ROMÂNIA, UNEŞTE-TE!: INEDIT MAICA TEODOSIA (ZORICA LAŢCU). NOAPTEA DE CRĂCIUN. Mister în două acte

25.12.12

INEDIT MAICA TEODOSIA (ZORICA LAŢCU). NOAPTEA DE CRĂCIUN. Mister în două acte

Persoanele:

Bunica

Janett – nepoata ei

Îngerul I

Îngerul II

O voce în culise

Scena reprezintă o cameră în casa bunicii

ACTUL I

Tabloul I

La ridicarea cortinei, bunica - îmbrăcată în capot lung, aranjează nişte pungi într-un coşuleţ.

La intrarea Janettei, bunica doseşte coşuleţul. Este îmbrăcată în palton, pe care îl dezbracă şi-l depune în garderobă. Rămâne în uniformă de şcolăriţă.

Scena I

Janett: Sărut-mâna, bunicuţo!…

Bunica: Bine ai venit drăguţo!

Janett: Vai, că tare-i frig afară

Şi-i senin în astă seară!

Bunica: Dar la şcoală ce-ai făcut?

Janett: Păi prea bine n-am ştiut:

M-antrebat la Naturale

De stamine şi petale.

Îşi rânduieşte cărţile pe masă şi îşi face lecţiile (pauză).

Bunica:

Doamne, ce frumos era

În copilăria mea

De Sfintele Sărbători,

Ne veneau colindători

Şi cântau cu glas duios

Despre Pruncul Luminos!

Şi Părintele venea,

Toată casa o sfinţea

Şi umbla din casă-n casă

Cu icoana prea frumoasă,

Şi era o bucurie

Care n-are să mai fie.

Uite, tu nu poţi să ai

Bucuria ca din Rai,

Şi nu crezi că-n astă seară

Sfântul Prunc se naşte iară.

Janett:

Taci bunico, ce vorbeşti

Astea toate sunt poveşti!

Noi am învăţat curat

Că Christos n-a existat,

Astea toate-s născociri

Aiureli şi năluciri

Că pe-atunci bietul popor

Era tot neştiutor,

Iar boierii, uite-aşa

Ca să-l poată exploata,

Născocit-au pe Iisus.

Dânsul cică le-ar fi spus

Robilor nedreptăţiţi,

Că o să fie răsplătiţi,

Zacă, tac şi rabdă toate:

Exploatare, nedreptate.

Deci tot basmul despre Cer

Născocit e de boier!

Bunica:

Ştiu că azi aşa gândiţi,

Tare vă mai rătăciţi

Căci sunt mulţi ce cred aşa.

Pentru mine adevereşte

Că, cuvântul se-mplineşte,

Cele ce s-au proorocit

Despre vremea ce-a sosit,

Astăzi toate se-mplinesc

Şi prea mult se-adeveresc.

Tu nu vrei să crezi nimica,

Dar Măicuţa Veronica

Cea de Domnul Sfânt aleasă

În Lume a fost trimeasă

Ca să-L propovăduiască

Şi ca să adeverească

Mila Lui cea negrăită

Spre făptura cea greşită!

Eu am fost la Mănăstire

Şi păstrez în amintire

Toate sfintele cuvinte

Ce s-au spus mai dinainte

De duhul ce-l proorocesc

Care astăzi se-mplinesc!

Janett:

Păi matale te ţii scai

Şi tot înainte-mi dai

Cu sfintele proorociri;

Astea toate sunt prostii.

Bunica:

Vai, Janett, cât mă mâhneşti!

Cum de tu nu te gândeşti

Că azi e seara de Ajun

Iar tăticul tău cel bun

E lipsit de libertate,

Să se bucure nu poate!

Şi de marea Sărbătoare

El, poate nici pâine n-are.

Janett:

Ei, şi dacă mă gândesc

Pot ceva să-i folosesc?

Bunica:

Dac-ai vrea să te smereşti,

Ai putea să-l foloseşti!

Uite, hai să-ngenunchem

Şi pe Domnul să-L rugăm

Să ne dea o bucurie

Şi tăticul tău să vie,

Ca să prăznuim frumos

De Naşterea lui Christos.

Janett:

Eu, bunico, zic aşa:

Ne putem noi tot ruga,

Dumnezeu e închipuire

N-are văz, nici auzire.

Ci te rog mult pe mata

Nu mă mai tot supăra,

Că am lecţii de făcut

Destul capul mi-am bătut.

Bunica (cu blândeţe):

Draga bunicuţei, bine

Nu vrei să mă crezi pe mine

Dar eu nu sunt supărată,

Ai să înţelegi şi tu odată.

Tabloul II

Janett învaţă; bunica scoate o Sf. Scriptură şi Ceaslovul şi se aşează în genunchi şi se roagă, face din când în când închinăciuni şi metanii aparte.

Scena a II-a

Janett închide cartea şi o pune deoparte:

Ce problemă încâlcită

Tare mai sunt obosită!

Să mă culc, că e târziu

Mâine dimineaţă scriu.

Eu mă culc, bunico dragă

Mi-e un somn, de nu-i de şagă!

Bunica:

Bine, culcă-te, dar vezi

Haina să nu o şifonezi.

Noapte bună, puişor!

Tabloul III

Janett doarme în pat, bunica stinge slumina şi la candela aprinsă se roagă adâncită în rugăciune. Din când în când face metanii şi închinăciuni.

Bunica:

O, Doamne, Tu, Cel fără de - nceput!

Cel Care în iesle astăzi Te-ai născut

Ascultă rugăciunea roabei Tale

Căci vin la Tine cu nespusă jale.

Tu ştii, Iisus al meu cât Te iubesc

Şi-aş vrea cu toţi ai mei să Îţi slujesc,

Dar astăzi Pruncule Dumnezeiesc

În casa asta singură-Ţi slujesc,

Căci fiul meu iubit e dus departe,

Janett cu-nvăţăturile deşarte

Cu înţelepciunea lumii cea drăcească

Nu poate Ţie, Doamne, să-Ţi slujească!

Ci Tu Iisuse, care-ai poruncit

Să ne iubim aşa cum ne-ai iubit,

Numai Tu singur poţi să înţelegi

Durerea mare a vieţii mele - ntregi.

Când văd că sânge din sângele meu

Astăzi hulesc Numele Tău mereu

Şi nu vor să-Ţi slujească Ţie

De Praznicul Tău sfânt nu vor să ştie.

Cu ale lumii gânduri se dezmierd

Şi astfel sufletele şi le pierd.

Şi eu Te rog cu sfântă îndrăzneală

Să curmi Tu blestemata învoială

Din sufletul copilei mele dragi,

Şi înspre Ceruri mintea să-i atragi!

Fă Doamne o minune şi-i arată

Puterea Ta cu totul minunată

Ca ea să vadă Sfânta Ta Lumină

Şi să-Ţi slujească în dragoste deplină!

Măicuţa Domnului, Tu, care

Eşti proslăvită fără de asemănare

La Fiul Tău Cel Sfânt să mijloceşti

Şi cererea aceasta să-mi plineşti!

ACTUL II

E întuneric, candela arde, bunica şi Janett aud deodată din culise o voce cântând:

În astă noapte iarăşi vii

Prea Sfinte Copilaş,

Şi-acum în orele târzii

Îţi cauţi un sălaş.

Dar tot Pământul cufundat

În moarte şi în somn,

Nu simte că l-a cercetat

Al Îngerilor Domn!

Tu treci străin din loc în loc

Şi-n Lumea ce-ai zidit,

Nu ai nici vatră şi nici foc

Nici pat de odihnit.

Odinioară, cel puţin,

Păstorii Te-au primit,

Dar astăzi Pruncule Divin

De toţi Eşti prigonit.

Şi astăzi nici o iesle n-ai

Într-însa să Te culci,

Şi nici măcar un fir de pai

Nici boi cu ochii dulci.

Doar câte un creştin, arar

În sufletu-i smerit,

Ca unui scump mărgăritar

Locaş Ţi-a pregătit.

Acolo vii cu Cerul Tău

Şi-ntr-însul locuieşti,

Biserică lui Dumnezeu

Tu inima-i sfinţeşti.

Şi cei ce-n taină Te-au primit

Şi nu Te pot uita,

Cu suflet cald şi umilit

Îţi cântă Ţie aşa:

Tu, Cel Ce astăzi Te-ai născut

Din sânul Prea curat

Cuvinte fără de-nceput

În veci fii lăudat!

Rămâi în noi Iisuse blând,

Cu Cetele cereşti

Strigăm la Tine toţi, cerând:

Să nu ne părăseşti!

Scena a III-a

Intră Îngerul 1 cu ieslea în care este culcat Pruncul. Îngerul 2, cu bradul aprins.

Îngerul 1:

În noaptea asta clară şi geroasă

Cu Pruncul am umblat din casă-n casă

Dar vai, abia ici-colo în oraş

I S-a pregătit Pruncuţului sălaş,

Căci mai în toate casele, creştinii

Uitat-au azi de Praznicul Luminii

Şi-şi văd de treburile lor lumeşti

Şi grijă n-au de cele sufleteşti.

Îngerul 2:

Dar vezi, bătrâna asta de colea

Cu sufletul şi părul ca de nea

Pe Pruncul Sfânt cu dor L-a aşteptat

Şi ca să-i vie-n casă s-a rugat!

Îngerul 1:

Şi a venit Pruncuţul Cel Ceresc

Sfinţind cu Harul Lui Dumnezeiesc

Această casă şi pe cei din ea,

Pe veci cu binecuvântarea Sa.

Îngerul 2:

Şi aşa precum bătrâna s-a rugat

Minunea îndoită s-antâmplat

Odată cu a Pruncului venire,

Un suflet s-a întors din rătăcire.

Bunica (se ridică, stă o clipă uluită, şi zice):

O, Doamne, ce-mi văd ochii păcătoşi:

Aceştia sunt doi Îngeri prea frumoşi!

Şi oare ce-au adus cu ei? O, iată:

E Pruncul Sfânt în ieslea luminată!

Ci scoală-te, copilă, haide vezi

Cu ochii tăi minunea, ca să crezi!

Janett (trezindu-se):

Ce-i, ce-i bunico?

Ce minunţie!

Oare ce ai spus matale, aşa să fie?

Bunica se duce la colţul de icoane, ia tămâia şi aprinde, tămâiază pe Prunc, apoi îngenunche la iesle.

Janett:

Şi eu vreau către Pruncul Sfânt să vin

Şi către El cu dor să mă închin!

O, iartă-mă copilule Iisus

De vorbele ce-aseară Ţi le-am spus,

Dar până azi eu nu Te cunoşteam

Şi în cuvântul sfânt eu nu credeam.

E drept, bunica multe mi-a mai spus

De Tine, Sfinte Pruncule Iisus,

Şi ştiu că Tu eşti blând şi iertător

Cu cei ce lasă drumul pierzător

Şi cei ce vin la Tine umiliţi,

Zicea bunica, că vom fi primiţi.

Şi eu acum la Tine vin, înfrântă

Şi cad la Tine în Noaptea asta Sfântă,

Primeşte-mă ca pe acel tâlhar

Şi-mi dăruieşte Doamne şi un dar:

Adu-mi acasă pe iubitul tată

În Noaptea asta binecuvântată!

Îngerul 1:

Copilă, Pruncul Cel Dumnezeisc

Primeşte pe toţi cei ce se căiesc.

Şi iată, sunt trimis din Cerul Sfânt

Ca să-ţi aduc acest cuvânt:

Tăticul tău cel drag este pe drum

Şi va sosi acasă acum, acum.

Ca-n bucuria cea desăvârşită

Să simţi milostivirea cea negrăită

A Acelui Care-I fără de-nceput

Şi azi, ca acum, în iesle s-a născut!

Cerul azi e-ntunecat

Şi Pământul s-a spurcat