Sorin Dragan, amintiri: Parintele Calciu “ne-a imbracat sufletele in haine de nunta”

S-au implinit patru ani de la plecarea dintre noi a parintelui Gheorghe Calciu si incerc sa indeplinesc acum cererea fata de care am avut retineri atunci, aceea de a asterne pe hartie cateva ganduri despre mentorul si duhovnicul meu, nu atat ca un elogiu post-mortem intre altele, cat pentru a impartasi o perspectiva mai apropiata celor care l-au vazut numai de langa soclul unui piedestal.

Stiu ca am fost privilegiat cunoscandu-l, si intreg contextul inceputurilor pare sa o confirme. Prima mea intalnire cu parintele a avut loc in copilarie, la o varsta la care eram mult mai impresionat de darul sau de povestitor decat de harul cu care fusese investit prin preotie. Era scund si vioi, avea parul carliontat, carunt pe atunci, alb mai tarziu, barba lunga, numai buna pentru un povestitor, ochii albastri si limpezi, si un suras care radia caldura, la fel ca intregul sau fel de a fi, mai ales fata de copii sau suflete in nevoie de o mangaiere. Basmul sau, Craiasa apelor, o impletire intre propriul talent literar si traditiile dobrogene ale copilariei sale, ramane pentru mine una din cele mai frumoase povesti ale omenirii, si imparte in inima mea un loc cu Fat-Frumos din lacrima si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, intrucat, la fel ca ele, grefeaza doruri personale pe mituri fiintiale care se pierd in memoria colectiva a poporului roman.

Pe cand am atins o mai buna intelegere a lumii din jur, parintele fusese deja rapit din ea, inchis din nou pentru nemuritoarele sale Cuvinte catre tineri. Le-am citit transcrise si pasate din mana in mana cu infrigurare de unii din cei carora le fusesera adresate. Au fost o revelatie si o confirmare ca exista un sens al existentei dincolo de saracia simturilor, un raspuns la atatea intrebari si zbateri ale unei inimi umbrite de cravata rosie. Multi din noi cautau ceva fara sa-si poata defini prea bine natura acelui gol apasator din suflet. Cand le-am citit prima oara, viata mi-a fost inundata de lumina revelatiei ca Hristos ma cauta si El, si ca exista un adevar mai presus de putinatatea intelegerii omenesti. Dincolo de gratiile inchisorii, cuvintele preotului martir rodeau miraculos in noile generatii, peste tacerea complicitara a parintilor nostri care nu gaseau indrazneala sa demaste goliciunea imparatului pamantesc.

Mai tarziu, cand am facut urmatorul pas firesc intrand in miscarea anticomunista, parintele a fost exilat, dar ii ascultam in continuare incurajarile in rubrica pe care o avea la postul de radio Europa libera, si am ramas sub indrumarea fostilor sai camarazi, atatia cat supravietuisera terorii. Ne-am regasit imediat dupa revolutie, cand neobositul semanator de adevar s-a intors in tara, printre tinerii pe care ii formase, fie direct, ca profesor de seminar, fie prin intermediul invataturilor care se raspandisera ca o flacara de nestins. Eram de acum un lider al tineretului universitar, dar parintele ramasesese acelasi povestitor cu zambet cald de altadata, iubitor al sufletelor inca nemaculate de “cumintenia” lumii. Toti il asteptam sa revina definitiv in Romania, si asta voia si parintele, dar familia sa a refuzat sa paraseasca SUA, si, stiind ca nu avusesera de ales cand sfintia sa pornise pe calea sacrificiului cu ani in urma, de data asta a optat sa ramana impreuna cu preoteasa si fiul sau. Oficial, era inca sub incidenta deciziei de caterisire din partea sinodului bisericii pe care o aparase in predicile sale, pentru neascultarea poruncii ierarhice de a asista in tacere la daramarea bisericilor.

Dr. Emilia Corbu: IA, MAI RESPECTAŢI PLURALITATEA IDEILOR SI OPINIILOR, DOMNILOR! De la experimentul Pitesti la noua reeducare

Decizia CNA urmare a ,,scrisorii celor 11,, de sancţionare a Eugeniei Vodă în ,,cazul Cristoiu,, pe motiv că nu a asigurat pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere e mai tare decât credeţi. Un câmp deschis de bătălie. De acum înainte moderatorii vor avea la dispoziţie în studio, o coasă.

Pusă în practică în emisiunea Eugeniei Vodă ar fi arătat aşa. Iată scenariul.
Cristoiu pe baza zecilor de dosare studiate spunea opinia lui că Zelea Codreanu e un erou romantic şi a fost incoruptibil. In acel moment Eugenia Vodă trebuia să sară ca arsă şi să zică exact cu cuvintele celor 11 reprosându-i că ,, , ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică,,.
In acel moment Cristoiu trebuia să sară de şapte metri şi să spună că el nu vorbea despre asasinate ci opinia lui era vis-a-vis de corupţie. In replică E.V. trebuia să-i înfigă unghia în gât şi să spună că măsura moralităţii este criminalitatea.

Şi atunci Cristoiu, documentat cum este şi pentru ca lupta să fie dreaptă trebuia să spună că există o opinie generală bazată pe mai multe documente istorice şi memorialistice conform cărora legionarii la rândul lor au fost cele mai numeroase victime ale holocaustului românesc în care au suferit câteva milioane de oameni şi sute de mii au fost asasinaţi. Şi că singura deosebire dintre holocaustul evreiesc şi cel românesc este aceea că primul este teoretizat, recunoscut internaţional şi există o reţea internaţională de căutare a criminalilor persoane fizice sau juridice şi de acţionare a acestora în judecată în timp ce, cel de-al doilea se află de 60 de ani încoace la stadiul de opinie, de idee împărtăşită de câteva milioane de români, de problemă pe care aşteptăm să o rezolve Dumnezeu.
Dar şi aşa conform deciziei CNA, aflat la stadiul de idee bazată pe realitatea istorică holocaustul românesc are dreptul de a intra în discuţie, de a fi prezentat. Iar dacă moralitatea se reduce doar la criminalitate atunci moral ar fi să fie găsiţi, urmăriţi, pedepsiţi şi criminalii poporului român.

Astfel realizatoarea emisiunii ar fi respectat pluralitatea ideilor şi a opiniilor. Cu E.V. pe post de amazoană şi cu un Cristoiu băgat de frică sub birou, cei 11 ar fi fost cu siguranţă mulţumiţi.

Cu toată încrederea în obiectivitatea CNA şi a,, celor 11,, şi pentru că suntem în Postul Crăciunului şi despre moralitate pot vorbi doar victimele le dedic o pagină din memoriile unui tânăr legionar care a trecut prin ,,experimentul Piteşti,,. Şi memoriile lui au valoare istorică. Fie ca mărturia acestui om să îi învăluie ca o binecuvântare dacă au fost cinstiţi dar neinformaţi şi să le pătrundă ca un blestem în oase dacă au crezut că istoria este o tarabă de vechituri din care îţi alegi doar ce îţi foloseşte. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dumitru Bordeianu povesteşte:

Crăciunul lui 1950. Degradarea

Aşa cum n-am uitat Crăciunul lui 1948 de la Suceava, tot. aşa nu~l voi uita niciodată pe cel din 1950, petrecut în camera 3 subsol.

Eram atât de deshidrataţi şi de slăbiţi în urma însetării, că păream mai degrabă nişte umbre decât oameni. Dacă până atunci torturile administrate prin bătăi şi însetare nu atinseseră încă degradarea absolută, ceea ce voi mărturisi în continuare avea să intre în domeniul patologiei, iar satanizarea să atingă paroxismul. Nu mi-am putut închipui vreodată că omul, fiinţă raţională, ar putea să-şi înjosească semenul în aşa grad. Ce minte de demon a putut să născocească atâta cruzime? Chiar în ziua de Crăciun, când fiecare dintre noi, în intimitatea sa, îşi mai amintea cum sărbătorea Crăciunul împreună cu cei dragi, am fost puşi în faţa unor fapte care ne-au uluit. *
In acea dimineaţă – îndată ce a sunat deşteptarea, la ora şase – Zaharia, care în ultima săptămână lipsise din cameră, a dat ordin ca de acum încolo în fiecare dimineaţă să luăm poziţia fixă pe prici, iar cei care aveau nevoie să iasă la urină şi scaun, nu o vor mai face la tinetă, ci în propria lor gamelă pentru mâncare. Am rămas îngroziţi de ceea ce auzeam. Aşa ceva nu mai auzisem şi nu mai văzusem vreodată.
In dimineaţa aceea, mulţi dintre noi n-au avut nevoie de scaun deoarece, din cauza hranei insuficiente, se ieşea afară numai la două-trei zile. De aceea, numai cam a treia parte dintre noi şi-au făcut nevoile în gamelă, în cameră era un miros dezgustător, dar îl suportam, căci ne obişnuisem cu el de atâta timp. După ce unii şi-au făcut necesităţile în gamelele lor, Zaharia le-a ordonat să se aşeze pe marginea priciului, să-şi ia lingura şi să-şi mănânce fecalele. Doamne, ce scabrozitate, ce înjosire, ce degradare! Mulţi au refuzat să-şi mănânce fecalele, iar alţii au avut reflexe de vomă de aveai impresia că-şi vărsau maţele din ei. Era un spectacol pe care nici o imaginaţie, chiar bolnavă, nu şi l-ar fi putut închipui.
In faţa acestei stări de nedescris, mulţi îşi doreau moartea.

Şi totuşi au fost unii dintre noi care şi-au mâncat fecalele: din pudoare însă, nu le voi da numele. Din cauza refuzului altora, a început o bătaie cum numai în camera 2 parter trăisem; se lovea peste cap, peste faţă, pe unde se apuca, cu toate instrumentele de tortură. Mulţi dintre noi am scăpat gamelele pe jos, murdărind în acelaşi timp şi priciul cu fecalele care degajau un miros greţos. Cei care vărsaseră pe ei au fost duşi la w.c. să-şi spele hainele pătate, iar fecalele căzute pe jos au fost strânse cu pumnii şi aruncate în tinetă.
Cei care au fost sortiţi să-şi mănânce fecalele, după bătăile pe care le-au îndurat erau atât de schilodiţi, că stăteau ca nişte statui nemişcate pe priciuri. Au fost crunt bătuţi şi cei care au avut curajul să-l înfrunte pe Zaharia şi să-i spună că nici cei mai odioşi monştri n-ar fi fost în stare să-şi degradeze semenul într-un chip atât de bestial. Pentru Pintilie a fost începutul asasinării, în timp ce pentru Nedelcu al nebuniei. Vlad Drăgoescu, nelegionar, fire sensibilă, avea în continuare un reflex de vomă de-ţi lăsa
impresia că-şi dădea sufletul Mă gândeam cu groază cum voi reacţiona eu când îmi va veni şi mie rândul.
Peste resturile de fecale rămase în gamelele noastre, s-a turnat apoi zeama de toate zilele, obligându-ne să mâncăm această scârboşenie. Cu toate că Pintilie şi Nedelcu au refuzat să mănânce, ie-au pus căluş la gură şi li s-a introdus acest amestec pe gât cu linguriţa. Aşa că, dragi camarazi şi cititori, vedeţi cum am petrecut noi prima zi de Crăciun a anului 1950. Iertaţi-i însă şi voi, cum i-am iertat şi noi, pe toţi cei care ne-au supus la astfel de degradări.
După masă, în aceeaşi zi de Crăciun, Zaharia s-a dus la camera 4 spital de unde s-a întors cu nişte hârtii pe care le~a aruncat pe priciul lui Măgirescu şi Păvăloaia, să le citească; iar el a început să se plimbe prin cameră cu mâinile la spate, fredonând repertoriul său. După vreo jumătate de oră de muzică, s-a oprit şi i-a cerut lui Măgirescu să-i spună pe cei ce ştiau să cânte colinde de Crăciun şi care se pregătiseră în acest sens înainte de începerea demascărilor. Cum acesta îi cunoştea pe toţi cei ce pregătiseră colindele ca să sărbătorească Crăciunul în închisoare, i-a adunat pe priciul lung într-un colţ şi le-a distribuit la fiecare hârtiile aduse. Pe ele erau scrise, pe melodiile colindelor, cele mai scabroase cuvinte la adresa Fiului lui Dumnezeu şi la adresa Sfintei Fecioare Măria.40
Pentru că sunt creştin şi toată fiinţa mea se cutremura când pronunţam numele lui Dumnezeu, nu puteam şti dacă voi putea să spun acele cuvinte de hulă, de insultă aduse Majestăţii şi Sfinţeniei lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului de către slugile Satanei, în acea zi sfântă a anului 1950, în camera 3 subsol. Nici cele mai depravate femei din lume, nici un om, oricât de depravat ar fi fost el, nu şi-ar fi îngăduit să rostească atari cuvinte de hulă la adresa Sfinţeniei lui Dumnezeu. Neavând ureche muzicală, eu n-am fost obligat să fac parte din corul satanic. Au mai refuzat să cânte aceste monstruozităţi Pintilie, Nedelcu, Zelică Berza, Reus Gheorghe, Dinescu şi Gelu Gheorghiu. Pentru asta, au fost supuşi la groaznice bătăi, iar cântecele au fost intonate în toate cele trei zile ale Crăciunului. Acelaşi lucru necurat s-a petrecut în toate camerele de la subsol şi parter.
A doua zi, ne-au obligat iar să ne facem nevoile în gamelele în care mâncăm şi, din acea zi blestemată şi până după Pastile Iui 1951, nimeni dintre noi n-a mai avut voie să-şi spele gamelele şi lingurile. De asemenea, nu mai aveam voie să bem apă din ceaşca de pe capacul tinetei, ci trebuia să turnăm apa din ceaşcă în gamela noastră, înainte de a o bea. Mulţi dintre noi, ca să mai lungească timpul până când aveau să fie obligaţi să-şi mănânce fecalele rămase în gamelă, se abţineau să aibă scaun, fapt ce a dus repede la constipaţie, care a antrenat alte complicaţii şi mai grave.
Tot a doua zi de Crăciun, mi-a venit şi mie rândul la această degradantă încercare, neîntâlnită nici măcar pentru animale. Mi-e greu să descriu aceste nelegiuiri şi nu numai pentru noi, cei ce le-am suportat, ci şi pentru cititori, care vor avea aceeaşi reacţie de repulsie, scârbă şi greaţă. Ca şi în prima zi, unii dintre noi am avut o puternică reacţie de vomă^numai văzând în gamelele din care trebuia să mâncăm aceste dejecţii. Unii au încercat să închidă ochii, ţinându-se cu mâna de nas, iar alţii n-au putut lua nici măcar o lingură. Cei care s-au opus categoric au fost Petrică Tudose, Eneea, Virgil Mitan, Ion Grigoraş, Huţuleac Ion şi alţii.
Printre cei vizaţi de Zaharia, care asista la acest spectacol grotesc, eram şi eu. Oricât am fost silit şi bătut şi oricât aş fi încercat, reflexul de vomă a fost mai puternic şi m-a împiedicat să înghit propriile mele fecale, în această atmosferă de miros de vomă, eram convins că fiecare în sinea lui trăia o revoltă vecină cu nebunia.
Şi atunci – bătăile continuând cu mai multă bestialitate, până a treia zi de Crăciun – n-a scăpat unul fără să treacă prin această siluire. Toată operaţia s-a făcut fără ca gardianul să fie la curent, pentru că nu el ne distribuia masa ca să ne vadă gamelele infecte, ci unul din comitet, în zilele următoare, s-a procedat în acelaşi fel şi cu urina, cu rezultate mai eficace.
Culmea degradării a fost atunci când o parte din noi au fost forţaţi să mănânce fecalele altuia (eu, nu ştiu de ce, nu am fost obligat să o fac). S-a ajuns atât de departe în această nemaipomenită degradare, încât unii dintre noi au preferat să mănânce propriile fecale, pentru a nu fi obligaţi să le mănânce pe ale altuia. Această siluire paranoică a durat vreo trei săptămâni iar pentru alţii câteva luni, timp în care am fost atât de crunt bătuţi pentru că refuzam să ne supunem, încât aceste săptămâni au fost pentru noi începutul unui delir colectiv.
Anul Nou 1951, după mărturisirile de mai sus, refuz să mi-l mai amintesc.
In aceste săptămâni de oroare, Pintilie şi Nedelcu au fost atât de sălbatic torturaţi, că primul a murit iar celălalt a înnebunit.

Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaştina disperării, Ed. Scara, Bucureşti, 2001, p.188-192

Preluat de la Emilia Corbu – Doctor in istorie

Ion Cristoiu despre absurditatea sancţiunii CNA: “Dacă i se ia un interviu lui ben Laden, trebuie să intre prin telefon Obama?”

Cine a urmărit măcar o dată emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR a putut constata că “Profesioniştii” are un format în care este valorificată experienţa unui singur invitat. Una din emisiunile de cultură în care atât profesionalismul moderatorului, cât şi al invitaţior au servit drept model de “aşa da”, a fost considerată de CNA, în urma afirmaţilor pe care Ion Crisoiu le-a făcut despre Corneliu Zelea Codreanu, drept exemplu de “aşa nu”, deoarece Eugenia Vodă n-a asigurat “pluralitatea” opiniilor. Drept urmare s-a lăsat cu “somaţie publică” din partea CNA.

Decizia CNA: „Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului”. CNA consideră incriminatorii secvenţele din emisiune în care Ion Crisoiu îşi exprima îndoiala că va finaliza vreodată cartea despre Corneliu Zelea Codreanu, deşi a muncit la ea mai bine de doi ani.

În exclusivitate pentru adevarul.ro, Ion Cristoiu a ţinut să explice de ce contestă decizia CNA şi de ce aceasta i se pare absurdă.

“Decizia CNA mi se pare aberantă din mai multe puncte de vedere. E vorba de un personaj istoric controversat, iar eu mi-am exprimat un punct de vedere. Aberaţia deciziei CNA constă în obligativitatea realizatoarei de a asigura pluralitatea de opinii. Nu înţeleg cum putea fi prezent şi altcineva în cadrul unui interviu.

În plus, decizia deschide drumul unui lung şir de absurdităţi. Vor mai apărea interviuri pe teme istorice sau de astronomie, să zicem. Toate aceste chestiuni sunt controversate. Sunt mai multe puncte de vedere. Asta înseamnă că televiziunile, în general, pentru că decizia nu se referă numai la postul pubic, trebuie să aducă zece specialişti?

Nu ştiu cine ar fi trebuit să intervină în emisiunea „Profesioniştii”, pentru că nu aveam de unde să ştim, nici eu şi nici realizatoarea interviului, că în legătură cu Zelea Codreanu mai sunt şi alte puncte de vedere.

Eu ştiu foarte bine ce înseamnă o afrimaţie antisemită, discriminatorie şi nu m-am referit în niciun moment la atitudinea lui Corneliu Zelea Codreanu faţă de evreii din România. Am vorbit despre o anumită componentă a personalităţii lui. Dacă am spus că nu a fost un politician corupt nu înseamnă că eram de acord, eu sau autoarea interviului, cu declaraţiile lui despre evreii din România. Sunt un om responsabil.

E o premieră. Dreptul la replică în materie de controverse istorice. Introducem o cenzură într-o problemă de istorie. Mi se pare extrem de primejdios. Să ni se dea măcar un decret al lui Traian Băsescu, al CNA, în care să ni se spună: „Nu e voie să vă referiţi la personajul X”. Şi atunci măcar ştim.
Mi se pare un grav atentat la libertatea de expresie. Şi dacă i se ia un interviu lui Osama bin Laden nu cred că trebuie să intre imediat prin telefon Bush sau Obama, să spună „Nu are dreptate Osama bin Laden în legătură cu America”.

Înainte de emisiune nu am stabilit nimic cu realizatoarea. A fost o discuţie liberă, ea a înregistrat şi a păstrat anumite puncte de vedere. Am vorbit cu Eugenia Vodă după decizia CNA şi este foarte uimită. Ea n-a făcut nicio greşeală. Era absolut normal să avem acea discuţie, deoarece în destinul meu intră şi preocuparea pentru Corneliu Zelea Codreanu, nici măcar pentru mişcarea legionară. M-a întrebat, m-a contrazis în unele puncte de vedere. Nu putea să scrie pe burtieră „Nu suntem de acord cu ce declară interlocutorul”. Am înţeles că sunt nişte liste semnate de intelectuali români, care se revoltă faţă de ce am spus. Pentru mine, disproporţia dintre fapt şi tărăboi e un mister mai mare decât cel al teroriştilor de la Revoluţie.

Semnal: NapocaNews

Vezi:Cristoiu si Voda, condamnati pentru delict de opinie. Cine sunt agentii Politiei Gandirii care au dictat CNA, transformat in Ministerul Adevarului. Istoricul sigilarii capacului pe cosciugul libertatii de exprimare si al presei din Romania

Cristoiu si Voda, condamnati pentru delict de opinie. Cine sunt agentii Politiei Gandirii care au dictat CNA, transformat in Ministerul Adevarului.

Chiar daca decizia CNA de a o sanctiona pe Eugenia Vodă pentru emisiunea-interviu cu Ion Cristoiu pare doar desprinsa din lucrarea previzionara a lui George Orwell “1984″, in realitatea ea va ramane ca atare: batuta in cuie pe cosciugul libertatii de exprimare si al presei din Romania. O tara reocupata, ca pe vremea bolsevicilor, cu un stat care nu-si mai apartine, incepand de la banalele primarii de catun din Harghita si Covasna pana in Piata Victoriei si varful Televiziunii “Romane”, pe care s-au catarat abil activistii rosii ai GDS, adevarati agenti de tip NKVD inzestrati cu metode si mijloace specifice subminarii si subjugarii unei natiuni, de la razboiul psihologic la razboiul impotriva culturii si istoriei nationale.

Inca din 23 noiembrie scriam, dupa emisiunea Eugeniei Voda, “Profesionistii”, ca Ion Cristoiu isi declara admiratia sincera fata de Corneliu Zelea Codreanu, Capitanul Miscarii Legionare, cu riscul de a enerva si nationalistii, pentru portretul interpetabil, si kominternistii, pentru obiectivitatea istorica. VIDEO TVR.

A trecut mai putin de o saptamana, si vesnicii si vajnicii activisti au reusit sa stranga niscai semnaturi si, pe 29 noiembrie, sa tranteasca un “Protest” la adresa TVR: Ion Cristoiu si Eugenia Voda, acuzati de Radu Ioanid de la Muzeul Holocaustului si alti intelectuali evrei ca l-au promovat pe Capitanul Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, la TVR. Vezi VIDEO si “Scrisoarea de protest”

“Scrisoarea celor 11″ – respectiv Dinu Adam, scriitor; Gheorghe Câmpeanu; Vera Câmpeanu; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Mario Katz, economist; Marius Lazăr, sociolog; Liviu Rotman, istoric; Michael Shafir, politolog; si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Dorin Tudoran, scriitor – era realizata dupa tipicul unei alte “Scrisori de protest”, a “celor 18″, care, chipurile aparand fata si dosul micului Razvan Ungureanu, bateau primele piroane in cosciugul presei romane si cereau, la fel de “democratic”, eliminarea jurnalistilor Vladimir Alexe, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, George Damian si Victor Roncea din presa romana: Lipsa de imaginatie in cazul “Cristoiu si evreii”. “Protestul celor 18″ pentru executarea ziaristilor Roncea, Munteanu, Alexe, Ciachir si Damian din presa, pe motiv de “instigare la crima”, “legionarism” si “discurs misticoid”

N-a trecut mult si a venit si “desolidarizarea” din partea presedintelui GDS-Iasi si fost slujbas de-al lui Sorin Ovidiu Vintu, actual presedinte-general al TVR, Alexandru “Andi” Lazescu. Iar realizatoarea Eugenia Voda a fost deferita “Comisiei de etica”, ca pe vremea PCR: “Legionarul” Cristoiu repudiat de Comitetul Oamenilor Muncii din TVR si de CC al GDS. Cristoiu nu se dezice: “Sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe dimensiunea anti-corupţiei”. Afirmatiile incriminate AICI. VIDEO

Interesant ca se ignora total faptul ca Eugenia Voda este casatorita cu un evreu, fiul reputatului scriitor Oliver Lustig, un supravietuitor al lagarului Birkenau-Auschwitz. Asadar, ce “antisemita” ar putea fi realizatoarea? Sau poate tocmai numele Lustig si afirmatiile sale din trecut privind tratamentul evreimii romane in vremea regimului antonescian spre deosebire de regimul de exterminare aplicat de unguri evreilor din Transilvania ocupata deranjeaza “aripa dura”, antiromaneasca, a semnatarilor “Protestului”?!

Editorialistul “Spartkus” al site-ului Reporter Virtual – online-ul fiind singurul si ultimul spatiu unde au ajuns sa se refugieze “ziaristii fara ziar” (sau “ziaristii fara nume” ) ai fostei prese romane – cuprinde esenta “cazului Cristoiu”:

“Astazi am învăţat multe lucruri de la CNA şi cu siguranţă palma pe care a primit-o doamna Vodă a fost un avertisment adresat tuturor ziariştilor tentaţi să-i urmeze exemplul. Morala e simplă: libertatea de opinie se mărgineşte la anumite subiecte. Poţi vorbi despre ce vrei la televizor, poţi face apologia lui Stalin, poţi să-l ridici în slăvi pe generalul Cur Gol, ăla care mânca oameni prin Liberia sau să-ţi expui părerea că de fapt Lee Harvey Oswald era băiat cumsecade. N-o să păţeşti nimic. Dar dacă faci prostia şi vorbeşti despre Codreanu sau Antonescu, personaje care, diabolice sau nu, aparţin totuşi istoriei naţionale, ţi-ai dat foc la Samsonite.”

Ca si pe vremurile primelor rafale ale intelectualilor rosii (“back from USSR”) la adresa presei libere – trase totusi cativa ani buni la rand, pana la distrugerea din temelii a ziarului Ziua – si de data asa activistii au crescut in numar ca limacsii dupa ploaie, ca hoitarii lui Tismaneanu la starvurile propriilor parinti, aceeasi profitori ai tuturor regimurilor cu aceeasi tinta “finala”: ocuparea totala a spatiului si discursului public: ingroparea romanilor (cred ei asta!). Ramificatiile executiei lui Cristoiu merg mai departe, dupa cum veti vedea mai jos: pana la rescrierea radicala a istoriei nationale, conform directivelor “Ministerului Adevarului” si a “Raportului Final”

“Cei 11″ au ajuns, rapid, aproape 322. Prezint mai jos cacarezele lor. E bina sa ramana…

Cine a semnat Protestul adresat directorului TVR?

Domnule director,

Am aflat cu îngrijorare de difuzarea, pe primul canal al Televiziunii Române, a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea“ lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca pe un erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sînt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor mişcării legionare din România. Dl Ion Cristoiu, care se declară, ca ziarist, discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decît confuzie şi derută în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sînt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei. Secvenţe edificatoare din această emisiune pot fi văzute la adresa http://www.youtube.com/ watch?v=Ks0mqFIkycg

Marturia dnei Ileana Samoila, sora eroului Ion Samoila, despre destinul legionarilor parasutati si al familiilor acestora. Sabotati inainte de plecare

- material semnalat de Fundatia Ion Gavrila Ogoranu

Cum se adreseaza Sfantul Ioan de Kronstadt ereticului Tolstoi si celor ca el. "Doamne, pierde-i de pe pamant sau intoarce-i la credinta!"

Ce au făcut oamenii cu credinţa cea adevărată, pe care Hristos a adus-o din cer, cu toată învăţătura Lui, cu tainele de Dumnezeu aşezate? Le-au schimonosit până la a nu mai putea fi recunoscute, iar unii le-au lepădat, şi în locul învăţăturii Lui au pus născocirile lor, întocmai precum cărturarii şi fariseii, iar în vremea noastră Lev Tolstoi.

Doamne, cât de nemăsurat ai mărit Tu neamul omenesc prin întruparea şi Dumnezeo-Omenitatea Ta şi prin Pururea Fecioara, de Dumnezeu Născătoarea, care te-a întrupat pe tine, şi prin omenirea aleasă de tine în persoana nenumăraţilor sfinţi! Şi cât (o, groază!) te batjocoresc pe Tine şi Biserica Ta, învăţătura Ta, Tainele şi slujbele Tale, alde Tolstoi şi întreaga aşa-zisă intelectualitate care s-a prostit. Doamne, până când batjocura aceasta? Până când această îndrăcire? Doamne, pogoară-Te să sfărâmi acest munte al necredinţei.

(...) Iar Lev Tolstoi dimpreună cu scriitorii asemeni lui, cărora nu este număr, s-au arătat şi trăiesc pe pământ spre a întuneca, strica, prin lipsa lor de Dumnezeu, prin necredinţa şi anarhia lor o mulţime de oameni care le urmează, le citesc scrierile hulitoare. Doamne, pierde-i de pe pământ sau întoarce-i la credinţă, smereşte trufia lor drăcească!

Iar mulţi orbi cu duhul au luat şi iau învăţătură de la Lev Tolstoi, pe care îl citesc cu lăcomie şi cad în cursele întinse cu îndemânare de către el, se înstrăinează de Dumnezeu. Iată roadele talantului drăcesc, semănat de potrivnicul lui Dumenzeu prin sluga sa Tolstoi.

De nu veţi crede în Mine, veţi muri în păcatele voastre. (Ioan 8,24), grăieşte Domnul către farisei. Vai lui Lev Tolstoi, care nu crede în Domnul şi moare în păcatul necredinţei şi hulei împotriva lui Dumnezeu. Moartea păcătosului este cumplită (Psalmi, 33,20). Şi moartea lui, a lui Tolstoi – va fi de spaimă pentru întreaga lume (fireşte, rudele vor ascunde asta).

- fragmente extrase din scrierile Sfântului Ioan de Kronstadt - Spicul Viu, Editura Sophia, 2009