25.12.12

INEDIT MAICA TEODOSIA (ZORICA LAŢCU). NOAPTEA DE CRĂCIUN. Mister în două acte



Persoanele:
Bunica
Janett – nepoata ei

Îngerul I

Îngerul II
O voce în culise
Scena reprezintă o cameră în casa bunicii

          ACTUL I
          Tabloul I
La ridicarea cortinei, bunica - îmbrăcată în capot lung, aranjează nişte pungi într-un coşuleţ.
La intrarea Janettei, bunica doseşte coşuleţul. Este îmbrăcată în palton, pe care îl dezbracă şi-l depune în garderobă. Rămâne în uniformă de şcolăriţă.

          Scena I
Janett:   Sărut-mâna, bunicuţo!…
Bunica: Bine ai venit drăguţo!
Janett:   Vai, că tare-i frig afară
           Şi-i senin în astă seară!  
Bunica: Dar la şcoală ce-ai făcut?
Janett:   Păi prea bine n-am ştiut:
            M-antrebat la Naturale
            De stamine şi petale.
Îşi rânduieşte cărţile pe masă şi îşi face lecţiile (pauză).

Bunica:
          Doamne, ce frumos era
          În copilăria mea
          De Sfintele Sărbători,
          Ne veneau colindători
          Şi cântau cu glas duios
          Despre Pruncul Luminos!
          Şi Părintele venea,
          Toată casa o sfinţea
          Şi umbla din casă-n casă
          Cu icoana prea frumoasă,
          Şi era o bucurie
          Care n-are să mai fie.
          Uite, tu nu poţi să ai
          Bucuria ca din Rai,
          Şi nu crezi că-n astă seară
          Sfântul Prunc se naşte iară.
Janett:
          Taci bunico, ce vorbeşti
          Astea toate sunt poveşti!
          Noi am învăţat curat
          Că Christos n-a existat,
          Astea toate-s născociri
          Aiureli şi năluciri
          Că pe-atunci bietul popor
          Era tot neştiutor,
          Iar boierii, uite-aşa
          Ca să-l poată exploata,
          Născocit-au pe Iisus.
          Dânsul cică le-ar fi spus
          Robilor nedreptăţiţi,
          Că o să fie răsplătiţi,
          Zacă, tac şi rabdă toate:
          Exploatare, nedreptate.
          Deci tot basmul despre Cer
          Născocit e de boier!
Bunica:
          Ştiu că azi aşa gândiţi,
          Tare vă mai rătăciţi
          Căci sunt mulţi ce cred aşa.
          Pentru mine adevereşte
          Că, cuvântul se-mplineşte,
          Cele ce s-au proorocit
          Despre vremea ce-a sosit,
          Astăzi toate se-mplinesc
          Şi prea mult se-adeveresc.
          Tu nu vrei să crezi nimica,
          Dar Măicuţa Veronica
          Cea de Domnul Sfânt aleasă
          În Lume a fost trimeasă
          Ca să-L propovăduiască
          Şi ca să adeverească
          Mila Lui cea negrăită
          Spre făptura cea greşită!
          Eu am fost la Mănăstire
          Şi păstrez în amintire
          Toate sfintele cuvinte
          Ce s-au spus mai dinainte
          De duhul ce-l proorocesc
          Care astăzi se-mplinesc!
Janett:
          Păi matale te ţii scai
          Şi tot înainte-mi dai
          Cu sfintele proorociri;
          Astea toate sunt prostii.
Bunica:
          Vai, Janett, cât mă mâhneşti!
          Cum de tu nu te gândeşti
          Că azi e seara de Ajun
          Iar tăticul tău cel bun
          E lipsit de libertate,
          Să se bucure nu poate!
          Şi de marea Sărbătoare
          El, poate nici pâine n-are.

INEDIT MAICA TEODOSIA (ZORICA LAŢCU): VESTEA CEA MARE. Mister în trei acte şi prolog, în versuri



Persoanele: Sf. Arhanghel Gavriil
                   Maica Domnului
                 Arhiereul Zaharia
                 Preotul Ţodoc
                 Bătrânul Iosif
                 O bătrânică a templului

Prolog:

Sunt Gavriil, mesagerul
Pe care-l trimite Cerul
Jos, în Lumea pământească
Oamenilor să vestească
Sfaturile ce îi place
Sfintei Treimi a le face.

Iată că noi toţi privim
Cu sârg spre Ierusalim
Acolo în Templul mare
Creşte-o prea aleasă Floare
Sfântă şi nevinovată
Şi cu totul nepătată.

E Fiica lui Ioachim
Despre Care bine ştim
Că-I aleasă din vecie
Maică lui Hristos să-I fie.

S-a născut printr-o minune
Şi solia vestei bune
Mie-mi fu încredinţată
De Treimea închinată.

Când apoi ai Ei părinţi
Dup-a lor făgăduinţi
Au adus-O-n Templul sfânt
Cum nu-i altul pe Pământ
În sfinţenie să crească
Şi Domnului să-I slujească.

Mi-a fost mie-ncredinţată
Fecioara nevinovată,
I-am dus Pâine îngerească
Însoţind-O să citească
Şi până astăzi I-am fost
Paznic bun şi cu mult rost.

Vremea a trecut în zbor
Şi am aşteptat cu dor
Ca Fecioara-n ani să crească
Menirea să şi-o-mplinească
Pe Cuvântul Sfânt să-L nască.

După legea curăţiei
Nu-I îngăduit Mariei
În Templu să mai trăiască:
Trebuie să-l părăsească.
Însă unde se va duce?
Încotro o s-o apuce?
Căci părinţii I-au murit;

Cât despre căsătorit
Nu vrea să se înjosească
Unui om să îi slujească,
După ce a fost aleasă
Să stea într-a Domnului casă.

Însă dacă zămisleşte
Pe Iisus, dumnezeieşte
Şi a lumii gură rea
Ar porni ocări spre Ea
Ar omorî-O norodul.
Să vedeţi acum şi modul
În care Domnul cel Sfânt
Rânduieşte pe Pământ
Ca Fecioara să Îşi ţie
Prea cinstita feciorie
Şi să nască ne-ntinat
Pe Cuvântul întrupat.

Related Posts with Thumbnails