E mereu greu sa-ti iei ramas bun. E mereu greu cand te gandesti ca n-ai apucat. N-o sa fie niciodata usor sa stii ca s-a terminat. Ideea este cum s-a terminat. Daca ultima data ati ras, inseamna ca, de-acolo de unde e, o sa rada amintindu-si de clipele frumoase. Daca ultima data ati plans, o sa plangi de fiecare data cand te gandesti ca mai erau atatea de facut...”
Astept s-o vad din nou inflorind in usa casei cand asteptam la poarta de frica lui Gruia sau, in ultimul timp, a Caiei. Astept sa-i aud rasetul in telefon si sa ne spuna iar ca Google merita vase de mancare mai bune. Astept sa-i vad bucuria de pe fata cand ne vede la usa ei sau zambetul cand ne amintim de intamplarea cu geamul spart. Oricat mi-as repeta in cap, nu pot sa cred ca nu mai e langa noi. Nu vreau sa mi-o imaginez cu mainile pe piept intr-un sicriu rece. Nu vreau sa-i vad numele inscriptionat pe o cruce. Nu vreau si nu pot, mi-e imposibil. Vreau sa-i vad numele in josul unui articol sau la finalul unui video. Am iubit-o, o iubim si o vom iubi mereu pe doamna Maria si se va afla mereu in inimile noastre. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Maria
