Din Nichifor Crainic: “Dostoievski si crestinismul rus”

Pentru Rusia, Dostoievski e una din marile figuri reprezentative. Ce inseamna o figura reprezentativa? O figura reprezentativa e o personalitate creatoare in care sunt rezumate, expuse in esenta lor, trasaturile fundamentale ale geniului national al unui popor. Goethe e o figura reprezentativa pentru Germania. Tot asa, Dostoievski e o figura reprezentativa pentru Rusia, pentru spiritul rusesc. Celebrul ganditor german Oswald Spengler, care a scris nu mai putin celebra carte despre care s'a discutat indelung dupa razboi, Untergang des Abendlandes, afirma in legatura cu Dostoievski, pe care-1 priveste ca pe o figura reprezentativa a Rusiei, ca "orice taran rus e o bucata din Dostoievski". E o framoasa si sintetica caracterizare a geniului reprezentativ care e Dostoievski pentru Rusia. Vedeti, in loc sa spuna "orice taran rus e o bucata din Rusia", zice "orice taran rus e o bucata din Dostoievski", confundandu-1 dintr'o data pe Dostoievski cu Rusia insasi. Domnilor, inainte de razboi, pentru lumea occidentala si pentru noi, figura care s'a crezut reprezentativa pentru Rusia era Tolstoi. Acum, dupa razboi, se vorbeste foarte putin despre el. Gloria lui se adumbreste din ce in ce mai mult sub aripa de umbra pe care o azvarle asupra ei figura marelui Dostoievski.

Vedeti dumneavoastra, Tolstoi, cu rationamentul sau rebel si anarhic, e numai o parte din Rusia, nu e un geniu reprezentativ al intregii Rusii. In Tolstoi putem sa recunoastem numai o parte din trasaturile sufletului rusesc. Ceea ce 1-a facut pe el celebra in Europa antebelica era acest rationalism al lui, aceasta claritate simpla, in care geniul lui se prezenta cristalizat, mai ales ideile lui neliterare, iar aceasta facea sa fie foarte usor acceptat sj acceptabil de lumea din timpul lui. Pana la razboi, Dostoievski n'a fost inteles in Occident.

Cine se intereseaza mai aproape de aceste lucrari, poate sa citeasca o carte aparuta cu vreo 15-20 de ani inainte de razboi, cartea vicontelui Melchior de Vogue, fost ambasador al Frantei la curtea tarista, cel care a mai scris si cartea Les morts qui parlent, care a avut o epoca in miscarea ideologica si traditionalista franceza. Melchior de Vogue, care a trait in Rusia si il cunostea personal pe scriitorul nostru, a facut Europei acest serviciu, atragand cel dintai atentia ca in Rusia exista o mare miscare ideologica. Cartea lui e intitulata Le roman russe, si in ea Melchior de Vogue, cu claritatea lui de francez, face toate elogiile posibile lui Tolstoi, pe care il intelege foarte bine, dar marturiseste ca nu intelege nimic din Dostoievski, din profunzimea acestui geniu pe care il considera ca pe ceva foarte curios.

A trebuit sa vina razboiul, care a desfundat in mentalitatea europeana si alte resurse, uitate, sau cazute pe planul al doilea, decat cele intelectuale — adica resursele mistice, mai adanci decat cele intelectuale, care sunt de suprafata—, pentru ca lumea sa fie pregatita mai mult pentru intelegerea lui Dostoievski. Si a trebuit, cum v'am spus, sa existe in special in Occident aceasta diaspora intelectuala ruseasca, a scriitorilor rusi care sa militeze mai departe pentru intelegerea mai adanca a lui Dostoievski.

Tolstoi, cu tot marele sau talent literar, cu tot zgomotul pe care 1-a facut in Europa asa-zisa pedagogie tolstoiana, se reduce la o incercare a patricianului de a se intoarce spre popor. Faptul ca Tolstoi, contele, s' a imbracat in costumul national al mujicului rus, a parut un lucru extraordinar in Europa. De fapt, lucrul acesta se reduce la ceea ce face M.S. Regina Maria, care imbraca haina saracilor.

Cam acesta este tolstoianismul, care a facut atata zgomot in Europa dinainte de razboi. Era, in mare parte, o chestiune de pitoresc si suprafata, intarita si de legenda fugii si a mortii lui. Si legenda aceasta, care se crease tocmai atunci in jurul mortii lui, avea ceva senzational in ea. Pentru Dostoievski insa a trebuit sa treaca mult mai multa vreme pana sa fie inteles, daca se poate spune astazi ca Dostoievski e inteles.

El e, intr'adevar, geniul reprezentativ rusesc, in el "les extremes se touchent". Cele doua extreme rusesti, extrema mistica crestina si extrema celei mai fierbinti negatii a crestinismului, se combat, pentru ca in cele din urma sa biruie extrema crestina. E in opera lui acest razboi intre Hrist si Antihrist, care se petrece si se proiecteaza ca o imagine a unui viitor uman.

Tin, inainte de a incheia aceasta lectie, sa va atrag atentia asupra unui fenomen care deosebeste cultura rusa dinainte de razboi de cea romaneasca.

La noi in Romania, veacul al XlX-lea si in special ultima jumatate a acestui veac, care se prelungeste pana la razboi, adica pana in 1916 — deoarece sub latura ideologica primul deceniu si jumatate tine tot de veacul al XlX-lea — se caracterizeaza, printr'o absenta aproape totala a problemei religioase din preocuparile culturii romanesti.

 

Fenomenul e cunoscut de dumneavoastra si nu este nevoie sa insist asupra lui. Stiti cu totii cauzele acestei complete saracii din cultura romaneasca. Ele se reduc la ideologia revolutionara franceza, care era ateista, anticlericala, pentru ca intelectualii romani erau formati in aceasta ideologie, din nenorocire si astazi slavita in lungul si in latul tuturor manualelor noastre didactice, ca si cum Franta n'ar consta decat in aceasta ideologic revolutionara de la 1789. E o scadere a invatamantului nostru, pe care ar trebui noi, teologii, s'o inlaturam de aici incolo. S'au format deci intelectualii nostri in sensul acestei idcologii, proslavite la Paris, unde invatau cei mai multi dintre ei, si pe urma proslavita de ei la noi, avand drept consecinta atmosfera revolutionara de la 1848. Intelectualii romani gaseau ca cel mai onorabil lucru si eel mai demn pe care il pot face este sa inlocuiasca tot ce putea fi reziduu religios adus de acasa, astfel ca, intorsi in tara, si unii dintre ei ajunsi profesori la Universitatea din Iasi sau Bucuresti, erau cel putin indiferenti sau totalmente degajati de preocuparile religioase. Asa se face deci ca in creatia intelectuala a romanilor dinainte de razboi e aproape inexistenta preocuparea religioasa.

Predică a Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a XXIX-a după Rusalii (Despre nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de Dumnezeu)

Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt?
Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta ce este de alt neam?
(Luca 17, 17-18)

Iubiţi credincioşi,

După cum mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire şi binecuvîntare, tot aşa şi cei nemulţumitori şi nerecunoscători faţă de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre pedepse vremelnice şi veşnice. Nerecunoştinţa şi nemulţumirea omului faţă de binefacerile lui Dumnezeu se socoteşte ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru îl putem înţelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătînd nemulţumirea poporului iudeu faţă de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, îl numeşte nebun cînd zice: Acest popor este nebun şi neînţelept. Şi, mustrînd nemulţumirea poporului, zice: Oare nu Acesta este Părintele tău care te-a zidit pe tine? (Deuteronom 32, 6). Apoi, arătînd nerecunoştinţa şi nemulţumirea poporului iudeu pentru binefacerile pe care le-a primit, zice: Oare acestea răsplătiţi Domnului?

După ce le arată binefacerile cele mari ce le-a făcut Dumnezeu cu ei, atît de nerecunoscători şi nemulţumitori, care au părăsit pe Dumnezeu şi s-au închinat diavolilor prin idolii lor, le zice: Jertfit-au diavolilor şi nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-au ştiut. Şi iarăşi le zice: Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit şi ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te hrăneşte (Deuteronom 32, 17-18).

Apoi, arătînd Sfînta Scriptură şi pedeapsa dumnezeiască ce a urmat pentru nerecunoştinţa şi nemulţumirea lor faţă de marile binefaceri ale lui Dumnezeu, zice: Întoarce-voi faţa Mea de la dînşii şi voi arăta lor ce le va fi în zilele cele de apoi, că neam îndărătnic este, fii la care nu este credinţă întru dînşii. Ei M-au mîniat întru cel ce nu este Dumnezeu, mîniatu-M-au întru idolii săi, şi Eu îi voi mînia pe ei întru cel ce nu este neam... Că foc s-a aprins întru mînia Mea, arde-va pînă la iadul cel mai de jos, mînca-va pămîntul şi roadele lui, arde-va temeliile munţilor. Aduce-voi la ei rele şi săgeţile Mele îi vor sfîşia pe dînşii. Topindu-se de foame şi de mîncarea păsărilor şi de gîrbovire nevindecată. Dinţi de fiare voi trimite asupra lor cu mînia celor ce se tîrăsc pe pămînt. Din afară îi va stăpîni pe ei sabia şi din lăuntru frica... că voi ascuţi ca fulgerul sabia Mea, şi va începe mîna Mea a judeca şi voi răsplăti pedeapsă vrăjmaşă şi celor ce Mă urăsc pe Mine voi răsplăti (Deuteronom 32, 20-25; 41).

Prin proorocul Isaia îi zice neamului neînţelegător al lui Israel: Surzilor, auziţi, priviţi şi vedeţi (Isaia 42, 18). Apoi, arătîndu-le şi pedeapsa pentru nerecunoştinţa binefacerilor Lui, zice: El a vărsat asupra lor iuţimea mîniei Lui şi furiile războiului. Văpaia i-a cuprins şi n-au priceput, arşi au fost şi n-au luat seamă (Isaia 42, 25). Încă şi Neemia după ce arată marile faceri de bine ale lui Dumnezeu asupra poporului Israel, arată şi nerecunoştinţa lui faţă de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, zicînd: Dar părinţii noştri s-au îndărătnicit şi şi-au învîrtoşat cerbicia lor. N-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus şi au uitat minunile Tale pe care le-ai făcut pentru ei; învîrtoşatu-s-au cu cerbicia lor şi în răzvrătirea lor şi-au ales căpetenie ca să se întoarcă în robia lor (Neemia 9, 16-17), şi iar zice: S-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat Legea Ta la spate; pe proorocii Tăi care îi îndemnau să se întoarcă la Tine i-au ucis şi Ţi-au adus hule mari (Neemia 9, 26). Arătînd apoi şi pedeapsa lui Dumnezeu pentru această răzvrătire a lor, zice: Atunci Tu i-ai dat în mîinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat (Neemia 9, 27).
Ieremia, arătînd pedeapsa asupra nerecunoştinţei şi nemulţumirii poporului ales faţă de binefacerile primite de la Dumnezeu, zice: Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrînare, umblînd în grup pe la casele desfrînatelor. Ei sînt cai îngrăşaţi şi fiecare nechează după femeia aproapelui său, apoi zice: Este cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta? (Ieremia 5, 7-9). Arătînd apoi pedeapsa ce îi aşteaptă pentru această răzvrătire, nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de binefacerile Sale, le zice: Casa lui Israel, iată Eu voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o ştii şi nu vei înţelege ce grăieşte el. Tolba lui este ca un mormînt deschis şi ai lui sînt toţi viteji. Şi aceia vor mînca secerişul tău şi pîinea ta, şi vor mînca pe fii tăi şi pe fiicele tale, vor mînca strugurii tăi şi smochinele tale şi vor trece prin sabie cetăţile tale cele tari în care tu te încrezi (Ieremia 5, 15-17). În alt loc zice: Iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne şi îl va mistui focul acesta (Ieremia 15, 14).

Şi după dumnezeiescul împărat şi prooroc David arătînd nerecunoştinţa şi nemulţumirea poporului lui Israel faţă de binefacerile lui Dumnezeu, zice: Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt...(Psalm 105, 21) şi au jertfit lui Baal-Peor şi au mîncat jertfele morţilor. Şi L-au întărîtat pe El cu faptele lor (Psalm 105, 28-29). Şi au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor, au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pămîntul de sînge (Psalm 105, 37-38). Apoi, arătînd şi pedeapsa pentru această fărădelege şi nerecunoştinţă a lor faţă de Dumnezeu, zice: Atunci S-a aprins de mînie Domnul împotriva poporului Său şi a urît moştenirea Sa şi i-a dat pe ei în mîinile neamurilor şi i-au stăpînit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mîinile lor (Psalm 105, 40-42).

Pînă aici am arătat cu mărturii din Sfînta Scriptură cît de mare este păcatul nerecunoştinţei şi al nemulţumirii faţă de binefacerile lui Dumnezeu precum şi pedeapsa pe care a dat-o Dumnezeu poporului lui Israel pentru aceste păcate. Vedem însă şi în Sfînta Evanghelie pe omul ce era dator cu zece mii de talanţi, cum milostivindu-se spre el stăpînul său i-a iertat toată datoria. Iar el n-a voit să ierte pe omul care îi era dator numai cu o sută de dinari. Pentru această nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de binefacerile ce le-a primit de la stăpînul său, a fost dat pe mîna chinuitorilor pînă ce va plăti toată datoria (Matei 18, 24-34). Vedeţi cît de mare este păcatul nerecunoştinţei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni?

Senatorul PSD Viorel Chiriac: „PSD nu mai cere bani din buget pentru biserici”

În plin proces de pregătire a amendamentelor la proiectul bugetului de stat, parlamentarii socia-democraţi ai Braşovului anunţă că, în acest an, solicitarea unor alocări bugetare de la stat, pentru construirea sau repararea unor biserici nu intră în vederile lor. „Ne-am consultat şi cu primarii şi aşteptăm ca pînă luni să ne trimită solicitările lor pentru finanţările de care au nevoie, cu specificarea proiectelor pe care le au începute, a stadiului în care se află şi a ministerului sau agenţiei care se ocupă de ele”, a declarat senatorul PSD Viorel Chiriac.
„Nu mai vrem să venim, ca anii trecuţi, cu amendamente pentru biserici”, a declarat Viorel Chiriac, pledînd pentru sprijinirea proiectelor mari. „Aeroportul este unul dintre obiectivele importante şi o condiţie pentru ca Braşovul să devină centrul administrativ al regiunii şi în vom sprijini cu toţii”, a mai spus Chiriac.

Sursa: Monitorul Expres