O nouă teorie conspiraţionistă, emisă de economistul Max Keiser, susţine că mari fonduri de investiţii, alături de agenţiile de rating, ar sta în spatele noilor probleme ale economiei globale.
Scăderi de rating, monede depreciate, populaţie care sărăceşte pe zi ce trece, sute de mii de disponibilizări din mediul public, dar şi din cel privat, aşa arată, pe scurt, tabloul din ultimii doi ani a unei crize care pare să fi răbufnit din nou în ultimele luni, pe seama problemelor datoriilor suverane.
Deşi, aparent, lumea întreagă suferă, în spatele acestui spectacol există o serie de inteligenţe malefice care nu fac altceva decât să îşi umfle conturile pe seama necazurilor celorlalţi. Mai precis, criza datoriilor suverane nu ar fi decât o inginerie a marilor corporaţii financiare. Asta susţine analistul economic Max Keiser care are o teorie care a pus pe gânduri mulţi dintre analiştii financiari.
O nouă teorie conspiraţionistă
Băncile americane, condamnate de mulţi din cauza modului hazardat în care au acordat credite înainte de criză, sunt considerate de majoritatea analiştilor ca fiind cauza crizei mondiale. Nemaiputând fi rambursate de către clienţi, aceste împrumuturi au stat la baza blocajului financiar în care au ajuns multe instituţii. O mare parte din creditele neperformante oferite de americani nu au fost ţinute însă în bilanţurile proprii, ci vândute către bănci din întreaga lume, care au preluat astfel o parte din probleme.
De exemplu, "băncile franceze sunt încărcate cu instrumente financiare derivate toxice, care le-au fost vândute de către băncile americane de investiţii", spune Keiser. Statul american, la rândul său, a fost un mare investitor în activele băncilor de pe Wall Street, pentru a salva câţiva dintre cei mai importanţi creditori.
Bani din necazul altora
Cum se pot scoate bani din necazurile altora? Pieţele financiare pun la dispoziţia investitorilor instrumente care le permit acestora să câştige din pariurile pe care le fac pe evoluţia asigurărilor de risc pentru anumite com panii şi chiar pentru anumite pieţe. Prin urmare, investitorii influenţează evoluţia acestor indici pentru a produce acele variaţii de preţuri care le pot genera câştiguri. Cum pot fi influenţate pieţele? Unele din cauzele care fac indicii să fluctueze sunt rapoartele agenţiilor de rating, care ar fi la rândul lor implicate în această conspiraţie mondială.
"Băncile americane de investiţii, împreună cu agenţiile de rating, cu fondurile de hedging, atacă acum bănci franceze, de exemplu. Ele ştiu unde au îngropat cadavrele şi folosesc armele pe care le-au vândut pentru a le ataca. Totodată, fondurile de hedging, agenţiile de rating, băncile de pe Wall Street lucrează împreună pentru a destabiliza datoria publică a acestor ţări", susţine Keiser.
Cum funcţionează mecanismul
Analistul explică şi mecanismul prin care scăderea ratingului unei ţări poate deveni, pentru unii, un mijloc pentru a deveni mult mai bogaţi decât sunt în prezent. Scopul a fost volatilitatea. Ratingul ţărilor a fost scăzut, iar prin scădere se creează volatilitate.
Potrivit presei internaţionale, săptămâna aceasta volumul instrumentelor financiare derivate explodează, e mai mare decât oricând în istorie. "Acest lucru îi face pe mulţi de pe Wall Street şi de la Londra foarte foarte bogaţi. Acesta e scopul. Astfel încât vor continua să scadă ratingul, vor continua să joace pe bursă volatilitatea şi vor continua să mulgă sistemul şi să obţină bogăţie", a mai spus Keiser.
În timp ce întreaga lume suferă, conturile unor mari corporaţii cresc pe zi ce trece.
"Băncile americane de investiţii, împreună cu agenţiile de rating, cu fondurile de hedging, atacă acum bănci franceze.“ MAX KEISER, economist
FONDURI DE HEDGING
Speculaţiile pe monedă, o afacere marca Soros
Unul dintre cele mai cunoscute personalităţi din sfera financiară care investeşte masiv în instrumente derivate este George Soros. Au existat suspiciuni că bătrânul miliardar, cunoscut drept "omul care a spart banca Angliei", s-ar afla în spatele unor fonduri de hedging (fonduri de investiţii cu riscuri crescute -
n.r.) care pun presiune asupra monedei europene şi care pariază pe prăbuşirea euro.
Nu ar fi prima oară când Soros ar reuşi să facă miliarde pariind împotriva unei monede. În 1992, acesta a jucat 10 miliarde de dolari și a castigat aproape 1,5 miliarde de dolari pariind că Marea Britanie se va retrage din Sistemul Monetar European (ERM), care impunea reducerea volatilităţii cursului de schimb şi ţinerea sub control a inflaţiei. Mecanismul a fost creat în 1979, Marea Britanie alăturându- i-se în 1990. La acea vreme, Londra se angaja ca lira să poată fi schimbată pe 2,95 de mărci germane, cu o rată de fluctuaţie de + / - 6%.
Iniţial acest mecanism părea un succes, inflaţia scăzând semnificativ în statele care erau implicate. După reunificarea Germaniei, Bundesbank a fost nevoită să tipărească mai mulţi bani şi, pentru a ţine inflaţia sub control a majorat ratele dobânzilor, obligând şi celelalte state să facă acelaşi lucru.
Prăbuşirea lirei sterline
Soroş şi-a dat seama că Marea Britanie nu poate duce o astfel de politică pentru mult timp şi a pariat pe ieşirea lirei sterline din ERM. Lui i s-au alăturat mai mulţi investitori care au scos la vânzare lire, moneda ajungând să se fie tranzacţionată foarte aproape de pragul de jos stabilit în cadrul mecanismului. Pe 16 septembrie 1992, zi care este numită şi "miercurea neagră", Banca centrală a Marii Britanii a anunţat de două ori că este dispusă să mărească dobânzile la 12%, respectiv 15%, pentru a creşte atractivitatea lirei sterline. Investitorii nu au fost impresionaţi. Astfel că, în aceeaşi zi autorităţile anunţau ieşirea din mecanismul ERM şi revenirea la o rată a dobânzii de 10%. "Miercurea neagră" a dat startul unei lungi deprecieri a lirei. Recent au apărut speculaţii potrivit cărora Soros ar fi pariat şi pe declinul Americii.
Sursa: Evenimentul zilei
