Lituanianul Drasius Kedys, în vârstă de 37 de ani, care a împuşcat mortal un judecător şi un politician pentru că i-au molestat fiica de numai patru ani, a devenit un erou naţional, după ce a fost dat în urmărire generală, scrie Scotsman. Bărbatul i-a împuşcat pe cei doi, luni, după ce poliţiştii au refuzat să ia în considerare cazul copilului său molestat. Dat în urmărire generală, Keyds a devenit un adevărat erou pe reţelele de socializare Facebook şi YouTube, unde sute de mii de fani din întreaga lume i-au oferit suport.
Eşti un erou pentru noi. Ai făcut doar ceea ce era drept, se arată într-un mesaj postat pe contul sau de pe site-ul social Facebook, unde are peste 20.000 de fani.
Totul a început acum un an, când fiica sa, Deimantela, s-a întâlnit cu judecătorul Jonas Furmanavicziusa şi cu purtătorul de cuvânt al parlamentului, Andrius Us, prin intermediul surorii logodnicei tatălui său. Cei doi - si alti barbati - ar fi violat-o şi abuzat-o pe fetiţă, care ulterior i-a povestit tatălui ei ce s-a întâmplat.
La mai bine de un an după eveniment, cercetările poliţiei au eşuat, sub pretextul că nu există probe suficiente pentru a continua cazul.
Tatăl fugar a primit oferte de găzduire din ţările vecine, precum Polonia, iar fanii i-au creat căni şi tricouri cu imaginea lui. (Adevarul)
UPDATE: ORGII PEDOFILE. Site-ul pe care Kedys a reclamat crimele de mai sus - www.pedofilai.com - este in prezent blocat, probabil de catre politia lituaniana.
Website accuser named as suspect
On his website www.pedofilai.com Kedys accused Furmanavičius of joining other men in molesting and raping his daughter. Kedys contacted authorities almost one year ago, alleging that his daughter was sexually assaulted. However, prosecutors found Kedys uncooperative with their investigations and the case stalled without any charges being pressed, even after the girl had been interviewed by psychologists three times. After shifting from the Kaunas Prosecutor’s Office to the General Prosecutor’s Office, the alleged pedophilia case is now under investigation by the Vilnius Prosecutor’s Office.
Kedys said prosecutors were not taking sufficient interest in his case and took to the internet to publicize it, eventually accusing three men — Furmanavičius, Andrius Ūsas, director of the Eurotechnika manufacturing company in Kaunas, and another man only named as Aidas — of participating in pedophiliac orgies with his daughter. The website features videos Kedys filmed that contain interviews he conducted with his daughter about the rape and molestation. In them his daughter graphically describes the incidents of abuse. The videos are in Lithuanian but include English subtitles. On his site Kedys accuses Stankūnaitė of prostituting the girl to Furmanavičius, Ūsas and Aidas, claiming the men were paying Stankūnaitė in exchange for sex with her daughter.
Drasius Kedys as Lithuanian vigilante
Pedophile clan, which involves Lithuanian officials and is being covered up by the Prosecutor's office among others have constantly molested and raped 2 cousins - 4-year old and 7-year old girls in no less than 3 years period. Drasius Kedys - father of 4-year after one year of all possible legal lawsuits (which gave no results) probably became a vigilante and on 5th of October 2009 shot dead two from the accused 5 from the pedophile clan. Judge of Kaunas County Court Jonas Furmanavicius was one of the alleged. Drasius Kedys is on the interpol wanted list now. The wide spread protests and actions of support is rising in Lithuania... The details of this story have been widely publicized by the Lithuanian press, including threats from officials not to meddle. This shocking affair is apparently too hot for the Lithuanian justice system to handle, as it involves judge, assistant of former speaker of Parliament and who knows what other officials.
Here is a translation of a letter by the father of one of the girls subjected to systematic rape:
"To Whom It May Concern:
My daughter's recounting about incidents with naked men, the taking off of my daughter's clothes so that she too is naked, the men's oral licking of her, and demands for her to do the same to the men, her talking about big "sysalas" - her word for male genitalia, running sperm, which she called "cream", her being smeared with the sperm, which the men called "genuine cream", after the cream was ejected the "sysalas" becoming small, the sticking of the "sysalas" into her mouth, stroking it back and forth, loud shouts, doing this in the living room, toilet, bathroom... in all of these places a hundred times when she was at her mother's apartment on weekends. I could not get a single official to take any interest in this. They simply dismissed it shrugging off my accusations as inconsequential. They felt that, nothing happened, the girl is alive, isn't she? After all, the mother got payed for it, and she has to earn a living, doesn't she?
Even though, child psychologists examined my daughter and wrote that she was speaking the truth, the officials dismissed it as she was not sexually abused..."
The letter goes on naming names of the officials who were the perpetrators and the officials who are covering up. While Lithuania is a sovereign state and no one can intervene in its official affairs perhaps the EU Charter has a provision about protecting children. Once again, please help these and all the other children who are being sexually abused in Lithuania.
Ca sa nu se faca un Memorial al victimelor ororii de la Inchisoarea Pitesti, cladirea a fost vanduta.
Iata ce s-a intamplat cu noul proprietar.
El a preluat si fostul sediu administrativ al inchisorii din municipiu, unde s-a derulat sinistrul "experiment Pitesti", dar si Crama Statiunii Vini-Viticole Stefanesti.
In cursul zilei de sambata, tanarul Cornel Axinte, in varsta de 22 de ani, fiul omului de afaceri pitestean Gheorghe Axinte, a fost gasit mort in sediul din Strada Targul din Vale, al firmei "Argecom", al carei patron este acesta. Baiatul locuia intr-un apartament construit la etaj, in cladirea sediului respectiv, impre¬una cu un prieten, iubitul surorii sale. Colegul nu se afla acasa, dar el a fost cel care l-a gasit pe Cornel, in jurul orei 15.00, atunci cand s-a intors. Trupul neinsufletit era atarnat de un fular legat in jurul gatului si prins de balustrada scarii interioare din interiorul firmei.
Cornel Axinte terminase Facultatea de Marketing a Universitatii Pitesti, acolo unde tatal sau este lector, la Management, si urma cursurile unei a doua facultati, la Craiova. Din toate sursele, reiese ca era un tanar foarte linistit, nu facea parte din vreun grup dubios, nu avea probleme cu drogurile ori de alta natura, asa cum se intampla cu destul de multi copii de bani gata. Ducea o viata absolut normala si se intelegea foarte bine cu iubitul surorii sale. Cu atat mai bizar pare gestul sau - in cazul confir¬marii ipotezei sinuciderii, prima luata in calcul - cu cat nimic din comportamentul sau nu a dat de inteles ca ar fi avut motive sa-si ia zilele. Dupa ce colegul a alertat politistii, echipa de criminalisti venita la locul tragediei a constatat, dupa primele cercetari, ca pe cadavru nu existau semne de violenta, iar in apartamentul lui Axinte nu a aparut niciun indiciu legat de o eventuala scotocire, din partea vreunei persoane necunoscute. Totodata, verificarile nu au dus la gasirea unui mesaj, nici pe hartie, nici in laptopul tanarului. Ieri, Robert Radu, purtatorul de cuvant al IPJ Arges, a declarat pentru ZIUA ca s-a controlat amanuntit si masina victimei, parcata in curtea "Argecom", negasindu-se nimic relevant, dupa cum nici mesajele trimise catre prieteni, de pe telefonul mobil, nu contineau nimic neobisnuit. Sambata, in ziua tragediei, la sediul firmei se afla doar un paznic, ceilalti angajati fiind plecati in weekend. Paznicul nu putea insa sa sesizeze miscari suspecte in interiorul cladirii, unde cei doi locatari ai aparta¬mentului aveau o intrare separata, printr-o usa asigurata electromag¬netic, accesul facandu-se cu cartela magnetica. Deocamdata, cea mai plauzibila versiune ramane totusi cea a unei sinu¬cideri, care poate fi confirmata sau nu, in urma efectuarii necropsiei cadavrului.
Doua piste "infundate"
Mama, rudele si prietenii lui Cornel Axinte au fost socati de vestea mortii acestuia. Tatal sau si sora se aflau sambata in Anglia, unde au o proprietate, si au fost informati prin telefon de tragedie. Presa locala a lansat o ipoteza cu o puternica nuanta sentimentala, care insa nu ne-a fost confirmata de anchetatori. Astfel, ar fi vorba despre o sinu¬cidere din dragoste, tanarul fiind deceptionat de vestea ca fosta lui iubita ar fi insarcinata si ar urma sa se casatoreasca. Se sugereaza ca acesta nu ar fi incetat sa o iubeasca si ca vestea l-ar fi ravasit puternic, impingandu-l la gestul fatal. Totusi, cei doi se despartisera de circa doi ani si intre ei nu mai exista nicio relatie. Pe de alta parte, nu exista nici indi¬cii referitoare la vreo even¬tuala legatura intre tragedia de la "Argecom" si faptul ca tatal lui Cornel este unul dintre cei mai bogati oameni din tara noastra. Gheorghe Axinte a fost plasat pe locul 310 in topul celor "500 de miliardari" ai Romaniei, realizat de revista Forbes Romania, avand o avere estimata la 17-18 milioane de euro. "Argecom" Pitesti este fostul Trust de Constructii Industriale, infiintat in 1964, care s-a privatizat in 1994 prin metoda MEBO. Gheorghe Axinte, unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Pitesti (si un apropiat al PSD, apoi al liberalilor, apoi al PD-L), a preluat in 2000 Compania "Argecom". Axinte mai detine alte doua companii din domeniul constructiilor - "Corint" SA Targoviste, Trustul de Autostrazi si Drumuri, dar si alte cateva companii mai mici, care nu au un portofoliu important. El a preluat si fostul sediu adminis¬trativ al inchisorii din muni¬cipiu, unde s-a derulat sinistrul "experiment Pitesti", dar si Crama Statiunii Vini-Viticole Stefanesti.
Gheorghe Axinte: Numai Dumnezeu stie
"Era cuminte. Canta in corul bisericii. Avea tot ce isi dorea. In urma cu o saptamana il numisem director. O stiu pe fata cu care a vorbit. Nu mi-a spus niciodata ca ar suferi dupa ea. Daca as putea, as merge sus, la el, sa aflu ce s-a intamplat. Numai Dumnezeu stie! Poate acum si-a gasit linistea!"
Cuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascut în Bosnia, din parinti crestini ortodocsi, Maxim si Maria, în anul mântuirii 1714, si a primit din Sfântul Botez numele de Nicolae. Tânar, calatorind pe la multe locasuri de închinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte. Acolo, la mânastirea Sfântul Sava, de lânga Ierusalim, a îmbracat schima monahiceasca, pe când avea 18 ani, primind numele de Visarion. Dupa un timp, a venit în Slovenia si s-a asezat la mânastirea Pacra, unde pentru râvna sa catre cele sfinte, s-a învrednicit de darul preotiei.
La trei ani dupa hirotonirea sa întru preot, cuviosul Visarion a mers din nou la Locurile Sfinte, ca sa-si întareasca si mai mult sufletul în dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. La putina vreme dupa întoarcerea sa din aceasta calatorie, a venit în Tara Ardealului, unde papistasii cautau prin silnicie sa smulga credinta dreptmaritoare din sufletele românilor ortodocsi.
Nu glasul omenesc l-a chemat în Ardeal, ci însusi Ziditorul tuturor, ca sa mântuiasca din pierzare pe românii drept-credinciosi. Pe unde trecea, el aprindea în sufletele credinciosilor râvna pentru credinta cea adevarata. Traia o viata de aspra înfrânare, hranindu-se numai cu mâncare slaba de legume. Pentru chipul mult îmbunatatit al vietii sale, drept-credinciosii români nu numai ca-l ascultau si urmau povetele lui, dar cuprinsi de o mare însufletire duhovniceasca, îi sarutau mâinile si picioarele cele sfinte.
În drum spre Sibiu a fost prins de stapânirea catolica si târât la judecata. În fata celor care-l judecau, el a stat drept si fara frica, marturisind ca dreapta credinta a Bisericii Rasaritului este singura adevarata si mântuitoare. Pentru aceea, el nu va înceta sa arate unitilor ratacirea lor si sa-i îndemne sa se lase de ea. Pentru aceasta marturisire a dreptei credinte, cuviosul Visarion a fost aruncat în fioroasa temnita din Kufstein, în creierul muntilor tirolezi, unde dupa suferinte grele departe de lume, dar aproape de Cel care împarte cununile vietii celor vrednici, s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi se face pomenirea Cuviosului marturisitor Sofronie.
Cuviosul Sofronie se tragea din familia Popovici de la Cioara Sebesului. La botez i s-a dat numele de Stan, iar în calugarie numele de Sofronie. A sihastrit multa vreme în Tara Româneasca, iar în anul 1756 s-a întors la Cioara. unde râvna sa pustniceasca l-a mânat sa-si faca un mic schit în mijlocul codrului si sa tina acolo câtiva tineri la învatatura. Dar diavolul, care pururea cauta sa strice cele bune, l-a izgonit prin oameni rai din schitul sau, si l-a silit sa plece în straine locuri.
Dupa ce strabatu o mare parte din tinutul Sebesului si al Albei, îndemnând, cu multa râvna duhovniceasca, pe credinciosi sa nu se departeze de credinta dreptmaritoare, a suferit grea prigoana din partea papistasilor, care l-au aruncat în temnita grea din Bobâlna. Dar Domnul, care a scapat pe Petru din lanturi, l-a slobozit si pe cuviosul Sau Sofronie. Doua luni a stat cuviosul în tinutul Zarandului si apoi s-a îndreptat spre Muntii Apuseni, ca sa faca din crestele lor cetate nebiruita dreptei credinte.
Neputându-l abate de la calea cea dreapta, papistasii l-au prins din nou si l-au aruncat în temnita din Abrud. Dar Dumnezeul puterilor l-a izbavit iarasi din temnita. De acum, credinciosii n-au mai vrut sa-l paraseasca, ci, ca pe Domnul Hristos odinioara, îl însoteau pururea câte 12 barbati tematori de Dumnezeu, ca niste apostoli înflacarati.
În ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761, cuviosul Sofronie a tinut "Marele sobor" din cetatea Balgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de mestesug, dar pline de dulce mângâiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, în numele poporului român, vladica pe seama drept-credinciosilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul si a înmuiat inima stapânitorilor care au îngaduit ca românii sa aiba vladica dupa rânduiala Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Iar atunci când, cu voia lui Dumnezeu, a fost rânduit ca episcop ortodox al Ardealului Dionisie Novacovici, cuviosul Sofronie, socotindu-si împlinit lucrul sau, a plecat la sfânta mânastire a Argesului, unde s-a savârsit în pace, mutându-se în locasurile ceresti.
Pomenirea Sfântului Mucenic Oprea.
Acest marturisitor al dreptei credinte s-a nascut în Salistea Sibiului, pe vremea împaratesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar, si împreuna cu sotia si copiii lui, ducea o viata de buna cucernicie si placuta lui Dumnezeu.
Pe vremea aceea, semeata împarateasa multa silnicie facea credinciosilor de sub stapânirea ei, ca sa-i rupa de la Legea Rasaritului si sa-i plece unirii cu Roma. Le rapea bisericile, pe preoti îi izgonea, pe cei care nu se clatinau de la dreapta credinta si nu se plecau Romei, îi lovea cu biruri si poveri si umplea temnitele cu ei.
În amaraciunea lor, românii se rugau fierbinte lui Dumnezeu sa nu-i lase sa piara cu totul. Si Dumnezeu si-a plecat urechea cu mila si a ridicat pe Oprea din Saliste, barbat drept si inimos, sa le fie aparator în cumplita lor primejdie.
Si evlaviosul Oprea porni cu încredere la lupta pentru apararea dreptei credinte. Mai întâi îsi întari sufletul cu post si rugaciune, cu binecuvântarile preotilor izgoniti de la sfintele lor altare si cu bunele povete de la batrânii întelepti. Apoi cauta, prin muntii si vaile salistene, gloatele drept-credinciosilor, pretutindeni îmbarbatând pe cei ce patimeau, mângâind pe cei ce suspinau, si sprijinind pe cei ce se clatinau.
Când se înfatisa înaintea capeteniei de la cârma tarii si-i ceru oprirea prigoanelor si sloboda marturisire a dreptei credinte, capetenia îl mustra ca pe un razvratit si-l ameninta cu temnita si moartea, daca nu se pleaca unirii cu Roma.
Vazând aceasta neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena sa se plânga împaratesei si sa-i ceara libertate pentru Legea Rasaritului, aratând ca unirea cu Roma s-a facut atât de ascuns, încât nici preotii n-au stiut ce este. Împarateasa, cu viclenie i-a spus ca i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat porunca pentru si mai mari prigoane, iar Oprea sa fie întemnitat de îndata ce va sosi în Ardeal. Prin vrerea lui Dumnezeu, aflând de aceasta ticalosie, evlaviosul Oprea a ramas în Banat ca cioban la oi. Dar, dupa putin timp, înainte de Sfintele Pasti din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputând rabda suferintele drept-credinciosilor, merse iarasi la Viena si ceru împaratesei oprirea prigoanelor si încheia jalba: "sau vladica de legea noastra, sau drum slobod sa plecam din tara". Împarateasa porunci ca fericitul Oprea sa fie prins si osândit la temnita pe viata în cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a asteptat vreme îndelungata sotia sa Stana, stând la usa bisericii, îmbrobodita în negru, plângând si cerând mila ca sa-si poata creste copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temnita cu cununa nepieritoare a sfintilor mucenici.
RUGACIUNE CATRE SFINTII IERARHI IOREST SI SAVA AI ARDEALULUI SI SFINTII MARTURISITORI VISARION, SOFRONIE SI OPREA CE S-A ROSTIT LA SLUJBA CANONIZARII
Cu inima smerita si cu grai de lauda cutezam a preamari astazi pe Hristos, Cel ce v-a aratat pe voi, preafericiti marturisitori ai dreptei credinte, slava Bisericii noastre! Si început cinstirii voastre de obste fâcând, ne plecam genunchii cu umilinta si negraita dragoste si rugaciune înaltam voua, celor ce ati pus mai presus de toate cele vremelmce, credinta cea dreptmaritoare; caci voi, o, bunilor ierarhi ai Ardealului, Iorest si Sava, traitori ai smereniei calugaresti si partasi ai darurilor ceresti, ati îndurat chinuri de moarte pentru apararea Legii noastre stramosesti si a poporului dreptcredincios; iar tu, cuvioase Visarioane, prealuminate, te-ai coborât ca un arhanghel cu glas de trâmbita dumnezeiasca în mijlocul credinciosilor, întarindu-i în dreapta credinta si viata ta ti-ai dat pentru Hristos; si turma cea dreptcredincioasa din Ardeal pe caile mântuirii si îndrumând Biserica lui Hristos la biruinta; iar tu, Oprea, cel prea osârduitor, iubind mai mult Legea neschimbata a lui Hristos decât pe ai tai si decât însasi viata ta, sufletul ti-ai pus pentru dreapta credinta.
De aceea, voi toti care ati odraslit din coapsele Bisericii dreptslavitoare din Ardeal si care acum va bucurati de slava mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primiti rugaciunea noastra si mijlociti pentru noi înaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preamarit. Ocrotiti, cu rugaciunile voastre, turma cea dreptslavitoare, care va cinsteste ca pe niste stâlpi neclintiti ai dreptei credinte. Rugati-va Domnului ca sa întareasca dragostea si unitatea de credinta dintre frati, sa reverse harul pacii în inima tuturor, sa fereasca turma dreptcredinciosilor de toata reaua întâmplare, ca într-un glas si într-un suflet sa preamarim pe Cel ce este Datatorul tuturor darurilor si Mântuitorul nostru. Priveghiati si va rugati pentru noi, ca izbaviti fiind, prin mijlocirile voastre, de cursele celui rau, sa ducem lupta cea buna a mântuirii, în toate clipele vietii noastre si sa fim neclatinati întru dreapta credinta a mosilor si stramosilor nostri.
Bucurându-va de dumnezeiasca marire întru care v-ati înaltat si rugându-ne voua ca sa fiti mijlocitori înaintea tronului Celui de sus, preamarim pentru toate pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, zicând: Slava Tie Dumnezeule, Cel mare si minunat întru sfintii Tai. Amin!
Pomenirea Sfintilor preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales.
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preotilor si al credinciosilor ortodocsi români din Transilvania s-au ridicat numerosi aparatori ai dreptei credinte în fata încercarilor autoritatilor habsburgice de a-i înstraina de "Legea stramoseasca".
Între ei s-au numarat si preotii Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales, sate care tineau pe atunci de "scaunul" Saliste. Primul dintre ei a fost hirotonit la Bucuresti de Mitropolitul Neofit al Tarii Românesti, prin anul 1746. Ridicându-se împotriva uniatiei, a fost prins si întemnitat la Sibiu, unde a patimit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu conditia de a nu mai savârsi cele ale preotiei, si a trai si a munci ca un simplu taran. În 1752 a fost delegat, alaturi de credinciosul Oprea Nicolae din Saliste, sa plece la Viena, pentru a prezenta împaratesei Maria Tereza plângerea credinciosilor din partile de sud ale Transilvaniei (Fagaras, Sibiu, Sebes si Orastie), prin care cereau drepturi pe seama Bisericii Ortodoxe. Au fost primiti de împarateasa, dar în loc sa li se dea un raspuns la plângerile lor, au fost aruncati în fioroasa închisoare Kufstein, din Muntii Tirolului.
În anii care au urmat, reprezentantii clerului si ai credinciosilor din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autoritatilor habsburgice sa elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, sotia lui Oprea, ruga pe împaratul Iosif al II-lea sa-l elibereze dupa o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta ca nu se mai stie nimic despre el. Înseamna ca amândoi si-au sfârsit zilele în temnita de la Kufstein, jertfindu-si viata pentru credinta ortodoxa, câstigând însa cununile muceniciei.
Preotul Ioan din Gales a fost hirotonit la Bucuresti sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numarat printre cei mai îndrazneti aparatori ai credintei ortodoxe, în fata oricaror încercari ale autoritatilor habsburgice de a impune o alta credinta. În anul 1756 a fost arestat si dus în lanturi la Sibiu. Împarateasa Maria Tereza a dat ordin sa fie dus în închisoarea cetatii Deva, urmând sa fie retinut acolo pâna la moarte. Dar spre sfârsitul anului urmator, a fost dus sub aspra paza militara la închisoarea de la Graz, în Austria. Un cronicar brasovean - Radu Duma - scria ca în anul 1776 câtiva negustori din Brasov l-au cercetat în închisoare, marturisindu-le ca mai bine va muri acolo, decât sa-si lase credinta stramoseasca".
Mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein, unde îsi sfârsisera viata si alti marturisitori si mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În 1780 un alt întemnitat de aici, sârbul Ghenadie Vasici, a reusit sa trimita o scrisoare tarinei Ecaterina a II-a si Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care ruga sa se intervina pentru eliberarea lui. Între altele, scria: Aici în fortareata este si un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care patimeste în robie de 24 de ani pentru credinta ortodoxa". Acesta era preotul Ioan din Gales, cel întemnitat în 1756, deci cu 24 de ani în urma.
Pentru marturia lor ortodoxa si moartea lor martirica, Sfintii Preoti Martiri Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, sunt cinstiti ca sfinti de catre obstea credinciosilor de pretutindeni si mai cu seama de cei din Transilvania, din mijlocul carora s-au ridicat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
