CEDO stabileşte limitele libertăţii religioase. Creştinilor nu le este permisă discriminarea în funcţie de orientarea sexuală

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că libertatea religioasă se aplică la locul de muncă, cât timp nu încalcă drepturile altora. Statele membre ale Uniunii au posibilitatea de a interpreta reglementarea.

„Sunt încântat că principiul purtării simbolurilor religioase la muncă a fost păstrat – oamenii nu ar trebui să fie discriminaţi din cauza convingerilor religioase“, a scris pe Twitter premierul britanic David Cameron. El a reacţionat astfel la o reglementare a Curţii Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg. Judecătorii au menţinut dreptul individului de a purta simboluri religioase la muncă, dar au notat că în anumite cazuri libertatea religioasă poate fi restricţionată pentru a proteja drepturile celorlalţi, se arată într-un articol publicat în ediţia online a „Deutsche Welle“.

Urmând această idee, curtea a decis în favoarea unui caz şi împotriva altor trei. În timp ce judecătorii au spus că o angajată a companiei British Airways ar putea purta o cruce creştină la muncă, au decis împotriva unei asistente ai cărei angajatori îi interziseseră să poarte crucifixul, exprimând îngrijorări legate de sănătate şi siguranţă.

Curtea a mai decis şi că, în ce priveşte creştinii, nu este permisă discriminarea în funcţie de orientarea sexuală, chiar dacă opiniile religioase ale acestora le interzic să empatizeze cu homosexuali. Judecătorii au respins plângerea venită din partea unui funcţionar de primărie care a fost sancţionat pentru că a refuzat să căsătorească parteneri de acelaşi sex. Într-un alt caz, curtea a respins un proces intentat de un terapeut care a fost concediat pentru că a refuzat să consilieze cupluri homosexuale.

Dispoziţiile Curţii conţin un principiu fundamental mai larg pe care statele care au semnat Carta Europeană a Drepturilor Omului trebuie să  îl respecte, spune Hans Michael Heinig de la Universitatea Gottingen. Potrivit lui Heinig, decizia Curţii nu a fost „spectaculoasă“.

CEDO a subliniat că statele vor decide în care cazuri libertatea religioasă trebuie restricţionată pentru a proteja drepturile altora. Asta deoarece religia joacă un rol diferit în sfera publică din diferite ţări europene, explică Thomas M. Schimdt, expert în religie la Universitatea Goethe din Frankfurt.
În Franţa, de pildă, statul şi religia sunt strict separate. Simbolurile religioase precum eşarfele purtate pe cap sau turbanul sunt interzise în spaţiile publice. În Marea Britanie, însă, dreptul persoanei de a-şi  exercita libertatea religioasă are o sferă mai largă de interpretare.

Heinig consideră că există o serie de standarde definite de reglementarea CEDO. Astfel, majoritatea religioasă îşi poate urma tradiţiile, dar în acelaşi timp minorităţile religioase trebuie protejate.

Sursa:
Adevarul   

Vezi:

Luna uraciunii homosexuale la Facultatea de Sociologie din Bucuresti si Muzeul Taranului Roman. Mircea Vulcanescu se rascoleste in mormant!

 

Prof. Ilie Bădescu: De-realizarea lumii prin elite false

Cele mai însemnate manifestări specific omeneşti sunt trăirile înălțătoare, acele manifestări sufleteşti sau spirituale prin care viata individului şi deopotrivă a marilor colectivităti este înăltată din planul supraviețuirii biologice în planul vieții spirituale, adică al dobândirii vietii veşnice. Omul caută solutii la problema răului şi a bolii în frunte cu boala cea mai teribilă, care este însăşi maladia mortii, iar această căutare este pentru oricine lucrul cel mai de pret, mai de pret decât averile, decât frumusetea şi decât orice ar aduce succesul vremelnic al fiintei omeneşti. Fară de succesul dobândirii vietii veşnice toate celelalte sunt nimic. Pentru a întelege aceste imbolduri ale actiunii individuale şi sociale, am propus un nou sistem de categorii sociologice, prin care am inaugurat perspectiva noologică în sociologie. Respectivele categorii sunt: latențe sufleteşti, cadre noologice sau spirituale, învătături şi manifestări. Viața omenească nu este pur şi simplu dată, ci dăruită, iar darurile sunt cea dintâi dovadă asupra latentelor sufleteşti, care nu pot fi explicate în ordine naturală, căci nu derivă din cele ale naturii, ci din cele veşnice, sunt energii necreate, cum le aflăm denumite la Sf. Grigorie Palama. Este straniu să constati cât de mult datorează omul energiilor necreate în toate manifestările sale, ca în cazul darurilor (de la darul frumuseții, al cumințeniei, la talente, însuşiri de toate felurile şi, culminativ, la geniu şi sfințenie), al harismelor, etc., cât de îndatorat este el cadrelor spirituale (ale trăirii înălțătoare) în desfăşurarea aceloraşi manifestări, şi cât de însemnate sunt pentru viata omenească învățăturile şi, pe de altă parte, cât de ignorate sunt aceste categorii în procesele cunoaşterii sociale şi antropologice. Darurile toate atestă energii care n-au cum să fie furnizate de fluxurile vietii biologice ori, pur şi simplu, psihice. Ele sunt energii suprafireşti, aşa cum ni se atestă în cazul profetilor, al sfintior, al geniilor, al eroilor, al harismaticilor în genere etc. În aceeaşi ordine de idei, cu greu ar confunda cineva cadrele spirituale ale vieții cu celelalte cadre de viață, de la cele biologice, la cele sociale în genere. Tot astfel, căile omeneşti datorează atât de mult învățăturilor şi înțelepciunii în frunte cu învătătura învătăturilor descoperită omului de către însuşi Dumnezeu prin cele două moduri ale revelatiei, aşa de lămuritor aprofundate de către Nichifor Crainic: revelația naturală şi revelația supranaturală. Fară de învătăturile descoperite omului de către Dumnezeu s- au iscat mereu forte ale abaterii, care au lucrat spre a-l devia pe om şi chiar marile colectivităti de la îndrumarea rânduielilor fireşti, ale creatiei, şi deci de la îndreptările descoperite omului de către Însuşi Dumnezeu. 

 

Mecanismul prin care s-au săvârşit în toate epocile şi pe durate variate aceste devieri au fost şi sunt elitele false, elitele care ascultă şi aduc popoarele la ascultarea răutății. Procesul sub care s-au manifestat asemenea devieri colective a fost numit de antropologi contracultură. Forma sub care se manifestă conduitele deviate este deopotrivă aceea a sistemului de gândire eronat, a teoriilor mistificate, pe care le numim de aceea şi parateorii, a ideologiilor în genere şi, culminativ, aceea a idolatriilor. Devierile sunt şi ele stratificate, compun altfel spus, un sistem destul de stufos, încât regăsirea în hătişurile lor capătă forma rătăcirii printr-un labirint. Pot fi devieri de la linia învătăturilor revelate, după cum pot fi devieri de la mari traditii şi tot astfel de la rânduielile creationale, fireşti, ba chiar de la cele naturale, date omului prin natura lui. Epoca modernă şi-a justificat devierile slujindu-se în acest sens de conglomerate ideologice, care s-au constituit în forte greu de strunit, slujind un singur scop, acela de a justifica, a legitima devierile. Nici chiar statele cele mai puternice n-au găsit solutia controlului acestor teribile forte ale devierii. Singură Biserica are ghidul şi puterea acestui control căci are acces la învătăturile revelate. 

 

Ideologiile se diseminează cu o fortă de difuziune extraordinară gratie marilor corporații intelectuale care se pun în serviciul lor. Uriaşe corpuri de intelectuali se pun în slujba lor, constituindu-se într-o adevărată castă a ideocratilor. 

 

Anii ’90 sunt marcati de escaladarea unui astfel de fenomen. Un „sistem de gândire” aflat deja într-o criză seculară a cucerit elitele politice şi mari segmente ale corporației intelectuale româneşti. Acest „sistem” a trecut prin trei cicluri şi cinci subfaze de criză „teoretico-ideologică” (devoalându-şi, altminteri spus, falsitatea) şi cu toate acestea a fost adoptat de elitele postdecembriste drept unul dintre sistemele exemplare de a gândi problemele „înnoirii” României. Ca şi cum ar fi cu putintă înnoirea unei societăti, reforma ei, convocând în acest scop sisteme teoretice şi ideologice de gândire invalidate de mai multe ori şi în diverse arii ale planetei. În plan teoretic, respectivul sistem de gândire a îmbrăcat forma „teoriilor modernizării” şi a acelei persistente „credinte ideologice” pe care Lovinescu a numit-o printr-un termen memorabil, „sincronism”. Sincronismul şi „teoriile” sincronizării reprezintă sinteza tuturor acelor reprezentări şi sentimente nutrite de credinta că salvarea unei societăti poate veni de la imitatia masivă a institutiilor şi formelor de viată moderne, amplu îmbrătişate în Occident, unele fiind chiar izvodite acolo, adoptate amplu de popoarele europene şi ne-europene indiferent de traditiile proprii şi chiar împotriva lor.

Teoriile modernizării, aşadar, zidite pe postulate sincroniste, sustin că societățile relativ nemodernizate se pot înnoi prin influența societăților relativ modernizate. Procesul influentelor a fost numit, în România anilor 20, „sincronizare”, iar sistemul de idei şi credinte care împărtăşesc o asemenea viziune a fost numit sincronism. Ca sistem de gândire şi de credinte ideologice, sincronismul şi teoriile modernizării, în calitate de corelativ teoretic al acestuia, au înregistrat primul lor prag de criză letală între 1870- 1910 în Europa de est, unde se remarcă şi prima reactie majoră la criza acestui „sistem” prin grupul „teoriilor formei fără fond”, împărtăşite de toti intelectualii epocii, indiferent de orientarea lor ideologică, conservatori (Eminescu, Maiorescu, Motru), liberali (Zeletin), socialişti (Gherea), poporanişti (Stere), tărănişti (Madgearu), neoliberali (Manoilescu). 

 

Guvernul „îngroapă” agricultura. Chiar dacă abia îşi duc zilele de azi pe mâine, de la 1 februarie, agricultorii vor plăti impozit pe venit

Noul Cod fiscal, care prevede modificarea modalităţii de impozitare pentru persoanele fizice din agricultură, se va aplica după aprobare, respectiv de la 1 februarie 2013. Anunţul a fost făcut de ministrul Finanţelor Publice, la finalul unei întâlniri cu partenerii sociali, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. „Noua modalitate este o simplificare şi o reducere a impo­zi­tă­rii persoanelor fizice din agricultură. Pe noul sistem se im­po­zitează o normă de venit net anual, respectiv din venitul brut se scad cheltuielile, acestuia aplicându-se un impozit de 15% şi o cotă de 5,5% pentru contribuţiile la Fondul de Sănătate. Noul Cod fiscal, care prevede această mo­da­li­tate de impozitare, se va aplica după aprobare, respectiv de la 1 februarie 2013”, a spus Chiţoiu, citat de o agenţie de presă.
În realitate, noul sistem de impo­zi­tare „pocneşte” agricultorii care, deşi a­bia trăiesc de azi pe mâine, vor fi o­bli­gaţi să plătească un impozit. Potrivit unui proiect de modificare a Codului Fiscal, agricultorii care obţin venituri din creşterea animalelor vor plăti im­po­zit de 16% aplicat la venitul net anual, im­pozitarea fiind extinsă şi pentru veniturile din silvicultură şi piscicultură. Agricultorii care au maxim 10 ovine şi caprine, până la 3 vaci, 6 porci, 100 de păsări sau 100 familii de albine nu vor plăti impozit. Totodată, sunt exceptate de la impozitare veniturile din cereale, dacă suprafaţa cultivată este de maxim două hectare, ca şi în cazul plantelor oleaginoase, cartofilor, sfeclei de zăhar, hameiului şi leguminoaselor pentru boabe. Limite maxime mai sunt sta­bi­li­te pentru pomi - 1,5 hectare, tutun, viţă de vie - un hectar şi legume cultivate în câmp şi spaţii protejate, flori şi plante ornamentale - jumătate de hectar. Mi­nis­trul a explicat că agricultorii care au peste două ha de terenuri agricole vor plăti numai 96 de lei pe ha, faţă de 214 lei ha cât plătesc în prezent. Spre exem­plu, la cartofi, impozitul vechi, care era de 5,5% plus 2%, ajungea la 1.266 de lei pe ha, dar, pe noua propunere, este 750 de lei la ha.

Băieţii „deştepţi” pândesc terenurile
Chiar dacă oficial nu se vorbeşte despre aşa ceva, este de aşteptat ca introducerea noului impozit pentru fermieri individuali să pună presiune pe veniturile acestora. Mulţi probabil nu vor putea plăti din sărăcia pe care o gestionează impozitul mult visat de Guvern şi vor fi nevoiţi să-şi arendeze terenurile sau chiar mai rău chiar să le vândă. Ei bine, cu siguranţă în acel moment vor interveni băieţii „deştepţi” din agricultură care, cu bani foarte puţini, vor pune mâna pe mii de hectare abandonate de ţăranii „sugrumaţi” de foamea de bani a autorităţilor.

Sursa: Transilvania Expres