Noi ne-am născut sub semnul pătimirei
Ca mărul ce-nflorise în brumar,
Voiam s-aducem Cerul mai aproape
Şi pe Carpaţi să-i facem un altar.
I-am dăruit bucate pentru gloată,
În dragoste ne-a pus pelin de mai,
Ne-a mai cerut un stol de călăuze
Pe drumul care duce către Rai.
Am mai păstrat victorii şi înfrângeri
Purtate sus, ori în ţărână, jos,
Cu pita lor divină şi amară
Să crească-un neam înalt şi luminos.
De-o coborî şi neamurile toate
Veni-vor să se-nchine printre voi,
Aduceţi-vă aminte de Golgota
Şi-aprindeţi lumânare pentru noi.
Virgil MATEIAŞ
15 mai 1958, Uranus, celula 94 şi 4 decembrie 1962, Aiud, izolare
Domnule Ministru!
Subsemnatul
Traian Trifan din Penitenciarul Aiud, fost prefect al județului Brașov,
condamnat la 16 ani M.S. (muncă silnică - nn), am cerut în luna Iunie 1941 și
Martie 1942, să mi se îngăduie să merg pe front, pentru a-mi face datoria către
țară.
Față de aceasta, Onor. Direcțiune a
Penitenciarului, mi-a cetit în ziua de 5 Mai 1942 adresa M. Stat M. (Marelui
Stat Major - nn) Nr. 82788 din 29 aprilie 1942.
În răspuns țin să arăt că nu pot primi condițiile
din adresă pentru următoarele motive:
1. Aprobarea mergerii pe front
se dă ca o posibilitate de reabilitare. Nu am cerut și nu voi cere acest
lucru, deoarece ar însemna să mă înfierez singur, recunoscând că sunt vinovat,
dement și că am lucrat contra interesului Neamului și statului. Faptele
trecutului meu nu mă înjosesc, ci mă onorează.
2. Prin sentința de
condamnare a fost umilită Legiunea și calitatea (funcția) legionară ce am avut,
cu stigmatul rebeliunii. Atât timp cât această sentință nu va fi anulată, voi
protesta cu toată ființa mea, până în ceasul morții.
3. Se spune în adresă: “Domnul
Mareșal Antonescu a hotărât să se dea posibilitatea condamnaților de drept
comun și celor politici să se reabiliteze, luptând pe front, la unitățile
constituite aparte”.
Așadară: Legionarii Căpitanului puși alături cot
la cot cu delicvenții de drept comun.
Unitatea astfel constituită este o insultă adusă
Adevărului, morților noștri și
trecutului nostru de luptă naționalistă și anticomunistă.
4. Plecarea mea pe front se face
de la închisoare. Deci nu
românul pleacă să-și facă datoria, ci ocnașul.
Președenția Consiliului de Miniștri a dat în presă
– cu referire la cererile de mergere pe front a deținuților politici – un comunicat
în care spune că unii comandanți de unități refuză primirea deținuților
politici, refuz găsit explicabil și întemeiat de Onorata Președenție,
din care motiv se vor constitui unități speciale.
Răspund, că dacă armata nu are nevoie de ostași,
nici eu nu mă pot degrada singur la acceptarea situației – inexprimabil de
nedreaptă, de rebel și ocnaș, în care am fost pus.
Moartea o primesc, dar umilirea Legiunii și a
trecutului meu legionar – niciodată.
Aiud, 6 Mai 1942
Cu toată stima,
Traian Trifan, deținut
Penitenciarul Aiud
D-sale D-lui Ministru al Justiției
București
Cererea înreg. la
Penitenciarul Aiud sub Nr. 4150 sau 4151
din 9 Mai 1942
