„Rezistenţa armată anticomunistă din munţii Făgăraşului – moment de demnitate românească”, un omagiu adus luptătorilor din munţi de Colegiul Naţional ,,Radu Negru” din Făgăraş (noi fotografii de la eveniment)

       După 23 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, un grup de elevi ai Colegiului Naţional ,,Radu Negru” au iniţiat, în numele Consiliului Şcolar al Elevilor, beneficiind de sprijinul direcţiunii Colegiului Naţional Radu Negru, un proiect prin care şi-au dorit a aduce un omagiu luptătorilor cu arma în mână din Munţii Făgăraşului. Un prim eveniment din cadrul acestui proiect, intitulat „Rezistenţa armată anticomunistă din munţii Făgăraşului – moment de demnitate românească”, vizează recuperarea acestui important reper românesc, ,,pentru a ne putea regăsi verticalitatea”, după cum a precizat coordonatorul acestui proiect, elevul Vlad Palas.

       Evenimentul a cuprins o expoziţie fotografică în care au putut fi văzute chipurile luptătorilor din munţi şi ale principalilor sprijinitori, un concurs interşcolar „Ioan Ilioiu” pe teme istorice vizând rezistenţa anticomunistă, la care au participat echipe de elevi din toate liceele făgărăşene, şi o conferinţă interactivă în care liceenii au putut intra în contact direct cu supravieţuitori din rândul foştilor deţinuţi politic. Au fost rememorate acţiunile Grupului Carpatin Făgărăşean, format din luptătorii cu arma în mână împotriva comunismului, care a activat pe versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, acel ,,colţ din Regatul României, care nu şi-a plecat capul înaintea comuniştilor”, după cum spunea Ioan Gavrilă Ogoranu, legendarul conducător al luptătorilor din munţi.

       În semn de cinstire pentru lupta dusă în apărarea poporului român în faţa agresiunii comuniste au primit diplome de onoare din partea Colegiul Naţional ,,Radu Negru” supravieţuitorii Ioan Roşca (foto 1) – fost elev al liceului ,,Radu Negru”, sprijinitor al grupului de rezistenţă din munţi, arestat în 1948 chiar din sala în care a avut loc manifestarea, care a suferit 12 ani în închisorile comuniste, şi domnul Octav Bjoza (foto 2), preşedintele Asociaţiei Foştilor Detinuti Politic din România – fost membru al Gărzii Tineretului Român, arestat în 25 iunie 1958, închis timp de 4 ani în beciurile închisorilor comuniste. Au fost prezenţi să ridice diplomele în numele celor care nu mai sunt astăzi în viaţă doamna Eugenia Petrişor (foto 3) – sora lui Ioan Gavrilă Ogoranu, doamna Violeta Peptea (foto 4), nepoata lui Ghiţă Hasu, executat acum 55 de ani în inchisoarea Jilava, doamna Teodora Ţarog (foto 5)– nepoata ţăranului Gheorghe Arsu din Râuşor, care şi-a pus viaţa în pericol, fiind grav rănit, pentru că, ieşind în mijlocul trupelor de Securitate, a salvat viaţa luptătorilor făgărăşeni. Pentru familiile celorlalţi luptători anticomunişti din Munţii Făgăraşului, care mai au rude în viaţă, Ioan Ilioiu, Ioan Pop, Nicolae Mazilu, Marcel Cornea, Andrei Haşu, Remus Sofonea, Laurean Haşu, Ion Chiujdea, Gelu Novac, Victor Metea, Dumitru Moldovan, care mai trăieşte în satul Lisa, liceenii au declarat că îi vor căuta pentru a le exprima recunoştinţa lor şi a le înmâna diplomele de onoare, un modest semn de cinstire adus luptătorilor din munţi şi familiilor lor.

       Asistenţa a fost impresionată de seriozitatea pregătirii elevilor pentru concursul interşcolar ,,Ion Ilioiu”, juriul departajând cu greu echipele participante. În cele din urmă, premiul III a fost obţinut de liceenii de la Liceul Tehnologic „Dr. Ioan Şenchea”, premiul II a fost acordat Colegiului Naţional “Doamna Stanca”, iar premiul I a fost adjudecat de Colegiul Naţional ,,Radu Negru” (cu punctaj maxim). Echipa câştigătoare a fost formată din Flavius Miclăuş, Vlad Mustea şi Camelia Crăciun (foto 6, alături de Vlad Palas).

       Întreaga manifestare s-a desfăşurat pe imnul Grupului Carpatin Făgărăşean, compus de Nicolae Mazilu. (Florin Palas)

    Foto: Paul Barbu

Studenţii exmatriculaţi acum 25 de ani, după solidarizarea cu muncitorii braşoveni arestaţi, cetăţeni de onoare

În ultima sa şedinţă, Consiliul Local Braşov a aprobat hotărârea prin care Marian Brâncoveanu, Cătălin Bia, Marian Lupov,  Lucian Silaghi, Horia Şerban şi Torjo Mihai au fost declaraţi cetăţeni de onoare ai municipiului Braşov, în semn de recunoaştere a meritelor lor. Cei şase au avut de suferit după ce s-au solidarizat, ulterior datei de 15 Noiembrie 1987, cu muncitorii care au avut curajul să se revolte. Primarul George Scripcaru le-a înmânat astăzi - în cadrul festivităţilor aniversare din Aula Universităţii Transilvania - diplomele prin care li s-a conferit acest titlu.

În perioada respectivă, cei şase erau studenţi şi au fost arestaţi, anchetaţi, exmatriculaţi şi deportaţi pentru solidarizarea ulterioară cu participanţii la revolta din 15 Noiembrie 1987”.
Concret, Cătălin Cornel Bia este studentul la Silvicultură care a confecţionat un afiş pe o foaie mare, pe care a scris „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară” şi, în 22 noiembrie 1987, a avut curajul de a-l afişa, de pe o bancă aflată în faţa cantinei din Memorandului, la ora la care studenţii veneau să-şi ia prânzul. Alături de el, s-au aşezat alţi doi studenţi, Lucian Silaghi şi Horia Şerban, care, fără să fi vorbit înainte, şi-au manifestat astfel solidaritatea cu demersul tânărului. Cu toţii au fost arestaţi, anchetaţi, exmatriculaţi din facultate, deportaţi cu domiciliul forţat în localităţile de origine şi obligaţi să se angajeze ca muncitori necalificaţi.

Şi în decembrie '87

În decembrie '87, alţi trei studenţi, de data aceasta de la Facultatea de Mecanică, s-au împotrivit sistemului, inspiraţi de mişcarea din noiembrie. Mihai Torjo, Marin Brâncoveanu şi Marin Lupov au decis să intre neobservaţi în două săli ale universităţii, din corpuri diferite de clădire, pentru a inscripţiona pereţii cu lozinci anticeauşiste. Au pătruns noaptea, pe geamul lăsat intenţionat deschis. Au scris cu vopsea „Jos Ceauşescu!”, „Vrem pâine” şi au desenat chiar şi o caricatură a dictatorului. „Ororile” au fost descoperite a doua zi de paznici. Pentru că nu puteau să şteargă pereţii, clădirile au intrat subit în reparaţii capitale.
„Cei trei studenţi au fost închişi abia în aprilie-mai 1988, fiind identificaţi prin trădare, pentru că pe vremea aceea nu existau tehnici avansate de descoperire a autorilor”, a explicat Oana Demetriade, cercetător la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS). Au fost eliberaţi după câteva luni, exmatriculaţi şi expulzaţi din Braşov. Cei trei erau în Zărneşti şi, fiind studenţi la seral, erau angajaţi şi au fost daţi afară şi din serviciu.

Liliana Jighira

Sursa: Transilvania Expres

Vezi şi 15 Noiembrie 1987 - revolta anticomunista de la Brasov. Marturii

15 Noiembrie 1987 - revolta anticomunista de la Brasov. Marturii

După 25 de ani

Daniel ANGHEL: "Am ajuns devreme in intreprindere, in jurul orei 6:00. Cand am ajuns in fata Sectiei 440, am observat un grup de muncitori care erau adunati acolo si erau nemultumiti, spuneau ca trebuie facuta o greva ca sa fim si noi bagati in seama".

Vasile ANGHEL: "Ceea ce ma durea cel mai tare era ca partidul ducea o politica anticrestina."

Costica BAHNAREANU: "La Spitalul Judetean s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam atunci. Acolo s-a cantat "Desteapta-te, romane!". L-am auzit pe Vasile Anghel cand a dat tonul acestui imn. S-a produs un moment de mare emotie. Din acel moment, am inceput sa scandam: "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!".

Viorica BAHNAREANU: "Sotul meu s-a intors din ancheta albit, slab si speriat."

Gheorghe BANCIU: "Mi-au pus catuse, iar unul a dat dispozitie sa fiu batut pentru ca sunt rau. M-au legat cu un belciug de perete, iar patru-cinci zdrahoni ma bateau ca pe hotii de cai. M-au batut cu pumnii, cu picioarele... dar cele mai dureroase au fost bataile la talpi".

Silvia BANCIU: "Cateodata ma gandesc daca a meritat toata suferinta asta."

Angela BARTI: "Cel mai mult m-a impresionat momentul in care s-a spus Tatal nostru!"

Aureliu BEJENARIU: "Raspunsul lui Ghelase a fost: <>. I-am spus ca stim si noi proverbe".

Marius BOERIU: "Colegii mei din schimbul III erau nemultumiti de taierea salariilor. Au manifestat in fata intreprinderii. M-am alaturat si eu lor. La iesirea din intreprindere, Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte!, a luat steagurile tricolore si le-a impartit oamenilor".


Gica BROASCA: "Ce am castigat noi trebuie dus mai departe!"

Aurel BUCEANU: "La IGM Bucuresti am fost in celula cu Sbarn, cu Bordei si cu Nastase, Dumnezeu sa-i ierte, ca toti au murit. Ziua n-aveam voie sa stam pe pat, noaptea ne chemau la ancheta".

Sebastian CIORASTEANU: "La Judeteana de Partid se aruncau portocale, banane, salamuri pe geam. Pe la ora 12, cand s-au auzit sirenele masinilor de Militie, am inceput sa ne imprastiem".

Reghina CRISTEA: "Ma felicit ca n-am cedat psihic. Cand a venit acasa fiul meu, parca era o stafie!"

Gheorghe CUTUMBEANU: "Copiii de scoala ni s-au alaturat, mergand in fata noastra. Atunci ne-am gandit ca nu o sa ne impuste, daca sunt copiii in fata".

Ioan DAN: "In noaptea de 14 spre 15 Noiembrie le-am zis colegilor: Fratilor, nu mai lucram!"

Stana DOBRE: "Am prins o rafala de gaze lacrimogene cand au venit trupele USLA. Nu mai vedeam, eram nauca. Atunci m-am hotarat sa ma intorc la intreprindere. Sef de schimb era inginerul Calinovici, care m-a intrebat unde am fost. Nu i-am spus adevarul. <>, mi-a zis el. Si, intr-adevar, m-a turnat".

Stefan DOCHIA: "Cum am intrat pe usa, Dochita mi-a dat un pumn si-mi zicea sa spun unde am fost in 15 noiembrie. Initial n-am recunoscut ca am fost in strada. Dupa pumni, palme si bastoane, am spus ca am fost la manifestare".

Radu DUDUC: "In doua saptamani, cat am fost la IGM, am slabit 15 kg."

Ancuta DUDUC: "Am fost anticomunisti de mici."

Iosif FARCAS: "Singura autoritate prezenta a fost primarul Calancea, care ne-a amenintat si a fost lovit cu un steag. Cand au aparut trupele speciale de interventie am plecat".

Suzana FARCAS: "L-au deportat la Filiasi. Nici macar nu ne-au lasat sa ne luam ramas bun. Pur si simplu ne-am despartit ca niste straini. Dupa ce a plecat el, ma chemau la Militie, dupa aceea la partid, la Schuster si la Cebuc, care imi cereau sa plec din Brasov".

Delia FARCAS: "Fara actul de curaj de la Brasov, nu stiu daca ar fi existat momentul Timisoara!"

 Gavrila FILICHI: "Desteapta-te, romane! a fost semnalul descatusarii oamenilor."

Aurica GENETI: "Cel mai dureros pentru mine a fost ca nu puteam sa-mi vad mama si copilul!"

GERGELY Andras: "Am luat un spray de culoare rosie si am scris cu el pe ziduri: Jos dictatorul!" GERGELY Elena: "In deportare cel mai mult ne-a lipsit familia."

GYERKO Gheorghe: "In timpul anchetelor la Militia din Brasov am scapat si eu o lovitura de stanga unui anchetator. M-au legat de perete, cu mainile la spate, m-au batut cam o ora si ceva. Cand oboseau unii, veneau altii. A fost infiorator".

Aurel HOSSZU: "La ancheta insistau sa declar ca a fost o miscare organizata, nu spontana."

Danut IACOB: "Bunicul meu, care fusese detinut politic, mi-a spus ca nu am cum sa scap!"

Corina IACOB: "Cand sotul meu era deportat, ma chemau cei de la Judeteana de Partid. Cebuc, care era secretara cu propaganda, mi-a zis ca-s tanara, ca e pacat sa plec din Brasov, ca am tot viitorul inainte si imi cerea sa divortez".

Ionel ILIE: "La Judeteana de Partid am mancat si eu o bucata de paine din cea destinata tovarasilor. Eu painica dulce ca aia nu mancasem vreodata!"

Mihai MACOVEI: "Pana la Spitalul Judetean, s-a strigat: <>, <>, <>. Acolo s-a cantat <>, ceea ce ne-a infiorat pe toti".

Dumitru NASTASE: "Colegii de munca au strans bani pentru coroana, crezand ca am murit!"

Marius Tibi NECULAESCU: "La Judeteana de Partid am inteles ca trebuie distrus simbolul: sediul P.C.R.!"

Pavel NICUTARI: "Cat am fost arestat mi s-a pus sechestru pe apartament. M-am inteles cu sotia sa divortam, ca sa nu pierdem apartamentul, cu conditia sa ne luam iarasi dupa ce ma intorc. Si asa am facut, ne-am recasatorit dupa '89".

Gheorghe NITESCU: "Prin curajul nostru, am semanat samanta dreptatii in sufletele romanilor!" Dan ORDACE: "Cadeam cu scaun cu tot cand imi dadeau cate o palma!"

Nicuta PARASCHIV: "La Barlad am fost deportat cu Vieru. M-am intalnit cu el cu o saptamana inainte sa moara. Ii cazusera toti dintii din gura si parul din cap".

Ana PARASCHIV: "Fetita nu mai voia sa vada militieni. Erau cei care-i furasera tatal!"

Sofia POSTELNICU: "Un procuror, cu o figura de om al dracului, imi zicea pe un ton de mahala: "Ia asculta, fa, crezi ca ai venit tu din Moldova sa faci dreptate la Brasov?". Ne faceau curve, panarame, parasute".

Florin POSTOLACHI: "Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic".

Marian RICU: "Puteam sa luam orice de acolo: banane, portocale, cascaval, malai. Dar oamenii nu voiau asta. Voiau sa le distruga, pentru ca erau simbolurile prosperitatii comunistilor".

Ioan SERB: "Anchetatorul de la Bucuresti era de-o rautate ce nu s-a pomenit, extraordinara. Stia ca tatal meu a murit in razboi, pana si de asta ma injura".

Mircea SEVACIUC: "Ma, fratilor, vreau sa stiu daca am sa mai vad lumina soarelui vreodata!"

Werner SOMMERAUER: "Ar trebui facuta o reparatie pentru cei care ne-am revoltat in 15 Noiembrie 1987. Ne-au distrus sanatatea. Eu pot sa pun mana pe foc, ca nu ma arde. Mi-au distrus toate nervurile".

Gheorghe TOMA: "La IGM anchetele se faceau noaptea. Ma intrebau ce ne lipseste. Le-am spus ca ne lipseste libertatea".

Eugen TUDOSE: "A doua zi deja aparusera securistii. Erau usor de recunoscut, erau imbracati in haine de piele negre, ca in <> 82. Cainii negri".

Carmen TUDOSE: "A meritat toata suferinta asta, pentru ca altfel poate ramaneam tot cu comunismul!"

Angelica VIERU: "Ceea ce vazusem in oras nu am mai vazut niciodata: cordoane de armata si militie cu scuturi, cu masti de gaze si cu caini nu lasau oamenii sa se indrepte spre centrul orasului".

Adela VITOS: "Am fost obligata de Schuster si Cebuc sa merg dupa sotul meu, in deportare. Sotul meu nu a primit aprobare sa vina la Brasov. Eram obligati sa semnam condica la capitanul Atanasiu din Targoviste".

Stan VOINEA: "M-au deportat la Braila, unde m-au angajat ca strungar, nu ca maistru. M-au chemat primarul Brailei, Anton Lungu, si comandantul Securitatii, Reis, sa-mi dea locuinta. Am refuzat, zicand ca am casa la Brasov. <>, mi-au zis".

Gheorghe ZAHARIA: "Am inceput sa cantam "Destepta-te, romane!". in momentul acela nu mai aveam frica. Nu mai stiu cine a avut initiativa cantarii actualului imn. Atunci era un cantec interzis, dar ii stiam versurile".

Anisoara ZAHARIA: "Peste cateva zile se zvonea ca vor fi arestati si copiii. Le-am cerut copiilor sa nu mai iasa afara singuri; mi-era frica sa nu fie rapiti, sa nu dea vreo masina peste ei. Copilului cel mic i-am zis ca, daca-l intreaba ceva securistii, sa nu recunoasca nimic, chiar daca il bat, chiar daca-i dau ciocolata".

Cristian ZAVELA: "Pe fluturasul meu de salariu scria 0,00 lei (...) La proces, majoritatea celor prezenti ne cerea condamnarea la moarte. Cei mai multi erau activisti P.C.R. si U.T.C."

(Au consemnat Crina si Florian PALAS)

Sfântul Grigorie Palama - Unul din ultimii mari Părinţi care descoperă erorile fundamentale ale credinţei romano-catolice

Sfântul Grigorie Palama - Unul dintre ultimii mari Părinţi care descoperă erorlle fundamentale ale credinţei romano-catolice.

În text, lantinii sunt de fapt romano-catolicii, termen care înainte nici nu exista dar care este şi impropriu, catholicos adică universal fiind un titlu preluat din mărturisirea comună a Crezului în greceşte, dinaintea schismei, prin care însă acum  este  emisă pretenţia universalităţii din partea papei, aflat în afara dreptei credinţe rămase doar în Răsărit. Aşadar, după cum reiese şi din Crezul în limba greacă, avem: Cred într-Una, Catholică (sobornicească) şi Apostolească Biserică. Sobornicescul din traducerea românească nu corespunde întru-totul înţelesului de universal, fiind folosit pentru evitarea confuziilor din mintea românilor necatehizaţi.

Slujba celui între sfinţi
Părintelui nostru Grigorie Palama arhiepiscopul Tesalonicului

[facerea patriarhului ecumenic Filotei Kokkinos]
cântată în ziua a 14‑a a lunii noiembrie
sau în duminica dinaintea prăznuirii
Părintelui Ioan Hrisostom[10]

La Vecernia Mică

La „Doamne, strigat‑am" punem 4 stihuri şi cântăm aceste stihiri:

glas 1 „Ale cereştilor cete"

Viaţa cea fericită ducând în lume, te veseleşti acum cu noroadele fericiţilor şi locuieşti ca un blând pământul celor blânzi, ierarhule Grigorie, bogat fiind făcut de Dumnezeu în harul tămăduirilor, pe care-l dai celor ce te cinstesc pe tine.

Sădind dogmele ortodoxiei, fericite, tăind spinii cacodoxiei şi înmulţind frumos sămânţa credinţei prin ploaia cuvintelor tale, ai adus lui Dumnezeu spic însutit ca un plugar lucrător.

De strălucirea vieţii tale fără reproş se miră noroadele îngerilor şi ale oamenilor, căci prin alegere liberă te‑ai arătat luptător şi ascet tare, ierarh şi vrednic liturghisitor şi prieten adevărat al lui Dumnezeu.

Slavă..., glas 2

În corturile cele mai presus de lume a primit după vrednicie Hristos Dumnezeu duhul tău Grigorie, părinte înţelepte; căci te‑ai făcut apărător al Treimii cântând în chip lămurit o singură Dumnezeire cu lucrare şi voinţă potrivit firii, singură atotputernică, imitând învăţătura în lume a Apostolilor şi Părinţilor. De aceea Hristos îţi dă şi El acum lucrarea minunilor întărind astfel cuvintele tale. Drept pentru care lăudând astăzi mutarea ta, slăvim în chip ortodox pe Domnul Cel ce te‑a slăvit pe tine.

Şi acum..., A Născătoarei de Dumnezeu

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica Vieţii, păzeşte‑mă sub acoperământul tău.

La stihoavnă, glas 4 „Casa Efratei"

Stâlp sfânt al credinţei ortodoxe te cunoaştem pe tine, ierarhule, prin care răsturnăm falangele ereticilor.

Stih: „Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere."

Rupându‑te de lume te‑ai unit cu Dumnezeu, fericite, drept pentru care te‑ai arătat vas vrednic al Preasfântului Duh, ierarhule.

Stih: „Gura dreptului va cugeta înţelepciune şi limba lui va grăi judecată."

Ai lăsat Egiptul patimilor şi la înălţimea nepătimirii te‑ai ridicat, unde vorbeşti cu Dumnezeu ca unul curat, Grigorie.

Slavă..., glas 4

Pe cel ce cu suliţele cuvintelor de Dumnezeu insuflate, prin care Mântuitorul ne izvorăşte apa vieţii şi a mântuirii, i-a rănit pe cumpliţii apărători ai necucerniciei, pe Grigorie să‑l lăudăm în cântări, pe cel preaînţelept în învăţături şi teolog preastrălucit, care a săvârşit alergarea fără de sânge a mărturisirii şi întăreşte prin minuni toată Biserica, pe zelosul Apostolilor şi tovarăşul de drum al Părinţilor, care a scos dumnezeiasca turmă a lui Hristos din feluritele primejdii ale unor cumplite erezii. A cărui pomenire de peste an prăznuind‑o acum, slăvim pe Hristos Dumnezeu Cel Care prin el a întărit dreapta şi binecinstitoarea credinţă.