4.5.11

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism atribuit anul acesta ziaristilor Cristian Botez si Florin Budea.


Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism a fost decernat anul acesta, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistilor Cristian Botez, reporter de razboi free-lancer, si lui Florin Budea, ziarist profesionist din Oradea. Ambii s-au remarcat in perioada 2010 – 2011 prin curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist.


Cristian Botez, nascut in 1965, este jurnalist din 1991, specializat în reportaje de eveniment, criminalistică şi corespondenţe de război dar si scriitor si fotograf profesionist. Ca free-lancer si reporter de razboi, a plecat, asadar, pe cont propriu, fara nici o protectie a unui trust de presa, in Egiptul revoltat, relatand “live” din mijlocul manifestantilor din Piata Al Tahiri, prin mijloace neconventionale de new media, ca Facebook si Twitter, si pe blogul sau, fiind apoi preluat in direct de HotNews si emisiunea Nasul a lui Radu Moraru si publicat de ziarul Timpul si Ziaristi Online. La numai o luna, imediat dupa dezastrul din Japonia, in timp ce toti corespondentii de presa straini paraseau tara de frica radioactivitatii, Cristi Botez a pornit “doar cu sacul cu aparate foto si camera in spate si cu un minim de suzbistenta“, pentru a relata de la fata locului pe blogul sau si pentru portalurile care au fost interesate in corespondentele sale profesioniste si, totodata, terifiante. Ca multi altii din elita mass media romanesti ruinata de politica agresiva a “mogulilor”, nu se gaseste un loc al sau in presa, probabil din motive de “super-calificare”.

Florin Budea, jurnalist profesionist in Oradea si, la fel ca si Cristi Botez, participant direct la evenimentele din decembrie 1989, dar ca militar aflat in dispozitiv in Piata Revolutiei din Bucuresti, s-a trezit dat in judecata de vicepresedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, pentru un articol bine documentat, cu titlul “Tokes – Angajatul Securitatii”. Jurnalistul oradean, care s-a aparat singur la proces, s-a aratat dezamagit de faptul ca fostul episcop reformat nu a ezitat sa se foloseasca de falsuri doar pentru a obtine condamnarea sa si ca “daunele morale” imense pe care le-a solicitat – de 70.000 de lei – reprezinta aceeasi suma pe care a pretins-o, fara reusita, si din partea jurnalistei Alison Mutler de la Associated Press. “Prefer sa fac puscarie decat sa-i platesc asemenea daune preacinsititului episcop”, scria Budea pe blogul sau. La ultimul termen al procesului Federatia MediaSind a intervenit in apararea jurnalistului. De Ziua Libertatii Presei, jurnalistul a aflat ca Judecatoria Oradea a respins actiunea europarlamentarului ungur si sentinta a ramas definitiva, ceea ce deschide o noua perspectiva asupra “acoperirii” si “inalbirii” lui Laszlo Tokes de catre CNSAS.
Pentru curajul si profesionalismul dovedit de cei doi jurnalisti, unul pe fronturi externe altul pe fronturi interne, Civic Media, girata de decanul asociatiei, veteranul presei romanesti si cunoscutul analist de politica internationala Corneliu Vlad, a hotarat decernarea Premiului Mile Carpenisan, editia a doua, lui Cristian Botez si Florin Budea.

“Sunt deopotrivă onorat şi emoţionat de primirea acestui premiu. Deşi am lucrat ca ziarişti în oraşe diferite, m-am simiţit foarte legat de Mile Cărpenişan, şi nu doar pentru că am avut preocupări jurnalistice foarte apropiate -amintesc doar de războaiele din ex-Iugoslavia, ci şi pentru că, la un moment dat, am fost colegi la aceaşi televiziune. Nădăjduiesc ca acest premiu să rămână un reper în presa românească spre cinstirea memoriei bunului nostru prieten Mile”, a declarat Cristian Botez la aflarea vestii.

La randul sau, Florin Budea ne-a transmis: “Sunt mai mult decat coplesit! Nu cred ca merit premiul ce poarta numele unui mare, mare jurnalist. Va multumesc! A fost greu, marturisesc ca uneori mi-a fost teama in timpul procesului, dar – pana la urma – a meritat. Stiu ca o parte din aceasta onoare vi se datoreaza fiindca voi, indraznesc sa spun colegii mei, ati fost cel mai aproape de mine! Va multumesc! Dumnezeu sa-l odihnească în pace pe Mile si sa-i aline familia indoliata!”

Sfantul Nicodim Aghioritul - cum trebuie sa facem cererile in rugaciune

Dar fiindcă singură umilinţa şi lacrimile nu sint de ajuns ca să plece pe Dumnezeu a ne da nouă cererile ce le cerem intru rugăciunile acestea, ci trebuiesc incă şi alte oarecare, iată le-am adauga şi pe acestea aicea.

1. Căci cel ce voieşte a-şi face cererea sa cea dintai, care este iertarea păcatelor sale, se cuvine şi el, rugandu-se, să ierte păcatele ce i le-au făcut lui ceilalţi, precum a zis Domnul: „Cand staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din Ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre” (Marcu 11, 25).

2. Căci cel ce cere să ia ceva de la Dumnezeu se cade a cere nu cu neintărire şi cu indoire, ci cu credinţă neindoită şi statornică, precum zice intai Domnul: “Toate oricate veţi cere intru rugăciune, crezand, veţi lua” (Mat. 21, 22). Şi al doilea, fratele lui Dumnezeu, Iacov: “Iară de este cineva dintru voi lipsit de inţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor din destul şi nu infruntă, şi i se va da lui. Iară să ceară cu credinţă, nimic indoindu-se. Pentru că cel ce se indoieşte, asemenea este cu valul mării, care de vanturi se aruncă şi se invăluieşte. Că să nu gandească omul acela că va lua ceva de la Domnul. Bărbatul indoit la suflet nestatornic este intru toate căile sale” (Iacov 1, 5).

3. Căci cel ce cere, se cade a cere nu cereri nepotrivite şi lumeşti şi pricinuitoare de dezmierdările sale, ci cereri după Dumnezeu, folositoare şi de mantuire. Precum acelaşi frate al lui Dumnezeu, infruntand, zice: “Cereţi şi nu luaţi, căci rău cereţi, ca la dezmierdările voastre să cheltuiţi” (Iacov 4, 3).


Testele de laborator necesare omologarii medicamentelor pe baza de plante costa 100.000 de euro per ingredient. Producatorul trebuie sa dovedeasca ca produsul a fost utilizat timp de cel putin 30 de ani, dintre care 15 in UE!

John Dalli, comisarul european responsabil cu politicile privind sanatatea si consumatorii, a afirmat: „Am ajuns acum la capatul unei lungi perioade de tranzitie care a acordat producatorilor si importatorilor de medicamente traditionale pe baza de plante timpul necesar pentru a demonstra ca produsele care fac obiectul activitatii lor au un nivel acceptabil de siguranta si eficacitate. Pacientii pot avea de acum incredere in medicamentele traditionale pe baza de plante pe care le cumpara in UE.”

Pentru a proteja sanatatea publica, toate medicamentele, inclusiv cele traditionale pe baza de plante, au nevoie de o autorizatie de comercializare pentru a fi introduse pe piata UE. Numai testele de laborator necesare omologarii, dupa cum declara acestia, costa cam 100.000 de euro per ingredient.

Un producator doreste sa inregistreze un medicament traditional pe baza de plante trebuie sa puna la dispozitie documentatia care demonstreaza ca produsul in cauza nu este daunator in conditiile de utilizare specificate. De asemenea, el trebuie sa puna la dispozitie dovezi din care sa reiasa ca produsul are un istoric de utilizare dovedit si anume ca a fost utilizat in conditii de siguranta timp de cel putin 30 de ani – dintre care 15 in UE.

Osama EKIA. De ce “Operatiunea Geronimo”? Craniul lui Geronimo a fost furat de societatea secreta Skull and Bones

 

Acesta este Geronimo (foto sus alaturi de Osama, inainte ca cel de jos sa devina EKIA – Enemy Killed in Action), un vraci apas care cam scalpa pe banda yankei si mexicani acum mai bine de un secol. Astia, pe campul de lupta, inainte de a-si da duhul, faceau un ultim apel la Sfantul Jerome  – “Jeronimo!” (de unde porecla bastinasului american – “Geronimo”). Si ce treaba are sula indianului Goyaałé cu prefectura afro-americanului Obama, pentru ca Casa Alba si securitatea SUA sa dea operatiunii de lichidare a lui Osama numele de cod “Geronimo”?, s-ar putea intreba unii. Pai are! BBC ofera aici doar o interpretare facila, chiar copilareasca, printr-o explicatie de gradinita: ca, dupa cum pe vremuri Armata americana a cerut ca Geronimo sa fie prins “viu sau mort”, la fel a facut-o si George W. Bush cu Osama ben Laden, dupa 911. Asta-i presa? Huo!

Mult mai interesanta ar putea fi o alta explicatie, care are legatura si cu familia Bush si cu locul unde se afla craniul lui Geronimo, dupa ce a fost furat din mormantul lui, in 1918, chiar de catre tatal fostului sef al CIA si presedinte al SUA George Bush Sr si bunicul fostului presedinte George W. Bush, pe numele sau Presscot S. Bush, membru de frunte al societatii secrete infiintata la Universitatea Yale, Skull and Bones (Craniu si Oase), cunoscuta si sub numele de Fratia Mortii. La randul lor, si ultimii doi Bushi au intrat in aceasta societatea secreta, conform propriilor confesiuni. Dupa furtul craniului lui Geronimo, acesta a fost “ingropat” in fortareata “Skull and Bones”, supranumita si “Mormantul – The Tumb”, unde se spune ca are un rol in ritualurile “initiatice” ale organizatiei elitiste cu practici sataniste (vezi video de la ABC News mai jos).

Povestea lui Geronimo e de notorietate publica si i-a facut pe descendentii indianului, dupa cum publica NY Times, sa dea in judecata societatea secreta Skull and Bones, pe seful serviciilor secrete si al Apararii Robert Gates – apropiat al fondatorului Trilateralei, Zbigniew Brzezinski – si chiar Administratia presedintelui Obama, sperand ca astfel sa recupereze craniului lui Geronimo aflat si acum in posesia profanatorilor de la cooperativa “Craniu si Oase”. Familia apasului fara cap este reprezentata in instanta de catre fostul Procuror General al SUA Ramsey Clark. In prezent, Obama face tot posibilul sa scape de acest proces, conform The Global Report.org. Societatea mai are ca simbolistica si straniul numar 322 (straniu pentru Basescu), care provine de la denumirea ei initiala de Chapter 322, ca filiala a Societatii oculte Thule (“Ordinul Teutonilor”), de la care s-au revendicat si nazistii lui Hitler. Un stra-stra-nepot de-al apasului, Harlyn Geronimo, a declarat in 2009 Clubului National de Presa al SUA ca este convins ca sufletul stramosului sau nu se poate odihni si ca a fost rapit o data cu furtul osemintelor si numai reinhumarea acestora in mormantul sau il va elibera. Oricat de ciudat ar suna povestea asta, ea e adevarata si cam la fel s-a procedat si cu Osama. Nu m-ar mira ca si craniul lui sa fie acum la loc “de cinste” in “The Tumb”, alaturi de al lui Geronimo…

Victor Roncea

Related Posts with Thumbnails