În această zi, pomenirea sfântului ierarh Iorest, mitropolitul Ardealului.
Acest sfânt ierarh, mărturisitor al dreptei credinţe pe
pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi
1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din
copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Aci a deprins
meşteşugul scrierii frumoase şi al zugrăvirii de icoane.
Primind
apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru
învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a
rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu
bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care
căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi
bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi
îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat
nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale
căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva
sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din
scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă,
legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era
scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi
era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol.
Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A
fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum
nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în
Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovărarea
chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească
episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace.
Tot în această zi săvârşim şi pomenirea fericitului ierarh Sava din neamul Brancovici, mitropolitul Ardealului.
Fericitul părintele nostru Sava s-a născut în întâiul pătrar al
veacului al XVII-lea, în Inăul Ardealului, din părinţi de neam bun şi
creştini evlavioşi, Ioan şi Maria.
Din botez a primit numele Simeon. Mai multe din rudele sale,
după tată, au fost episcopi sau protopopi ai cetăţii Inăului. Mai bine
cunoscut este episcopul Longhin, fratele lui Ioan Brancovici. Tânărul
Simeon a început învăţătura de carte în casa părintească, iar adâncirea
în Sfintele Scripturi şi pravila vieţii mănăstireşti le-a deprins în
Mănăstirea Comana din Ţara Românească, de la unchiul său, arhiereul
Longhin, care se aşezase în această mănăstire. Murind tatăl său de
năpraznica molimă a ciumei, Simeon a fost chemat acasă şi rugat să se
căsătorească. El a împlinit dorinţa mamei sale şi după puţin timp a fost
ales protopop al Inăului, primind darul preoţiei. Rămas însă văduv după
scurtă vreme, frumoasele sale însuşiri sufleteşti, dovedite în
vrednicia de protopop, precum şi viaţa sa pilduitoare l-au înălţat pe
scaunul Mitropoliei Ardealului, văduvit prin adormirea întru Domnul a
mitropolitului Simeon Ştefan, în anul 1656. Măritul Sava a păstorit
Biserica Ortodoxă din Ardeal cu neînfricată bărbăţie şi cu mare
vrednicie timp de 24 de ani, în împrejurări grele.
În tot timpul păstoriei sale, sfântul s-a străduit necontenit
să ridice Biserica şi să o ţină în albia dreptei credinţe a Răsăritului,
ferind-o de toate uneltirile eresului calvinesc. Râvna cea mare a
sfântului Sava pentru Ortodoxie i-a adus duşmănia şi prigoana
căpeteniilor calvineşti şi a craiului de atunci al Ardealului. Aceştia
voiau să strecoare cu vicleşug, în cărţile bisericeşti ale românilor,
învăţături rătăcite şi pierzătoare de suflet.
Iubirea fierbinte şi grija pentru Biserică, precum şi
durerea pentru suferinţele credincioşilor l-au călăuzit pe osârduitorul
vlădică să călătorească în anul 1668 până la Moscova pravoslavnică. La
curtea ţarului, sfântul Sava a stăruit pentru mântuirea creştinilor
asupriţi de turci. De la Moscova, sfântul s-a întors cu multă cinstire.
Câţiva ani mai târziu s-a pornit asupra sa cumplită prigoană din partea
căpeteniilor calvine şi a craiului. El a fost trimis în judecată,
osândit împotriva canoanelor, pentru nişte vini născocite. Cu silnicie
şi mărturii mincinoase soborul nelegiuit l-a osândit pe nedrept,
scoţându-l din scaunul vlădicesc. A fost aruncat apoi în temniţa
craiului şi a suferit batjocuri, biciuiri şi loviri de toiege.
Neclintit a rămas sfântul în credinţa sa, ca o stâncă
bătută de valurile mării. A suferit şi a pătimit pentru Ortodoxie. După
cumplite chinuri, sfântul a fost slobozit din temniţă, dar aşa de
slăbit, că s-a mutat curând către Domnul, în luna aprilie 1683.
Sfântul s-a săvârşit, având cugetul împăcat că el s-a luptat
lupta cea bună, a păzit credinţa şi a apărat turma. Pentru jertfa lui
curată, Domnul l-a învrednicit de cununa neveştejită a sfinţeniei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul
Calendar Ortodox
