Sfântul Valeriu: Este vremea unui nou apostolat. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea.

Cu fiecare zi care trecea Valeriu se apropia de moarte. În ultimele luni de viaţă a fost vioi, bucuros, a scris poezii şi ne-a vorbit cu însufleţire.
În ziua de prăznuire a Întâmpinării Domnului din 1952 ne-a chemat, pe mine şi pe Gheorghe, şi ne-a spus:
- Doresc mult să slujim Domnului întru totul şi întru toate. Suntem fiii Bisericii şi nu ne vom despărţi de ea. Se deschide o eră nouă în lume, care trebuie umplută de duh, idei şi activităţi creştine. Creştinismul reînvie, dar sarcinile creştinilor sunt mari. Este vremea unui nou apostolat. De pe Golgota ne spune Domnul că oamenii sunt liberi şi sunt chemaţi la adevăr prin jertfă.Dar până la jertfă avem credinţa, pocăinţa, lupta, îndrăzneala, înfruntarea duşmanilor, însufleţirea oamenilor, vestirea Evangheliei la cei săraci şi oropsiţi, propovăduirea Fericirilor şi a Împărăţiei lui Dumnezeu – toate acestea şi altele sunt virtuţi şi metode pe care le descoperim în viaţa şi învăţătura Domnului. Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu începe acum, nu va exista nici eshatologic; de fapt ea a început cu Hristos şi se continuă prin lucrarea Duhului Sfânt. Există o unitate şi continuitate în lume şi în viaţă, deci să nu părăsim nici un plan al existenţei noastre, ci prin toate, în toate să fim creştini. Duşmanii sunt mulţi, din afară şi dinlăuntru, dar să nu uităm că lupta noastră este cu începătoriile şi stăpâniile întunericului. Lumea secolului nostru nu are nicăieri o înfăţişare creştină. Structura sufletească a omului “civilizat” este lipsită de Dumnezeu. Biserica nu are putere. Sunt deci de înfruntat forţe uriaşe, apocaliptice. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea. Înseşi formele civilizaţiei trebuie revăzute, căci oamenii au pierdut şi masura şi ţinta. Aici noi am redescoperit pe Hristos, Biserica şi creştinătatea.
Cred că e necesar să ne legăm a fi slujitorii lui Hristos şi ai oamenilor. Nu putem să ne mulţumim cu puţin, trebuie să năzuim totul în Hristos şi El va împlini toate prin cei ce-I slujesc. Purtăm în noi o experienţă atât de amarnică, încât am fost umpluţi cu lumină. M-am rugat îndelung înainte de a vă vorbi şi cred că Dumnezeu m-a îndemnat şi m-a luminat…Vă rog deci să-mi spuneţi dacă vreţi să ne legăm să-L slujim pe Hristos în forma care aici ni s-a descoperit. Modul de organizare va veni în timp. E loc şi pentru celibi şi pentru căsătoriţi. Nu avem de la cine lua binecuvântare, dar o cerem de Sus. Să ne rugăm împreună în această zi, ca o făgăduinţă făcută Domnului.
Valeriu rostea aceste cuvinte limpede şi liniştit, încât lăsa impresia că nu din el, ci de la Hristos veneau îndrăzneala şi puterea cu care vorbea. Prevăzători, datorită conjuncturii din temniţă, am făcut împreună o foarte scurtă rugăciune, prin care am pecetluit pe Hristos în sufletele noastre şi peste viaţa noastră toată.

Extras din Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos
Icoană sculptată de Crina Palas

SCRISOARE A EPISCOPULUI ARTEMIE AL RAS-PRIZRENULUI ŞI KOSOVO–METOHIEI CĂTRE PATRIARHUL IRINEI AL SERBIEI

La sfârşitul săptămânii trecute, Sinodul Permanent al Patriarhiei Sârbe a luat hotărîrea scoaterii din scaun, fără judecată, a episcopului Artemie al Raskăi şi Prizrenului (Kosovo şi Metohia). Deşi se ştia că există presiuni politice internaţionale în această privinţă de mai multă vreme, din partea SUA şi UE, asupra Bisericii Ortodoxe Sârbe (datorită poziţiei de "etnarh," într'o mare musulmană, a episcopului Artemie), hotărîrea a fost neaşteptată şi surprinzătoare, mai ales datorită felului în care a fost luată.

Ea a fost pusă în practică de îndată, în nişte condiţii ce au stârnit uimirea şi şocul monahilor şi clericilor din eparhie. În acest context, vă prezentăm scrisoarea Episcopului Artemie către Patriarhul Irinei şi un comentariu al juristului şi publicistului creştin sârb Jeliko Kotoranin, cel care a dat presei acest document.

Preafericirii Sale
Patriarhului Serbiei DD Irinei
Belgrad

Preafericirea Voastră,

În aceeaşi zi în care ne-am întâlnit la Patriarhie (5 II 2010) mă aştepta hotărârea Sfântului Sinod Arhieresc (nr. 105 din 5 II 2010), cu semnătura Domniei Voastre. Cu încredere în puterea adevărului, mai cu seamă în zilele răstignirii provinciei Kosovo şi Metohia, tocmai pentru acest adevăr reacţionez imediat.

Invitaţia Sfântului Sinod Arhieresc (Sinodul Permanent, n.tr.) (nr. 102 din 4 II 2010), pe care o pomeniţi în hotărâre [nr.105] despre prezenţa „obligatorie” la şedinţa Sfântului Sinod, nu am primit-o, după cum Vă este cunoscut.

Tot aşa, la convorbirea telefonică avută cu Domnia Voastră (4 Fer. în jurul orei 15.00) nu a fost pomenită invitaţia scrisă, nici venirea Noastră nu a fost considerată ca obligatorie, ci mot-a-mot „ar fi bine dacă aţi veni.”

Repetând aşadar - nici nu am primit invitaţie scrisă, nici recomandare că participarea Noastră este obligatorie, am făcut totuşi un efort deosebit să Vă vizitez la Patriarhie, azi [5 Feb] în jurul orei 9.30. Mulţumind că Ne-aţi primit cu dragoste la întrevedere, am plecat luând binecuvântare şi dorindu-Vă un început de post plin de folos.

Este ciudat că nici cu acest prilej nu Ni s-a dat invitaţia scrisă de a participa obligatoriu la şedinţa Sinodului, pe care o pomeniţi în hotărâre, şi nici nu am fost atenţionaţi să rămânem la şedinţă. Mai mult, în convorbirea noastră, şedinţa Sinodului nici măcar nu a fost pomenită.

Acestea le pun mărturie în chiar ziua în care ne-am întâlnit, cu deplină sinceritate şi prospeţimea întâlnirii între Domnia Voastră şi Noi.

Preafericirea Voastră, sântem surprinşi de hotărârea de a ne interoga, carte trebuie făcută asupra Noastră, dar sântem pregătiţi a o primi.

Al Preafericirii Voastre credincios întru Domnul,
Episcop de Ras–Prizren şi Kosovo–Metohia
Artemie

"Minciuna are picioare scurte, dar barbă lungă"

La conferinţa de presă ţinută pe 13 Februarie în clădirea Patriarhiei din Belgrad, Episcopul Bacikăi, Irinei, a zis, printre altele, că Episcopul Artemie de Ras şi Prizren, a fost invitat oficial la şedinţa Sfântului Sinod Arhieresc (*notă/ este vorba despre Sinodul permanent) dar nu a răspuns şi nu a venit să participe la şedinţă. Tot aşa a mai pomenit că din această pricină Sinodul a hotărât să trimită o delegaţie la Graceaniţa ca să îl audieze pe Episcopul Artemie şi să facă un control financiar asupra activităţii Episcopiei de Ras şi Prizren.

Avem ocazia să facem publică scrisoarea Episcopului Artemie către Preafericirea Sa Patriarhul Irinei scrisă în aceeaşi zi când a vorbit cu Patriarhul şi când a avut loc controversata şedinţă sinodală. Din cauza recentelor întâmplări această scrisoare are o importanţă deosebită şi este un document ce demontează spusele Episcopului Irinei pe care le-am pomenit mai sus. Din această pricină ne luăm libertatea, dar şi datoria de a publica acest document.

Cititorii se pot lămuri parcurgând acest document că nu este vorba de invitaţie şi de neparticipare, ci despre o capcană întinsă Episcopului Artemie. Capcana a fost folosită ca pretext pentru trimiterea ilegitimă a inspecţiei asupra Eparhiei de Ras şi Prizren. Asta a adus la un şir de noi încălcări ale drepturilor canonice ale Vlădicăi Artemie, şi la distrugerea ultimei instituţii a poporului Sârbesc din Kosovo şi Metohia, anume Eparhia de Ras şi Prizren.

Ne întrebăm dacă episcopii adunaţi la Sfântul Sinod Arhieresc, prin gura Episcopului de Bacika, Irinei, au minţit „în mic”, cum vor minţi „în mare,” adică, atunci când vor pregăti materialul pentru lucrările Sfântul Sobor Arhieresc şi pentru depunerea din treaptă a Vlădicăi Artemie?

Jeliko Kotoranin

http://www.predania.ro/kosovo2.html

Surse:
Eparhija Prizren
VESTI Online
Serbian Orthodox Church

Sinaxa preotilor si monahilor ortodocsi care s-a tinut in Volos, februarie2010, despre implicaţiile ecumenismului

Principalii vorbitori au fost parintele Theodoros Zisis, parintele Gheorghios Metalinos, parintele Iosif, staretul manastirii Xiropotamu. Au fost reprezentanti sau stareti ai manastirilor, schiturilor si chiliilor din Sfantul Munte Athos, cat si a manastirilor de pe teritoriul Greciei, protoprezbiteri si preoti din toate eparhiile.
Iata care sunt punctele principale pe care eu le-am notat:
1. Nu intra nici o tara in UE daca nu se inchina la papa, de aici putem intelege reactiile ciudate(aplecate spre ecumenism) ale unor ierarhi din Serbia si Hertegovina.
2. ecumenistii au ca tinta sa fie recunoscuti episcopii Romano Catolici ca si Episcopi Ortodocsi!
3. se fac canonizari ''politically corect'' cum este Hrisostom de Smirna care se stia ca este mason ( in momentul in care Sinodul Greciei a anatematizat masoneria trebuia sa specifice ca aducerea masonilor la Ortodoxie sa se faca prin Mirungere cu lepadarile de rigoare!) Kazantakis a fost afurisit de Biserica, dar anul trecut i s-a savarsit slujba parastasului! Masoneria propovaduieste o credinta crestina fara Hristos (hai mai bine sa vorbim despre mediu), apoi face prozelitism masonic cu emblema patriarhului Bartolomeu! Inceputul l-a facut Meletie Metaxachis (mason) care a facut prima miscare anatematizata de Biserica -schimbarea mineologului!
4.Asupra Patriarhului Georgiei s-au facut presiuni enorme ca sa reintre in CBM, si sa anuleze hotararile Sinodului Georgian in privinta neacceptarii miscarii ecumeniste de catre Biserica Georgiana. Aceste presiuni au fost exercitate constant de catre Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol!
In ultima faza, Patriarhul Ilias al Georgiei, necedand presiunilor, a fost chemat la Constantinopol pentru o intrevedere cu Partiarhul Bartolomeu ''intre patru ochi'' Patriarhul Bartolomeu i-a cerut ca intrevederea sa se faca numai cu un traducator din partea Patriarhiei Ecumenice, dar Patriarhul Ilias nu a acceptat decat cu conditia ca si el sa aiba traducatorul lui, din partea bisericii Georgiene. In cele din urma intalnirea celor doi intaistatatori a avut loc la Istambul avand fiecare cate un traducator.
Iata care a fost scopul aceste foarte scurte intrevederi, dar de o insemnatate colosala: Patriarhul Bartolomeu ii spune Patriarhului Georgiei urmatorul mesaj:
- Daca nu veti intra din nou in CMB veti avea ca tara probleme mari!
Desi aceasta intalnire a fost considerata de Patriarhul Bartolomeu foarte secreta, Patriarhul Ilias a facut-o publica, avand ca martor pe traducatorul georgian care la insotit la intalnire!
Stim care au fost evenimentele care au urmat apoi in Georgia, care au adeverit spusele Patriarhului Bartolomeu! Totodata, dupa aceasta intrevedere Patriarhul Georgiei va fi otravit, dar scapat prin Ajutor Dumnezeiesc de moarte!
5. Pe data de 29 aprilie 2010 in Pireu, in stadionul Irinis kai Filias va fi gazduit simpozionul '' locul episcopului Romei in Biserica'' (locul lui e, desigur, in pridvor pentru a i se face lepadarile - de va voi) cu binecuvantarea Mitropolitului Pireului Serafim. Acesta va fi facut ca un raspuns Ortodox la ceea ce s-a tinut in Cipru si va urma sa se desavarseasca la Viena!

Un Post Binecuvantat.

O întâlnire minuntă: Maica Domnului i se arată Sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu (+ 18 februarie 1952)

Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbracată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Atunci Ea mi-a spus: “Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!“. Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.

Această întâlnire minunată a fost povestită de Sfântul Valeriu bunului său prieten, Ioan Ianolide.