Imediat ce a sfintit apa raului, de Boboteaza, a fost arestat impreuna cu toti enoriasii prezenti la slujba, si au fost ucisi prin inecare

În regiunile unde apa îngheaţă de Bobotează, procedura de sfinţire a apei este deosebită. Se taie o parte din gheaţă, de regulă în formă de cruce si, pe acolo, se scufunda crucea de către preot sau episcop.

---

Preotul Isidor a procedat exact asa în râul Omovzha (Emaiga, în prezent Emajogi) din Iuriev (Derpto,

astăzi Taru), Estonia. Imediat ce a sfinţit apa râului, de Bobotează, a fost arestat împreună cu toţi enoriaşii prezenţi la slujbă - în total 73 de persoane. Motivul privarii de libertate a fost bineinteles un abuz, reclamand refuzul acestora de a trece la romano-catolicism. Parintele Isidor era deja vizat, de mai mult timp intarindu-i pe localnicii ortodocşi din zona, incat acestia să nu-şi lase credinţa nici măcar sub tortură.

După un scurt răgaz care s-a acordat celor 73, în închisoare, a venit si sentinţa pronunţată de judecătorii civili din oraş, în prezenţa episcopului romano-catolic Andrei şi a nobililor catolici din Iuriev. Răgazul fusese insa suficient pentru ca preotul să-i încurajeze pe toţi spre mărturisire, împărtăşindu-i cu Sfintele Taine pe care le purta cu sine. Între enoriaşi erau şi multe femei şi copii.

Au vazut fermitatea ortodocşilor in pastrarea credinţei si, judecătorii, au hotărât uciderea lor prin înecare. Împricinaţii au fost astfel târâţi la râul abia sfinţit şi împinşi pe rând, prin gaura ce fusese tăiată în gheaţă la binecuvântarea apei, în aceeaşi zi.

Primăvara, când s-au revărsat apele din cauza topirii gheţii, s-au arătat si cele 73 de trupuri neatinse, ca sfinte moaşte. Ele au fost culese şi îngropate în jurul bisericii Sfântul Nicolae din Taru, unde slujise preotul Isidor. Cinstite spontan de localnici, ca moaşte de sfinţi, au fost recunoscute oficial în 1897, la momentul canonizării celor 73 de Mucenici.

Pomenirea lor se face acum, dupa sinaxarele slave, cu dată de pomenire la 8 ianuarie. Totul a avut loc in anul 1472.

NOTA: Desi din 1463 existase un tratat semnat de marele prinţ Ivan III al Moscovei şi cavalerii livonieni, prin care aceştia din urmă erau obligaţi să-i protejeze pe ortodocşii din Derpto, fără a le impune romano-catolicismul, acesta a fost încălcat de cavalerii catolici germani. Au încercat intimidarea populaţiei ortodoxe, prin ameninţări cu tortura sau cu moartea. Cel care a rămas cel mai dârz apărător al ortodoxiei în zonă a fost, INTR-ADEVAR, Sfântul Isidor preotul.

Sursa: http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinti-si-sarbatori/1797-imediat-ce-a-sfintit-apa-raului-de-boboteaza-a-fost-arestat-impreuna-cu-toti-enoriasii-prezenti-la-slujba-si-au-fost-ucisi-prin-inecare.html

Boboteaza şi liturghia cosmică. Botezul cu apă şi botezul cu pământ.

Mare bucurie a fost astăzi în sufletele noastre. Ca şi odinioară, întreaga creaţie s-a bucurat de Botezul Domnului.
Iordanul s-a întors la vederea focului dumnezeirii, apele s-au sfinţit, norii au dat glas, munţii s-au plecat, pădurile s-au înălţat pentru a-L cinsti cum se cuvine pe Cel care se bucură de lauda Soarelui şi de slava Lunii (am citit că Eminescu a vrut să-şi intituleze primul său volum de poezii “Lumină de lună”, un aspect la care ar trebui să medităm).
Să ne bucurăm cu toţii de această mare sărbătoare, a treia ca importanţă după Învierea şi Naşterea Domnului, şi să nu uităm că Iisus Hristos S-a botezat pentru a-şi arăta dragostea lui faţă de noi. Părintele Stăniloae mărturisea că Sfânta Treime S-a arătat atunci ca dovadă a iubirii. Botezul Domnului este un mesaj al iubirii de oameni, de natură, ca dar al lui Dumnezeu (privită dintr-o perspectivă a creştinismului cosmic, cum inspirat l-a numit Mircea Eliade, şi nu una a stângii ecologiste). Modelul Sfintei Treimi este modelul dragostei perfecte.
Aş vrea să spun câteva cuvinte şi despre botezul cu pământ. Părintele Profesor Ilie Moldovan îmi evoca un obicei din vremea plăsmuirii etnogenezei, pe care l-a descoperit în satul său natal, Albeşti. Acolo se păstrează obiceiul ca la fiecare înmormântare să se împartă nişte bucăţi de sare; e vorba de 72 de bucăţi de sare, după numărul celor 72 de ucenici ai Domnului). Odată cu tradiţia aceasta înregistrăm un cuvânt care priveşte actul înmormântării în sine. Sicriul este dus până în preajma gropii deschise şi, din sicriu, s-ar auzi tuturor celor prezenţi un apel: ”Botează-mă cu pământ!”. Expresia nu se referă doar la botezul omului obişnuit, din apă şi din Duh, ci se referă la botezul însuşi al Domnului, care s-a botezat sfinţind întreg Cosmosul. Hristos nu s-a botezat pentru păcatele proprii. Firea omenească pe care a luat-o Mântuitorul nu a fost îmbibată de păcat. „Botează-mă cu pământ” ne spune că şi înmormântarea e un fel de botez. Trecerea de la viaţă la veşnicie are o semnificaţie profundă. E o semnificaţie pe care o întâlnim în Evanghelia Sfântului Ioan, în care Mântuitorul zice: ”Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”. Dar dacă ziua de apoi nu este momentan, totuşi cu omul respectiv se întâmplă ceva. Şi atunci noi venim să zicem că e în cauză un botez. Pământul în care se îngroapă omul nu mai este pământul acela care poartă urmele păcatului. Şi mormântul are ceva sfânt în el. Este pământul pe care Hristos L-a sfinţit cu propriul lui botez.
Sarea este simbolul botezului. Are şi alte conotaţii sfinţitoare. Odată ajunşi acasă cu bucăţica de sare, ţăranii o aruncă în fântână. Fântâna primeşte astfel un aflux de sfinţenie pentru că în gândirea românilor de la început fântâna are apă sfinţită. În biserica primară apa era adusă de către copii, de ce avea familia mai curat în sânul ei.
Apa trebuie dusă de fiecare familie la Sfânta Liturghie. La Sfânta Liturghie te duci cu cele trei daruri, care sunt darurile liturghiei cosmice, sunt darurile lui Dumnezeu încredinţate oamenilor: apa, pâinea şi vinul. Părintele Stăniloae ne atrăgea atenţia să ţinem cont de caracterul cosmic al Sfintei Liturghii, care ne duce la înţelegerea modului în care Hristos, prin Înviere, a restaurat întreaga făptură.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne aducă dragoste, linişte sufletească şi pacea a toată lumea! (Florian Palas)