Avva Dorotei: Pentru săvârşirea şi alcătuirea faptelor celor bune ale sufletului

Zice Scriptura despre moasele acelea care dadeau viata copiilor evreiesti, ca avand moasele frica de Dumnezeu şi-au zidit casele lor. Oare e vorba despre case vazute? Şi ce cuvant are, ca sa-şi zideasca caselel lor pentru frica de Dumnezeu? Căci noi facem dimpotriva, pentru ca şi casele ce le avem ne invatam sa le lasam odata pentru frica lui Dumnezeu. Nu-i vorba deci de casa vazuta, ci de casa sufletului, pe care o zideste cineva cu paza poruncilor lui Dumnezeu, invatandu-ne Scriptura prin aceasta ca frica de Dumnezeu indeamna sufletul sa pazeasca poruncile Lui, şi cu aceste porunci se zideste casa sufletului.

Sa ne gandim şi noi, fratilor, ca se cade sa ne temem de Dumnezeu şi sa ne zidim casele noastre, ca sa aflam acoperamant in vremea iernii, in vreme de ploaie şi de fulgere şi de tunete: ca nesuferita este iarna la cel ce nu are casa.

Dar cum se zideste casa sufletului? Putem invata mestesugul lucrului de la casa cea vazuta. Cel ce vrea sa-şi zideasca, casa, trebuie sa o intareasca din toate partile, zidind deodata toti cei patru pereti ai casei, iar nu numai dinspre o parte sa zideasca, iar pe celelalte sa le lase, ca nimic nu foloseste, ci face numai osteneala şi cheltuiala in zadar.

Aşa-i şi cu sufletul. Cel ce vrea sa-şi zideasca casa sufletului, nu trebuie sa lase vreo parte din cele patru ale zidirii, ci toate partile trebuie sa le zideasca şi sa le faca drepte. Asta este ceea ce zice avva Ioan: "Voiesc pe om sa aiba impartasire cu toate faptele bune", iar nu cum fac unii ca tin numai o fapta buna şi silindu-se numai la aceea, nu poarta nici o grija de celelalte. Poate ca acea fapta buna o au din fire, fie deprinsa din obicei şi de aceea nu se ingreuiaza de patima cea impotriva ei şi fiind cuprinsi de alta patimi nu pun nici o silinta impotriva lor, ci se rezema numai pe acea fapta buna, socotind ca au un mare lucru. Acestia se aseamana cu cei ce zidesc numai un perete şi-l tot inalta, şi numai la inaltarea acelui zid se semeteste, socotind ca mare lucru face, nestiind ca de va sufla un vant tare, il surpa jos, fiindca sta singur şi nu-i legat cu altele. Însa nici acoperamant nu poate face deasupra lui, ca nu are sprijin pe ce se rezema. Deci, nu trebuie sa faca aşa ceva cel ce vrea sa-şi zideasca casa sufletului sau, ci mai vartos trebuie sa zideasca casa din toate cele patru parti şi sa o acopere. Cum se face aceasta? Mai intai, trebuie o temelia buna, care este credinta, căci fara credinta, precum zice Apostolul, nu este cu putinta sa inceapa a zidi. Şi de se va intampla sa aiba ascultare sa puna o piatra. De se va intampla tulburare vreunui frate, sa puna o piatra de suferire. S-a intamplat sa aiba infranare?, sa puna alta piatra. Şi aşa, din toata fapta cea buna ce se va intampla sa puna cate o piatra la zidire. Sa mearga cu zidirea imprejur ingradind, când cu cate o piatra de milostivire, când cu alta de taierea voii, cu alta cu blandete, şi cu altele asemenea. Peste toate acestea sa aiba rabdarea şi vitejia, ca acestea sunt colturile şi cu acestea se leaga zid de zid şi nu se darama, nici nu se povarneste un perete de celalalt: ca fara de acestea nu poate face cineva nici o fapta buna. Pentru ca de nu va avea rabdare şi barbatie in sufletul sau, nu poate face nimic. De aceea zice: "Întru rabdarea voastra, veti castiga sufletele voastre". De asemenea, cel ce zideste trebuie sa puna mortar la toata piatra; ca de va pune piatra pe piatra fara lut, cad pietrele şi de darama zidul. Mortarul este smerenia, pentru ca este jos pe pamant, sub picioarele tuturor. Deci, toata fapta buna, fara smerenie, nu este nimic, cum au zis batranii: "Precum nu-i cu putinta a se construi o corabie fara cuie, tot aşa nu-i cu putinta calugarului sa se mantuiasca fara smerenie". De aceea trebuie ca orice bine ar face cineva, sa-l faca cu smerenie, ca smerenia sa-i intareasca şi sporeasca ceea ce face. Zidul trebuie sa aiba şi barne, ceea ce este cumpana priceperii, adică a chibzui lucrul care intareste casa, uneste piatra cu piatra, strange zidirea şi-i da şi oarecare podoaba. Iar acoperamant este dragostea, care este savarsirea faptelor bune, dupa cum acoperamantul este savarsirea casei. Mai pe urma de acoperamant vine cea dimprejur incununare a podirii, precum scrie şi in lege: "De veti zidi case şi le veti podi, sa le intariti cu cea dimprejur incununare".  Incununarea este smerenia, căci aceasta incununeaza şi pazeste toate faptele bune. Dupa cum fiecare fapta buna trebuie sa fie pazita de smerenie (dupa cum am zis, ca toata piatra se pune cu mortar), tot aşa şi savarsirea faptelor bune are trebuinta de smerenie, care lucru cunoscand sfintii au marturisit ca pe masura ce sporeste fapta buna, se adauga şi smerenia.

V-am aratat şi noi, ca, cu cat se apropie cineva de Dumnezeu, cu atât se vede mai pacatos şi se smereste. Copiii pentru care scrie Legea sa nu cada de pe acoperamant, insemneaza gandurile ce se nasc in suflet, pe care trebuie sa le pazim cu smerenie, ca sa nu cada de pe acoperamant, care este, precum am zis, savarsirea faptelor bune. 

Totul este de vanzare? Copii, oase, rinichi, ovule, sange...

Oase da vanzare. Par de vanzare. Rinichi de vanzare. Sange de vanzare. Ovule de vanzare. Copii de vanzare. Femei de vanzare. Organe (plasma, inima, ficat, plamini, cornee, celule rosii, ligamente) de vanzare. Sanatate de vanzare. Pantece de inchiriat. Aceste “marfuri” se vand si cumpara pe “piata rosie,” o piata despre care nu se stie si nici nu se scrie prea mult. E o piata relativ noua, tipica societatii in care traim, in care totul a devenit o marfa si nimic nu a mai ramas sacrosant. O societate bolnava si lipsita de valori care a devalorizat fiinta umana transformind-o intr-o marfa. 

 

 

Mai devreme in an a fost publicata o carte pe acest subiect, scrisa de tinarul antropolog american Scott Carney si intitulata The Red Market: On the Trail of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Trafficeks (“Piata rosie: pe urmele traficantilor internationali de organe, hoti de oase, fermieri de sange si traficanti de copii”). Cartea a fost aclamata ca una de expertiza in domeniu si declarata model de investigatie jurnalistica. Obiectivul ei e sa deschida ochii lumii dezvoltate asupra unui fenomen dezumanizant care se intilneste tot mai des in Lumea a Treia si din care beneficiaza in principal occidentalii – oamenii saraci ai lumii isi vind organele, in speta sanatatea, pentru a da sanatate sau prelungi viata celor privilegiati sa traiasca in tarile dezvoltate. Nu o fac din altruism ci din cauza saraciei lucii in care traiesc, pentru un ban promis, dar deseori nedat, de traficantii in organe umane. Inselati, unii incearca de mai multe ori, nadajduind sa faca un ban sa-si hraneasca propriile familii. Trupul unei fiinte umane, dezmembrat si vindut “cu bucata” (asa cum se dezmembreaza o masina casata pentru piese) poate aduce unui traficant de organe un castig de pina la $250.000. Volumul anual al traficului in organe este de citeva miliarde de dolari. Organele se recolteaza din surse diferite, si, dupa cum veti vedea, unele mai stranii ca altele. Din comertul in organe sau sanatate nu castiga donatorul ci doar intermediarii, adica cei care le vind si le cumpara.  

 

 

Sa fie traficul in organe umane un semn al vremurilor din urma? Lasam asta la aprecierea dtra, dind, insa, un pasaj din cartea Apocalipsa care noua ni se pare relevant: “11. Si negutatorii lumii plang si se tanguiesc asupra ei, caci nimeni nu mai cumpara marfa lor, 12. Marfa de aur si de argint, pietre pretioase si margaritare, vison si porfira, matase si stofa stacojie, tot felul de lemn bine mirositor si tot felul de lucruri de fildes, de lemn de mare pret si marfa de arama si de fier si de marmura, 13. Si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina de grau curat si grau si vite si oi si cai si carute si trupuri si suflete de oameni.” (Apocalipsa 19: 11-13) 

 

 

Recomandam cartea lui Carney tuturor celor interesati de declinul valorilor in societatea post-moderna ori in bioetica, dar mai ales legiuitorilor care cocheteaza cu legiferarea unor practici similare, asa cum a facut India, sub pretentia de a stimula economia ori crea locuri de munca. 

 

 

Carney a absolvit Universitatea Wisconsin-Madison in 2005. Vreme de citiva ani a predat cursuri in India unde a venit in contact direct cu “piata rosie” practicata pe scara larga acolo, dar si in alte tari sarace. Cele 240 de pagini ale lui Red Market ofera o lectura usoara, si contin date numeroase si interesante despre amploarea pietii rosii in India si in Lumea a Treia. Divizata in zece capitole, cartea trateaza comertul international al fiecarui organ uman care la ora actuala se vinde, cum, la cine, cine sunt vanzatorii, comparatorii, si ce ii motiveaza pe ambii. 

 

 

Oase de Vanzare: Mortii tarilor sarace nu se odihnesc. Oasele lor au devenit o marfa mult cautata in tarile occidentale, iar tarile sarace sunt grabnice sa satisfaca aceasta cerinta. Cimitire intregi in India sunt asaltate in timpul noptii de hoti care dezgroapa mortii pentru a le lua oasele. Tratate si curatate, ele sunt apoi vindute in Butan calugarilor budisti care din femure si tibii fac fluiere si le vind la profit. Scheletele mortilor se vind facultatilor de medicina din tarile dezvoltate pentru pregatirea viitorilor doctori. Vanzarea de schelete e interzisa in majoritatea tarilor lumii, dar cumva tot se vand. Atita vreme cit exista cumparatori, vor fi si traficanti. In 1985 India a interzis exportul legal al scheletelor, generind astfel traficul ilegal in oseminte umane. Din India s-a extins in China si Europa de Est, Europa de Est insa dovedindu-se a fi o sursa nesigura pentru traficanti. Nigeria a devenit si ea un centru important in traficul international de oase. In India hotii de morminte s-au inmultit, dar la fel si paznicii cimitirelor. Cartea descrie cazuri cu totul bizare despre familii care isi ingoapa membrii de familie si apoi angajaza paznici sa le pazeazca mormintele pina cind sunt siguri ca organele mortului au putrezit de totul. 

 

 

Rinichi de Vanzare: Se stie ca omul are nevoie de doar un singur rinichi. Saracii Lumii a Treia o stiu si ei. De aceea isi preleveaza si isi vind al doilea rinichi. Saracii Indiei o fac pentru $1.000 bucata. Comertul in rinichi a luat amploare acolo in 2005 imediat dupa ce un tsunami a inundat coasta Indiei si a lui Shri Lanka in decembrie 2004, cauzind dislocarea a mii de oameni de pe malurile oceanului. Lipsiti de locuri de munca si venit, fostii pescari si crescatori de orez, au invatat repede ca pot face bani din vinzarea rinichilor. Iar traficantii nu au intirziat sa apara si sa-i ademeneasca cu promisiuni. La doar putina vreme 52 de spitale indiene s-au specializat in prelevarea rinichilor. Multi donatori au avut complicatii in urma operatiilor, unii au bolit multa vreme, iar citiva au murit. Vinzarea rinichilor insa nu este limitata doar la India. Cartierele saracacioase ale marilor metropole din Egipt, Africa de Sud, Brazilia si Filipine au devenit si ele peste noapte donatoare de rinichi. Saracii vad in vinzarea rinichilor o sursa de castig. La un pret de intre $800 si $1.000 de riniche, venitul acesta e o suma incredibila pentru acesti saraci care supravietuiesc cu doar un dolar pe zi. Pe linga asta, multe spitale din Lumea a Treia s-au specializat in transplantul rinichilor, costul uni transplant fiind cu mult mai ieftin acolo decit in Statele Unite sau Canada. In Filipine, de exemplu, un transplant costa $6.000, in timp ce in SUA costa $259.000. Saracilor li se promite $3.000 pentru un riniche, dar primesc cel mult $1.000. Toata lumea stie ca traficul in rinichi e inselatorie. Cazurile de diabet sunt in crestere in intreaga lume, anticipindu-se ca in 2030 vor ajunge la 366 de milioane. Inevitabil, cererea pentru rinichi va creste si ea. 

 

 

Situatia cea mai tragica insa e in China. Tot mai multe dovezi se strecoara afara din China ca autoritatile chineze executa detinutii pentru a le preleva organele si a le vinde strainilor. Se estimeaza ca intre 2000 si 2005 China a efectuat 60.000 de transplante de rinichi. Doar 18.500 de rinichi au putut fi identificati cu donatori specifici, restul parvenind de la intemnitati neindentificati. In ultimii ani, afirma cei in tema, mii de detinuti chinezi au disparut subit din inchisorile chinezesti fara ca cineva sa le cunoasca identitatea sau cind si unde au disparut. Detalii despre aceste practici oribile parvin de la medicii chinezi care primesc azil in strainatate. Unii au declarat fiind martori la executia detinutilor si prelevarea organelor lor. In unele inchisori cite trei detinuti erau “injectati”zilnic, pusi pe masa de oparatie, si “dezmembrati” asemenea unei masini casate. Organele lor ajungeau dupa aceea in spitalele chinezesti unde strainilor li se faceau operatii de transplante de organe la preturi mult mai reduse decit cele de acasa. Mai nimic din trupul detinutului executat nu se risipeste in China. In 2006 preturile transplantelor organelor erau de $62.000 pentru un riniche; $98.000 la $130.000 pentru un ficat; $150.000 la $170.000 pentru un plaman; $130.000 la $160.000 pentru o inima; $30.000 pentru o cornee. Pretul pielii era de $1.20 centimetrul patrat. Unele marturii ale medicilor chinezi erau cu totul ingrozitoare, afirmind ca executia detinutilor era uneori programata sa coincida cu sosirea in China a pacientilor straini candidati la transplantul de organe. In doar ultimii ani China a facut o jumatate de miliarde de dolari doar din transplantele de rinichi facute strainilor, asa numitii “medical tourists”, adica turisti medicali. 

 

 

Copii de vanzare: Copii au devenit si ei o narfa care se vinde si se cumpara. Principalii cumparatori sunt agentiile de adoptii din Lumea a Treia care “vand” copii clientilor din tarile dezvoltate. Una din sursele de copii ale agentiilor de adoptii este furtul. In India mii de copii dispar de la joaca, de pe drum spre scoala sau spre casa, ajung in orfelinate unde li se emit acte de identitate false si sunt pusi pe lista adoptiilor internationale. Clientilor straini le este indiferent daca copiii pe care ii adopta au sau nu parinti ori daca au fost furati. La urma urmelor e imposibil sa verifici adevarata identitate a copilului adoptat. Politia indiana lucreaza din zor sa taie filierele traficului in copii furati, dar fara mult succes. Parinti disperati alearga ani de zile sa-si afle copiii, isi epuizeaza micul venit pe care-l au, si de cele mai multe ori nu-i afla. In 2005 pretul unui copil furat in India era de $236. Atita primea cel care fura un copil. Iar pretul de “vanzare” era de $12.000. Intre 1991 si 2003 o agentie indiana de adoptii a facut un profit de $250.000 oferind 165 de copii pentru familii din SUA, Olanda si Australia. Pe linga India, cazuri de copii furati si adoptati sunt raportate si in Ciad, Samoa si Haiti. 

 

 

Ovule de Vanzare: Si ovulele au devenit o marfa care se vinde si se cumpara. Centrul mondial al traficului in ovule este Ciprul. Parinti disperati din lumea occidentala care nu pot avea copii calatoresc in Cipru sa cumpere ovulele femeilor tinere care le doneaza. Cine sunt donatorii? Fete tinere din Europa de Est si America Latina. Anunturile publicitare se fac in Ucraina, Rusia, Romania si Moldova. Tinerele care raspund sunt duse in Cipru unde zile la rind sunt supuse unor doze ridicate de hormoni pentru a le face sa ovuleze. Ovulele sunt apoi recoltate si vindute cuplurilor infertile din tarile occidentale. Urmeaza fertilizarea in vitro, la un cost intre $8.000 si $14.000, cu mult mai mic in Cipru decit in tarile occidentale. In SUA o procedura in vitro costa $40.000. Anual  in intreaga lume 250.000 de copii se nasc prin procedura in vitro. Cele mai multe clinici de fertilitate sunt in Cipru. In cartea sa, Carney relateaza si o discutie interesanta cu o tinara dansatoare romana in Cipru si Grecia, careia i s-a oferit $2.000 pentru a dona ovule. A refuzat oferta, crezind ca ceea ce i se cerea sa faca e imoral. Carney mentioneaza si arestul in Romania, in iulie 2009, a doi medici israeliti care incercasera sa demareze in Romania o retea de trafic in ovule. In ultimii ani Spania si ea a devenit o destinatie preferata a donatoarelor de ovule. Tinerele din America Latina insa, au invatat repede lectia rasismului european, cuplurile europene preferind sa cumpere ovule de la imigrantele europene din Spania, in special cele romane si moldovene. 

 

 

Mama Surogat – Pantece de Inchiriat: Daca nu vrei sau nu poti sa fii insarcinata dar totusi iti doresti copii, ai o alternativa - surogatul. Si in domeniul surogatului India detine titlul mondial. Spitale si clinici intregi din India au fost transformate in “baby factories” (adica fabrici de copii). Mii de copiii se nasc in India in acest fel. Pentru $50 pe luna, sau $6.000 la sfarsitul sarcinii, mii de femei tinere sunt intr-o gestatie aproape permanenta. Duc la termen copilul unei alte femei sau familii. Pretul e bun pentru ele, avind in vedere ca $6.000 e mai mult decit ar putea castiga in 10 ani de munca. Noua luni tinerelor nu li se permite sa plece din spital, iar nasterea copilului se face doar prin cezariana. India a legalizat surogatul in 2002 sub pretentia de a stimula economia tarii si a crea locuri de munca. Preturile oferite de clincile de surogat sunt intre $15.000 si $20.000 de sarcina. In contrast, pretul in SUA e de intre $50.000 si $100.000. Amploarea surogatului e imensa, la ora actuala India avind nu mai putin de 350 de clinici de surogat care generereaza un venit anual de 2.3 miliarde de dolari. 

 

 

Sange de Vanzare: Sangele nu poate fi vandut sau cumparat legal, dar totusi se vinde. Il cumparam chiar si noi cind ajungem in spital, dar despre asta nu se vorbeste, nici macar in soapta. Din nou, India detine recordul mondial si la vanzarea de sange, iar tarile occidentale la cumparatul lui. Nu doar indienii insa vind singe in India. Nepalezii, mult mai saraci, se duc cu sutele in India pentru a-si vinde sangele. Unii dintre ei dispar fara sa li se dea de urma. In ultimii ani politia indiana a depistat adevarate “ferme crescatoare de sange” in zonele adiacente Nepalului. Nepalezi si indieni saraci, aflati singuri pe cimp sau pe drum, sunt rapiti si dispar. Sunt dusi cu forta la ferme de animale izolate unde li se extrage sangele cu forta. Sunt hraniti putin sa fie tinuti in viata doar pina cind trupul isi da ultimul strop de sange, iar apoi sunt ingropati, fara ca cineva sa le cunoasca numele, sa le dea de urma, sau sa li se afle mormintul. Cu ani in urma unul din acesti prizonieri a scapt, informind autoritatile. In urma unei razii, politia a descopert 17 fiinte umane zacind pe dusumea cu tuburi inserate in vene si litri de singe colectati si tinuti in frigidere. Pretul? Trei dolari pentru un sfert de litru! 

Sursa: Alianta Familiilor din Romania

Biometrie prin pereţi

The feds may soon know the way to your heart. Literally. Earlier this month, the forward-thinkers over at DARPA announced plans to develop new technologies capable of identifying human life through walls. The program, known as "Biometrics-at-a-distance," would essentially combine two pre-existing Pentagon projects: the Radar Scope, a device that can see through walls, and 2009's LifeReader, a system that uses Doppler radar to detect heartbeats. Though the military already employs a handful of devices to help soldiers see humans from behind walls, DARPA apparently thinks there's room for improvement. Most contemporary technologies, for example, only work from a maximum distance of eight meters, and aren't as accurate within more densely populated areas. DARPA wants its next project to extend this range beyond ten meters, while sharpening its ability to penetrate thicker obstructions. The agency also wants its sensor to identify individual humans using electrocardiography, which traces the heart's electrical activity. According to DARPA, this could allow users to pinpoint up to ten people at the same time, which could pay dividends during disaster rescue efforts, military operations, or your next Eyes Wide Shut party.

Wired, Gizmodo

DARPA

Sursa: http://www.engadget.com/2011/11/21/darpa-to-develop-biometric-sensor-capable-of-seeing-through-wall/

Părintele Arsenie Papacioc: RAIUL ESTE PLIN DE PĂCĂTOŞI POCĂIŢI

din cartea ” Cuvant despre bucuria duhovniceasca” , de arhim Arsenie Papacioc

-         Prea  Cuvioase Parinte, vorbiti-ne despre spovedanie. Cum trebuie sa ne spovedim?

-         Mai intai, sa fiti bine spovediti. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adica sa te cercetezi mereu: Ce-am facut?

Aceasta stare de cercetare este o stare de prezenta. Sa fiti bine spovediti! Nu faceti cu nici un chip o spovedanie asa, traditionala, rationala, ci afectiva: Domnule, asta am facut!. Sa spuneti pacatul cu gustul lui, cu mustul lui, ca de multe ori chiar marturisirea dupa un indreptar de spovedanie poate fi o spovedanie rationala. Deci sa fiti bine spovediti! Asta-i taina care mantuieste! Ce iertati voi episcopilor, preotilor, duhovnicilor, iert si Eu. Aceste pacate dezlegate nu se mai iau in vedere, spune si Sfantul Ioan Gura de Aur, nici la Vamile Vazduhului, nici la Judecata de Apoi, unde  cel mai mare lucru cu care trebuie sa ne prezentam este dezlegarea de pacate.

Da-ti seama ce usor poti sa te mantuiesti!

Si te duci la un semen de-al tau sa-i spui, la un om, nu la un inger! Nu trebuie sa existe rusine la spovedit. Aceasta este o arma foarte eficienta a diavolului, sa-ti dea rusine la spovedit. O spovedanie buna inseamna sa spui tot. Daca te rusinezi, ascunzi din pacate. Apoi sa va cercetati oriunde, sa va controlati, ca e mare greseala sa nu fii inregistrat in tot ce faci. S-ar putea sa repeti un lucru pentru ca n-ai stiut ca l-ai facut, nu te-ai inregistrat.

Urmariti-va pe voi insiva, inregistrati-va pasii si mintea. Pentru ca se poate sa te speli pe fata si sa te speli numai la o subtioara, iar la una sa nu te speli, uiti. Daca esti inregistrat, te intrebi: Ce fac, unde merg, cine sunt?
Nu mergeti la intamplare, din inertie simpla. Tu trebuie sa stii ca existi. Daca tu gandesti ca trebuie sa fii bine spovedit, peste tot vei fi un controlat si vei avea deci o conduita a vietii.

Parinte, sarut-mana, am venit, am spus, acum plec. Nu, baiete! Pe unde te duci, sa te inregistrezi mereu: Eu am injurat, am vorbit de rau, m-am mandrit etc.  Chiar va rog sa notati pacatele atunci cand le-ati facut, cel mai mare lucru asta ar fi! Nu faceti pe eroii: Lasa ca stiu eu ce sa spun acolo! Poti sa spui si imprejurarea in care ai facut lucrul, pentru ca sa se usureze ori sa se agraveze fapta. Sa nu va apuce moartea, as spune, sa nu va apuce seara fara sa fiti spovediti. Nu tineti la faptul ca va scrie despre voi ca: A murit fara lumanare! Lumanarea nici nu scuza, nici nu acuza.

Nu pastrati un pacat ascuns sau spus sucit, sau spus oarecum. Bunaoara, la cei casatoriti, unuia dintre soti ii place o alta persoana si cedeaza in inima lui. Cand sunt impreuna sot si sotie, si cel care a cedat in inima lui isi inchipuie ca traieste cu persoana aceea, face un pacat subtil de curvie.

N-ai nevoie sa lasi impresie buna duhovnicului. Duhovnicul se simte bine cand ii spui cele mai urate pacate, pentru ca are bucuria ca te-a usurat si te-a scos din adanc de ape. Tu esit la doi metri adancime in apa, de ce ii spui ca esti numai la jumatate de centimetru? Spovedeste-te curat. N-are nevoie duhovnicul sa te lauzi pe tine insuti. Si pe urma va mai spun si altceva, el este plin de har si te simte si delicat, poate sa-ti spuna: De ce ma minti, mai frate? Pentru ca duhovnicul nu poate sa-ti lase impresia ca-ti cunoaste tie pacatele. Descopera Dumnezeu intr-un fel, ca te dai tu de gol. Si pe urma nu ne intereseaza atat de mult parerea duhovnicului, ne intereseaza ca tu ai reusit sa te salvezi, in loc sa te nenorocesti. Pentru ca,  fratii mei, ori spui pacatele la spovedit pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsa; ele se vor vadi, dar nespuse nu raman! Asta sa stie toata lumea. Si duhovnicul va fi de fata acolo, la judecata, unde n-ai ce sa mai zici, si nici el.