pe
lume decât 1,3 copii per femeie, ceea ce arată că actualizarea
potențialului de fertilitate la scara „corpului demografic” (V. Trebici)
românesc, a înregistrat un declin de circa 50% față de rata unei
reproduceri demografice simple, care ar trebui să fie de circa 2,3 - 2,6
copii per femee fertilă). În România s-a produs acest triplu declin: al
fertilității, al capitalului sufletesc și al capitalului economic la
scara poporului român. Cauza: modul de guvernare.
Conducătorii poartă, iată, răspunderea
în istorie pentru stocul funcţional de puteri (latenţe) sufleteşti în şi
prin care individul şi marea colectivitate pot să-şi înmulţească avuţia
spirituală şi să-şi domine soarta. Fenomenul acesta se petrece la scara popoarelor când
acestea fac amara experienţă a unor conducători/lideri disonanţi.
Asemenea elite şi astfel de conducătorii poartă, aşadar, răspunderea nu
numai pentru distrugerea proprietăţilor economice ale popoarelor (avuţia
naţională), ci şi pentru distrugerea capitalului lor intelectual şi
social, deci inclusiv pentru efectul deosebit de grav al distrugerii
stocului funcţional de inteligenţă şi de sensibilitate naţională. Evident, este vorba numai despre stocul funcțional de inteligență, adică despre capacitatea indivizilor de a-și actualiza inteligența în felurite împrejurări și situații de viață, nu despre inteligența potențială ea însăși. Aceasta nu poate fi afectată de nimeni și de nimic fiindcă este latență proniatoare,
este energie necreată și deci absolut intangibilă. Însă gradul
accesării ei în actele noastre poate fi grav afectat astfel că și
inteligenții par proști în fața elitelor false. Dictatorii,
demagogii, viclenii, insensibilii (liderii mediocrii moral, adică
lipsiţi de iubire faţă de popor şi de ţară) contribuie la distrugerea
propriilor popoare, adică a stocurilor lor de avuţie spirituală, de
inteligenţa activă, de sensibilitate şi receptivitate, a capacităţii de
concentrare şi deopotrivă de deschidere, de acces la idei noi şi deci la
comportamente inovatoare etc. Am văzut care sunt centrele de
interes şi deci stocurile de inteligenţă şi de latenţe sufleteşti
activate de conducătorii slujitori sau, cu termenul lui Boyatzis,
resonanţi (care-şi iubesc ţara şi poporul, se mobilizează pentru
căutarea soluţiilor la crize, sunt sinceri în faţa poporului, deţin
competenţe reale de conducere etc.). Ori de câte ori ajung în fruntea
popoarelor elite mediocre moral, fără de caractere, viclene şi egoiste,
înclinate spre nesinceritate și cinism efectul spiritual (noologic)
asupra acelor popoare este unul dezastruos. Ele sunt împiedicate de la
„înmulţirea talanților”, a puterii lor spirituale, de la sporirea
singurei avuţii care poate schimba cu adevărat soarta unui popor şi,
finalemente, sunt deviate, la scara generațiilor active, chiar de la
drumul lor spre mântuire. Un popor se poate afirma dacă elitele sale îi
stimulează ori chiar îi augmentează capacitatea folosirii puterilor
sufleteşti, a darurilor spirituale cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Însă
darurile acestea nu rodesc decât în cadre spirituale adecvate. Darul
credinței, de pildă, nu se poate manifesta (activa) decât în cadre
spirituale specifice: rugăciunea, ritualurile practicării credinței etc.
Dacă aceste cadre spirituale ale religiozității ar fi interzise ori
abandonate, religiozitatea sau credincioșia unui popor s-ar diminua, ar
coborâ spre pragul zero (n-ar dispărea ci ar redevni latente, s-ar
virtualiza). Scoate un popor din Biserica lui și l-ai dezarmat. Aceasta
este numai una dintre fațetele despiritualizării popoarelor, adică a
deposedării lor de propria avuție spirituală. Dacă-i blochezi unui popor
accesul la formele sale spirituale de viață poți considera că l-ai
înfrânt pentru o vreme. Avuția spirituală a unui popor, adică suma puterilor sale sufletești,
este actualizabilă numai în cadre spirituale specifice (și deopotrivă
universale), de la religiozitate și taina căsătoriei (a familiei
procreatoare), la sărbătorile neamului, la cultul sfinţilor şi al
eroilor, la iubirea de ţară și de neam și până la cărţile, simbolurile
sale reprezentative etc. Dacă rupi un popor de aceste cadre, avuția lui
spirituală se va diminua alarmant. Rezultatul va fi un popor pauperizat
spiritual, adică schilodit sufletește.
Revenind la situaţia din România, suntem
nevoiţi să sesizăm, de pildă, că atâta vreme cât, în spaţiul
comunicării şi al politicilor culturii, partidele sunt folosite ca
vehicule pentru ascensiunea unor lideri de opinie disonanţi în raport cu
valorile de bază ale poporului român se menţine riscul dezactivării
populare faţă de partidele care se vor lăsa astfel folosite. Deocamdată
suntem aduşi să constatăm că folosirea partidelor ca vehicule pentru
asemenea operaţiuni disonante continuă chiar dacă nu are amploare şi
nici regularitate. Aproape toate partidele au fost și sunt folosite ca
adăpost pentru operațiunea perversă de administrare a injecţiilor
emoţionalităţii agresive contra spiritualității poporului român sau
contra Bisericii Ortodoxe, în genere, contra bisericilor lui Hristos.
Iar lucrul acesta se va comensura prin căderea voturilor care susţin
alianţele politice aflate la guvernare. Orice întârziere în privința
anulării alianţelor nenaturale dintre clasa politică şi grupurile
intelectuale care compun pseudo-elita disonantă va conduce la
escaladarea confuziei, a anarhizării și chiar a dezastrului politic al
ţării şi va perpetua fenomenul distrugerii de capital spiritual
românesc. Un asemenea fenomen va induce și declinul stocului de
inteligenţă funcţională la nivelul tuturor categoriilor de populaţie,
dar mai ales la nivelul tinerilor. Prelungirea inerţială a înclinaţiei
spre asemenea alianţe cu lideri de opinie rupți de spiritualitatea și
nevoile reale ale poporului român va agrava şi fenomenul „idiotizării
induse” în diferite categorii de populaţie.
Aşadar, nu Mioriţa este
vinovată pentru inapetenţa românilor faţă de schimbări şi de înnoiri, ci
această alianţă, explozia grupurilor intelectuale disonante şi graba
clasei politice de a se alia cu aceşti „intelectuali” care se fac
răspunzători de promovarea emoţiilor identitare negative, cu
efectul dezactivării a 60% din numărul regiunilor cerebrale active la
membrii popoarelor prețuite de liderii lor (guvernate de conducători
slujitori sau „rezonanţi”, cu termenul lui Boyatzis). Un asemenea
fenomen bizar şi persistenţa sa pot fi explicate prin combinarea unei
anumite filosofii sociale asupra modernizării cu elite și guvernări
rupte de popor.
Una dintre prejudecăţile falsificatoare
ale teoriei modernizării a fost derivată din credinţa, falsă, evident,
că succesul unei societăţi ar depinde de înlăturarea „obstacolelor
spirituale” din calea modernizării, adică a valorilor tradiţionale, a
religiei ortodoxe (orientale, în genere), a valorilor specificului
naţional etc. O asemenea concepţie a fost generată de ideea că
modernitatea este pozitivă istoriceşte şi tradiţionalismul este negativ.
În realitate, aşa cum ne dovedesc experimental noile cercetări dedicate
„guvernării”, liderismului, în genere şi efectelor acestora asupra
sistemelor neuronale, o modernizare acompaniată cu distrugerea valorilor
bazale ale unui popor aduce după sine distrugerea stocului de
inteligenţă funcţională a acelui popor şi compromite astfel baza
decolării capitaliste a societăţii respective. Fenomenul a fost de
timpuriu deconspirat de inteligenţa ofensivă a elitei intelectuale
românești la startul modernităţii, prin teoria formelor fără fond. Cel
care a dus la vârf cercetarea fenomenului a fost C Rădulescu Motru prin
celebra lucrare, pe deplin actuală, “Cultura română şi
politicianismul”, apărută în 1904. Credem că această lucrarea pote fi
socotită totodată şi volumul de debut al unui tratat de patologie
politică răsăriteană.
[1] Neuroscience and Leadership: The Promise of Insights in Ivey Business Journal, by Richard Boyatzis (2011) http://www.iveybusinessjournal.com/topics/leadership/neuroscience-and-leadership-the-promise-of-nsights#.Ugn3 UXbfoqQ) [2] Ibidem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu