10.6.13

S-a stins un mare luptător anticomunist. Octav Bjoza: "Dumitru Comşa avea o fermitate şi o morală de excepţie. Am avut extrem de multe lucruri de învăţat de la el."

Lumea luptătorilor anticomunişti este mai săracă după ce Dumitru Comşa s-a stins din viaţă la vîrsta de 92 de ani. Născut la Cincu, Dumitru Comşa şi fraţii săi au fost printre cei care, după 1945, au sprijinit grupările armate ale partizanilor din Munţii Făgăraşului. Cei patru fraţi Comşa au acordat un sprijin important grupării conduse de Ion Gavrilă Ogoranu, aprovizionîndu-i pe membrii grupului cu alimente, medicamente, îmbrăcăminte sau muniţie şi, nu de puţine ori, adăpostindu-i în casa lor. „Este foarte greu să-l caracterizezi pe Dumitru Comşa în doar cîteva cuvinte. A fost unul dintre cei mai mari lutători anticomunişti, împreună cu ceilalţi trei fraţi ai săi. Arestat şi condamnat la mulţi ani de temniţă de căre regimul comunist, Dumitru Comşa şi fratele său Constantin, mi-au fost buni colegi de celulă prin închisorile de la Codlea sau Gherla, ori în lagărele de muncă din Balta Brăilei sau Delta Dunării. Sub modestia şi chiar timiditatea sa, Dumitru Comşa avea o fermitate şi o morală de excepţie. Am avut extrem de multe lucruri de învăţat de la el. Costică s-a stins în urmă cu cîţiva ani, la vîrsta de 80 de ani, iar pe Dumitru l-am condus astăzi (ieri - n.r.) pe ultimul său drum, la Bucureşti. I-au stat la căpătîi toţi cei trei fii ai săi, unul venit tocmai din Florida, ceilalţi doi din Bucureşti“, a spus Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România.

Sursa:

Marea Țopăială, cu participarea excepțională a Vătafilor imperiali Butcher și compania, trimiși să vadă dacă Vasalul și-a făcut temele sau altfel despre mafia homosexuală care ecraneaza România

„Noua rută a Marşului Diversităţii de anul acesta, prin centrul Bucureştiului, demonstrează cât de mult a progresat România în scoaterea cetăţenilor LGBT din umbră şi integrarea lor. Alături de Statele Unite şi de toate ţările progresiste, România face progrese în construirea unei lumi în care toţi au drepturi egale” – însărcinatul cu afaceri al ambasadei SUA, Duane C. Butcher.
Cuvinte de Vătaf imperial, trimis să vadă dacă Vasalul prăfuit de departe și-a făcut temele cum se cuvine. Și pentru că și le-a făcut, primește o mângâiere pe cap și o bombonică, dintr-o mână, în timp ce cu cealaltă i se iau și ultimele resurse, tocmai bune de vândut chiar cetățenilor români, la prețul pieței Occidentale, într-un proces botezat generos „reducerea dependenței energetice față de Rusia”.
La Marea Țopăială anuală, oameni care se definesc exclusiv prin modul în care întrețin relații sexuale vor trece țopăind lângă Arcul de Triumf, în aplauzele funcționarilor ambasadelor străine, în timp ce unii români se vor gândi că n-au bani de pâine; alții, că sondele Chevron ale prietenilor d-nei Butcher le vor strica apele și le vor dărâma casele; în fine, alții, că le mor copiii prin spitale de boli și de lipsuri.
La Vaslui, flămânzii și desculții acestei țări refuză să-și dea pământurile comunelor pentru Chevron. Guvernul d-lui Ponta s-a enervat și i-a somat democratic să se răzgândească – așa cum i-a somat pe membrii Comisiei de revizuire să voteze din nou amendamentul la art. 48 din Constituție, care definea soții drept bărbat și femeie. În genunchi sau vă belim! Țăranii i-au transmis că se cacă pe somațiile lui și-și ascut coasele. Drept care PSD pregătește o propunere legislativă pentru completarea legii minelor prin care Guvernul e liber sa confiște orice teren din România. Democratic, nu?
Să revenim la discriminare și la drepturi. Autorul acestor rânduri crede că știe mai multe despre discriminare decât toți părerologii care perie zilnic ecranele televizoarelor și decât politrucii homofili care le-au promis oamenilor în campania electorală ecologie și locuri de muncă pentru a le da acum „căsătorii” între homosexuali.
Știe, pentru că este tatăl unui copil cu handicap neurologic și-a avut ocazia să se izbească de discriminări reale – nu închipuite – în ultimii 5 ani. Nefiind însă caracterizată printr-o inversiune sexuală, minoritatea persoanelor cu deficiențe de auz din România e neinteresantă pentru trimișii șefului Obama. Așa încât mii de copii, fără părinți cu oarecare dare de mână, se irosesc în lipsa operațiilor de implant auditiv care i-ar face integrabili în lumea celor care aud natural. Statul n-are bani și nici urechi pentru ei.
Asta este. Așteptați – sau scoateți bani de unde-oți ști. Nu contează că ați plătit ani de zile la fondurile de sănătate, nici că pe hârtie copiii voștri „au dreptul”. Momentan suntem ocupați cu drepturile închipuite ale homosexualilor la căsătorie și cu integrarea lor, că vine Vătaful în vizită și nu vrem să se supere pe noi tocmai acum. Nu de alta, dar suntem dependenți de el pentru a-ne plăti fie și cele mai mărunte obligații față de cetățeni.
Dar stai! FMI, providențialul FMI, a anunțat că nu mai vine în România. Am devenit brusc neinteresanți. La 30 iunie se termină actual acord. Și-apoi, ce ne facem, domnule Ponta? Că fără banii lor, adio pensii și salarii, bun venit război civil.
La Londra, de câteva zile încoace, de la anunțul FMI-ului, se vând într-un ritm amețitor obligațiunile românești (la 1 și 3 ani). Și nu vând frizerii, ci greii. „Japanese money managers seen selling Romanian T-bills.” Dobânda a depășit 6,75% ieri, după ce era 4% cu 7 zile în urmă.
Și tot de atunci crește și euro.
L-am văzut ieri pe Isărescu. Părea transpirat. O fi răcit omul…
Zâmbetul lunecos al domnului premier Ponta s-a acrit ca o murătură. Or fi ceva legături cu cele de mai sus? Ce spuneți?
Noroc că avem Marșul Diversității; poate așa se îndură FMI să mai vină o dată pe la noi cu niște bănuți. Măcar până la țopăiala de la anul să mai rezistăm.
„Şi El a zis: “Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea.
Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”.
Şi am zis: “Până când, Doamne!” Atunci El mi-a răspuns: “Până când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu;
Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări.
Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă”.” (Isaia 6, 9-13)
Bogdan Stanciu este liderul filialei din București a Asociației PRO VITA

 
Related Posts with Thumbnails