Persoanele:
Bunica
Janett – nepoata ei
Îngerul I
Îngerul II
O voce în culise
Scena reprezintă o
cameră în casa bunicii
ACTUL
I
Tabloul
I
La ridicarea cortinei, bunica - îmbrăcată în
capot lung, aranjează nişte pungi într-un coşuleţ.
La intrarea Janettei, bunica doseşte
coşuleţul. Este îmbrăcată în palton, pe care îl dezbracă şi-l depune în
garderobă. Rămâne în uniformă de şcolăriţă.
Scena
I
Janett: Sărut-mâna, bunicuţo!…
Bunica: Bine ai venit
drăguţo!
Janett: Vai, că tare-i frig afară
Şi-i senin în astă seară!
Bunica: Dar la şcoală
ce-ai făcut?
Janett: Păi prea bine n-am ştiut:
M-antrebat la Naturale
De stamine şi petale.
Îşi rânduieşte
cărţile pe masă şi îşi face lecţiile (pauză).
Bunica:
Doamne,
ce frumos era
În copilăria mea
De Sfintele Sărbători,
Ne veneau colindători
Şi cântau cu glas duios
Despre Pruncul Luminos!
Şi Părintele venea,
Toată casa o sfinţea
Şi umbla din casă-n casă
Cu icoana prea frumoasă,
Şi era o bucurie
Care n-are să mai fie.
Uite, tu nu poţi să ai
Bucuria ca din Rai,
Şi nu crezi că-n astă seară
Sfântul Prunc se naşte iară.
Janett:
Taci bunico, ce vorbeşti
Astea toate sunt poveşti!
Noi am învăţat curat
Că Christos n-a existat,
Astea toate-s născociri
Aiureli şi năluciri
Că pe-atunci bietul popor
Era tot neştiutor,
Iar boierii, uite-aşa
Ca să-l poată exploata,
Născocit-au pe Iisus.
Dânsul cică le-ar fi spus
Robilor nedreptăţiţi,
Că o să fie răsplătiţi,
Zacă, tac şi rabdă toate:
Exploatare, nedreptate.
Deci tot basmul despre Cer
Născocit e de boier!
Bunica:
Ştiu că azi aşa gândiţi,
Tare vă mai rătăciţi
Căci sunt mulţi ce cred aşa.
Pentru mine adevereşte
Că, cuvântul se-mplineşte,
Cele ce s-au proorocit
Despre vremea ce-a sosit,
Astăzi toate se-mplinesc
Şi prea mult se-adeveresc.
Tu nu vrei să crezi nimica,
Dar Măicuţa Veronica
Cea de Domnul Sfânt aleasă
În Lume a fost trimeasă
Ca să-L propovăduiască
Şi ca să adeverească
Mila Lui cea negrăită
Spre făptura cea greşită!
Eu am fost la Mănăstire
Şi păstrez în amintire
Toate sfintele cuvinte
Ce s-au spus mai dinainte
De duhul ce-l proorocesc
Care astăzi se-mplinesc!
Janett:
Păi matale te ţii scai
Şi tot înainte-mi dai
Cu sfintele proorociri;
Astea toate sunt prostii.
Bunica:
Vai, Janett, cât mă mâhneşti!
Cum de tu nu te gândeşti
Că azi e seara de Ajun
Iar tăticul tău cel bun
E lipsit de libertate,
Să se bucure nu poate!
Şi de marea Sărbătoare
El, poate nici pâine n-are.
