Un român din oraşul american Newark, statul Delaware, a trimis o scrisoare deschisă către Radiodifuziunea Română despre cum o adaptare radiofonică elimină mesajul creştin din basmul "Făt-Frumos din lacrimă" de Mihai Eminescu, transmite Romanian Global News, care citează forumul România-USA.
În anul 2002 a apărut în Colecţia Radio-Prichindel, Editura "Casa Radio", basmul sus amintit, însoţit de un CD ce conţine o adaptare radiofonică de Mircea Ştefănescu, înregistrare din anul 1964. Radiodifuziunea Română deţine înregistrări remarcabile, făcute de-a lungul timpului cu cei mai valoroşi actori români, care încântă ascultătorii, dar mai sunt şi capcane ale cenzurii comuniste, care ar trebui eliminate. Ioan Ispas nu ştia, la fel ca aproape toţi cei care au făcut şcoala în anii comunismului, şi nici nu ar fi aflat despre acest mesaj creştin al basmului respectiv, dacă nu ar fi trebuit să-l ducă la gradiniţă pe nepotul său, cale de o jumătate de oră cu maşina, undeva în SUA, timp în care a ascultat o casetă cu acest basm. La început a ciulit urechile ca să-şi reamintească întâmplările din basm, apoi a ascultat splendidul fundal muzical şi efectele sonore că în final să fie atent la ceea ce nu ştia, adică mesajul creştin. Autorul scrisorii s-a uitat mai bine la casetă şi a văzut că era o înregistrare Roton, regia artistică Liviu Smântânică şi ilustraţia muzicală Geo Şfaiter. Când a venit din ţară, acesta a adus însă şi CD-ul cu adaptarea radiofonică, ascultându-l din curiozitate, şi a văzut că seamănă cu caseta, dar a fost cenzurat, lipsind partea cea mai importantă, care-l face deosebit de toate celelalte basme, mesajul profund creştin. Dacă partea scrisă a basmului respectă întocmai ceea ce a scris Mihai Eminescu, partea audio are "mici scăpări". Astfel este eliminat complet Cuvântul Dumnezeu. De exemplu când împaratul îl intreabă pe Făt Frumos de cine se teme mai mult, acesta răspunde: "De nime-n lumea asta, afară de Dumnezeu". La fel răspunde şi împaratul la întrebarea lui Făt-Frumos: "Eu iar de nime, afară de Dumnezeu şi de mama pădurii". În varianta audio cei doi nu se tem de nimeni, la fel ca "eroii" desenelor animate sau benzilor desenate de astăzi. După câteva zile, semnatarul acestei scrisori deschise l-a întrebat pe nepotul său, de patru ani şi jumătate, de cine se teme şi spre bucuria sa a răspuns: "De nimeni, doar de Dumnezeu". În adaptarea lui Mircea Ştefănescu, între Făt-Frumos şi Genarul are loc o singură întâlnire, care rezolvă şi moartea şi învierea lui Făt-Frumos doar prin o vrajă a fiicei Genarului. În basmul original au loc trei întâlniri, la prima Genaru îl iartă, atenţie, "pentru că Genarul era creştin şi puterea lui nu era în duhurile întunericului, ci în Dumnezeu". După a doua întâlnire, din cenuşa lui Făt-Frumos "se făcu un izvor limpede... Dar pe vremea aceea Domnul umbla pe pământ". Cu Domnul era şi Sântul Petre, care, după ce beau apa din izvor şi se răcoresc la umbra apei" ..., zise Sf. Petre: -Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte. Amin! zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă...". Aşa explica Eminescu învierea lui Făt-Frumos, printr-o minune dumnezeiască. De altfel şi naşterea lui Făt-Frumos este explicată de Eminescu ca pe o minune creştină, astfel, la "rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă se scurse din ochiul cel negru al Mamei lui Dumnezeu". În adaptarea radiofonică Făt-Frumos se naşte din o lacrimă a mamei sale. Eminescu precizează şi timpul când au avut loc intamplarile din basm, "...pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamantului". In varianta radiofonică, basmul începe cu uralele mulţimilor salutând pe Făt-Frumos. Mai mult, duşmănia dintre cei doi împăraţi vecini se stinge la voinţa popoarelor, în varianta radiofonică, ceea ce nu apare nicăieri în basmul lui Eminescu. Chiar şi cuvântul "cruce" a fost eliminat din adaptarea radiofonică, Făt Frumos devenind doar... "frate cu împaratul vecin" şi nu "frate de cruce", cum zice Eminescu. Dupa ce o slujeşte pe baba cu iepele, în adaptarea radiofonică, Făt-Frumos, în basmul Luceafărului, era lăsat doar să plece "să plece cu Dumnezeu", nu doar..."să plece"! Foarte frumos descrie Eminescu revenirea vederii Ilenei "visa în vis că Maica Domnului desprinse din cer două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte". Desigur că aceasta lipseşte din adaptarea radiofonică, la fel cum lipseşte şi descrierea nunţii lui Făt Frumos, unde "Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfinţeste un sfânt ...".
Ioan Ispas a mai precizat că în ultimul timp a ascultat şi citit foarte multe basme româneşti şi străine, dar un basm frumos cu un evident mesaj creştin, cum este "Făt-Frumos din lacrimă" de Mihai Eminescu, nu a mai întâlnit. Acesta mai consideră că este foarte păcat să mutilăm o asemenea capodoperă cu o adaptare radiofonică care elimină ce este mai preţios în acest basm. Sună a blasfemie. Când o mare firmă de autoturisme a rechemat în service câteva zeci de mii de autoturisme pentru că s-a descoperit o piesă defectă, s-a dat dovadă de curaj şi responsabilitate. Autorul scrisorii se mai întreabă dacă Radiodifuziunea Română, când lansează în Colecţia Radio Prichindel, un disc schilod, care deformează grosolan o capodoperă, va avea curajul să ceară retragerea de pe piaţă şi înlocuirea lui cu un CD care să reproducă întocmai capodopera lui Eminescu? Soluţii, desigur, există, deşi nu se ştie câţi dintre cei care au făcut înregistrarea în 1964 mai trăiesc; Făt-Frumos (Ion Dichiseanu) trăieşte, aşa că se poate corecta adaptarea respectivă.
