“Eşti un om necinstit sufleteşte căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate”. Vă transmit aceleaşi rânduri pe care i le transmitea Corneliu Zelea Codreanu fostului său mentor Nicolae Iorga printr-o scrisoare, în martie 1938. Rânduri spuse din suflet de Căpitan după ce Iorga dăduse ordin, în calitate apropiat al ministrului Armand Călinescu, să fie interzis comerţul legionar. Şi rânduri care l-au costat pe Codreanu viaţa, ucis de către jandarmi în timp ce era închis pentru calomnie, urmare a acestei scrisori. Am început şi scrisoarea mea în acest mod, pentru a şti de pe ce poziţii vă scriu şi pentru a înţelege cu cine aveţi de face, de la început. Căci eu, dle. Puric, nu mint şi nu mă ascund.
Sunteţi un necinstit sufleteşte pentru că aţi ascuns faptul că în urmă cu 34 de ani aţi semnat, pe vremea când eraţi elev la Liceul de Arte Plastice Nicolae N. Tonitza, un angajament cu Securitatea. Un angajament care, potrivit propriilor declaraţii, nu v-a fost băgat pe gât. Mai mult, în interviul unde aţi făcut, printre rânduri, această dezvăluire, aţi continuat într-un ton glumeţ, diversionist. Dle. Puric, să ştiţi că eu nu mai râd la glumele dumneavoastră. Pentru că m-aţi minţit şi m-aţi manipulat, pentru că ne-aţi minţit şi ne-aţi manipulat. Pe toţi cei care am cumpărat cărţile dvs. în sute de mii de exemplare, făcându-vă milionar, pe cei care s-au înghesuit la conferinţele dvs., chiar şi pe cei care vă vedeau, în naivitatea lor, următorul preşedinte, un român autentic, un mirean care luptă pentru ortodoxie, pentru fiinţa acestui neam. Dar, aţi uitat să spuneţi că, în tinereţe, aţi semnat un angajament cu Securitatea! Şi de atunci, din 1976, au trecut 13 ani până în 1989, perioadă în care aţi dat sau nu aţi dat cu subsemnatul. Nici nu contează acest lucru; mai mult contează faptul că aţi îmbrăcat o haină care aparent vă stătea bine, iar acum se destramă pe la cusături.
Dacă vă mărturiseaţi creştineşte păcatul la început, fie el şi un păcat minor al tinereţii, lucrurile stăteau altfel, nu-i aşa? Poate nu deveneaţi cel mai cumpărat autor din România, poate nu mai aveaţi emisiune la TVR, poate nu eraţi invitat ca un mesia la toate talk-show-urile. Şi toată faima, tot binele pe care aparent l-aţi făcut susţinând o renaştere a României Tainice, l-aţi făcut construind mişeleşte peste o minciună. Ceva îmi spune însă că nu a fost doar o scăpare, căci frecventele dvs. deplasări în străinătate înainte de 1989 nu mai par (acum) întâmplătoare. Veţi spune că binele făcut este un bine făcut de oricine, că mesajul dvs. este unul autentic, unul corect. Şi eu vă spun că acest lucru nu mai contează, pentru că aţi pornit, de la început, cu un neadevăr. Între dvs. şi mine., între toţi românii care şi-au pus speranţele în dvs. şi un showman care s-a ascuns după o mască şi care, probabil, mai mare multe măşti de dat jos. Românii au nevoie de multe lucruri, dar de un circar care să îi înveţe ortodoxie, de asta sigur nu au nevoie!
Ne vorbiţi doar în pilde, în citate, în aforisme, în glume şi întâmplări hazlii, chiar şi prin pantomimă, artă în care sunteţi maestru. Dar aţi vorbit ascunzând un lucru pe care îl ascund prea mulţi români. Îl ascund politicieni, preoţi, scriitori, sefi de scară la bloc şi chelneri. Lucruri care ţin România într-o mlaştină a deznădejdii, condusă de suflete necurate şi trădătoare care se înţeleg între ele să-şi apere privilegiile şi imaginea falsă, ţinându-ne pe noi, românii, înfundaţi într-o dezamăgire şi o lipsă de speranţă care seamănă cu un iad. De astăzi, şi dvs. faceţi parte din rândul acestor oameni, a celor necinstiţi sufleteşte. A tuturor celor care au pactizat cu regimul comunist anticreştin din România, care l-au hrănit cu trădări, cu caractere slabe şi şantajabile, a tuturor celor pentru care căderea lui Ceauşescu a fost doar ocazia de a se reinventa, de a ne vinde gogoşi, de a ne băga mână în buzunar, de a ne ţine la cutie, de a ne ucide viitorul.
Şi dacă nu mai ţineţi minte ce aţi făcut din 1976 şi până acum, dacă nu mai ştiţi pe cine aţi turnat şi cui, o sa vă ajutăm noi. Căci, în virtutea poziţiei pe care o am în cadrul publicaţiei NapocaNews, am să cer chiar azi o adeverinţă de (ne)colaborare de la CNSAS pentru actorul Dan Puric, pentru Dan Puric membrul Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare, o organizaţie parteneră a Clubului de la Roma. Pentru liniştea sufletească a dvs. şi a mea. Dar faptul că abia acum aţi “scăpat” acest amănunt în presă mă face să cred că dosarul dvs. a ajuns deja în arhiva CNSAS şi că vă simteaţi cu musca pe căciulă. Deci, o dublă necinste sufletească, o autodenunţate din frică, nu din remuşcare sau căinţă. O faţă picatată în alb de mim, un artist care s-a jucat cu sufletele noastre, un zombie, Dan Puric.
George Bara
