Sinele si identitatea omului - conferinta video Virgiliu Gheorghe

VIDEO. Despre conferinta "Televiziunea si internetul fata in fata cu realitatea", sustinuta de Virgiliu Gheorghe, intr-o intalnire organizata de ASCOR Brasov

VIDEO conferinta Virgiliu Gheorghe: "Cand barbatii nu mai sunt barbati si femeile femei ..."

PORNOGRAFIA – maladia secolului XXI. De Virgiliu Gheorghe, un aparator smerit al familiei si copiiilor. O Prefata de Dr. Restian Adrian

 

Prefaţă
 
Cunoscut pentru lucrările sale privind efectele televiziunii asupra minţii şi vieţii omului contemporan, Virgiliu Gheorghe se ocupă în acest volum de pornografia care inundă societatea contemporană. Cele două fenomene ale lumii postmoderne în care trăim sunt legate între ele, nu numai pentru că televiziunea promovează multă pornografie, ci şi pentru că atât televiziunea, cât şi pornografia apelează la imagine.
Imaginea joacă un rol extrem de important în viaţa omului. Peste 90% din informaţiile pe care le primeşte creierul sosesc prin intermediul vederii şi mai mult de jumătate din activitatea creierului este consacrată prelucrării semnalelor vizuale. Imaginea face cât o mie de cuvinte. De aceea cei care vor să influenţeze masele apelează tot mai des la imagine.
Majoritatea instituţiilor şi majoritatea oamenilor caută astăzi să-şi promoveze o imagine cît mai bună, chiar dacă ea nu corespunde realităţii. Imaginea reprezintă cel mai simplu mijloc de manipulare, iar pornografia, după cum se dovedeşte, face şi ea parte dintre aceste mijloace de manipulare, susţinută fiind de sumele fabuloase pe care le vechiculează.
Faptul că revistele pornografice se vând, faptul că sit-urile pornografice de pe internet sunt accesate de foarte mulţi vizitatori, faptul că filmele pornografice sunt vizionate de foarte mulţi oameni, faptul că televiziunile care emit programe pornografice au un rating foarte mare, ne-ar putea face să credem că nu numai în mediul extern, ci şi în capul oamenilor există un mic demon care de abia aşteaptă să fie ispitit de demonul cel mare.
Dar faptul că accesarea produselor pornografice nu ţine seama de gradul de educaţie, căci chiar şi oamenii foarte educaţi acordând un anumit interes pornografiei şi perversiunilor sexuale, demonstrează că problemele cu care suntem confruntaţi sunt mult mai complicate decât s-ar părea la prima vedere. Autorul acestei cărţi tratează problemele în toată complexitatea lor, atît din puncte de vedere biologic, cât şi din punct de vedere psihologic, social şi spiritual.
După cum arată Paul McLean, noi avem un creier triunic, adică un creier format din suprapunerea a trei creiere. La baza creierului nostru se află un creier care se aseamnă ca structură cu cel al reptilelor, care contribuie la reglarea funcţiei organelor interne şi la asigurarea nevoilor primare. Peste el se află un creier afectiv sau emoţional. Iar deasupra celor acestora se află neocortexul, specific omului, care trebuie să controleze comportamentul într-un mediu foarte variabil şi de multe ori chiar foarte ostil.
Deci, există mai multe nivele după care omul interacţionează cu realitatea, după care vede şi judecă lumea. La nivelele inferioare am putea să căutăm slăbiciunile fiinţei umane, iar în formaţiunile superioare ar trebui să căutăm performanţele morale şi spirituale ale fiinţei umane. Dar pentru a putea trăi într-o societate civilizată, comportamentul omului ar trebui să fie rezultatul intersecţiei dintre tendinţele instinctive şi tendinţele raţionale, intersecţie care nu este întotdeauna dintre cele mai fericite.

Virgiliu Gheorghe: Viata de familie si televizorul

Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta atat direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea mecanica a placerii sexuale, cat si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji, comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este potrivnica unei vieti normale de familie. Sa urmarim insa ceva mai sistematizat care ar fi principalele probleme pe care televiziunea le creeaza familiei din zilele noastre.

1. Timpul petrecut de membrii familiei in jurul televizorului este un timp mort pentru existenta acesteia. In loc sa se sprijine reciproc, sa se completeze unul pe celalalt in treburile casei, membrii familiei se uita la televizor. Nu numai ca activitatile casnice intra in criza - femeia nu pregateste la timp mancarea, barbatul nu repara ceva sau nu face cumparaturile -, dar membrii familiei nu mai au nici ragazul de a comunica spre a-si impartasi problemele, grijile sau implinirile, de a se sfatui unul cu celalalt, de a gasi sprijin si mangaiere.

Masa in familie, eveniment central in existenta cotidiana a acesteia, un moment al impacarii, al comuniunii, al comunicarii si al multumirii, a fost inlocuita cu luatul mesei in fata televizorului. Chiar si atunci cand intreaga familie este prezenta, uitandu-se la aceeasi emisiune, fiecare se afla departe de celalalt, cu mintea plecata in lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplina nici bucuria femeii ca mancarea pentru care s-a ostenit cu dragoste a placut sotului si copiilor, nici a barbatului ca se afla in mijlocul familiei sale, avandu-i pe toti imprejur, nici a copiilor ca se afla alaturi de parinti. Masa in fata televizorului este cel putin un motiv de indiferenta sau de lipsa de respect pentru celalalt, daca nu chiar o pricina de irascibilitate, de dezbinare si cearta pe marginea emisiunilor urmarite.

2. Starea de fericire este o realitate subiectiva. Oamenii pot sa aiba bani, bucurii, succes, sa fie chiar iubiti, si totusi sa se considere nefericiti. Totodata, exista oameni saraci, cu probleme, cu griji si chiar lipsiti de o afectiune deosebita care se considera fericiti sau, oricum, mai fericiti decat primii. Nu vom aborda aici dimensiunea religioasa a problemei, ci vom lua in discutie doar unul dintre cele mai importante aspecte privind sentimentul de fericire sau nefericire pe care-l traiesc oamenii.

Omului nu-i este de ajuns ca traieste bine, ca se simte multumit de situatia in care se afla sau de oamenii din jurul sau pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea ca intr-adevar situatia pe care o traieste este una fericita, demna de ravnit. De aceea el compara permanent ceea ce i se intampla cu modelul pe care-l are in minte sau cu ceea ce vede in jur. in acest context, televiziunea joaca un rol nefast in viata oamenilor. Ea devine termenul de comparatie pentru cei mai multi telespectatori, deoarece pe micul ecran se configureaza modelul de om fericit. Aici incepe drama omului contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza in chip desavarsit prototipul lumii TV. Si, chiar daca se presupune ca reuseste acest lucru, constata cu amaraciune ca inca nu a ajuns la fericire. Aceasta nu inseamna insa ca va constientiza faptul ca modelul prezentat la televizor sau cel furnizat de nihilismul culturii de consum nu este viabil. Care este oare rezultatul acestei permanente raportari a telespectatorului la modelul propus de televiziune, care sunt consecintele acestui fapt pentru viata familiei contemporane?

Viata de familie apare arareori pe micul ecran, cu toate ca, in realitate, in jurul acesteia se configureaza in chip firesc existenta majoritatii oamenilor. Familia si intamplari legate de viata acesteia, prin insasi natura lor, sunt socotite subiecte foarte putin potrivite pentru a fi mediatizate. In emisiunile de divertisment, sportive, de stiri, in talk-show-uri sau in programele politice, familia nu-si gaseste locul sau, chiar daca este amintita, apare intr-o ipostaza senzationala, electorala sau, oricum, maladiva.

Prezenta familiei devine sesizabila, mai cu seama, in filme, in special in seriale sau telenovele. Din pacate, nici aici telespectatorilor nu li se ofera posibilitatea de a cunoaste o viata normala de familie. Familia obisnuita, simpla, nu are nimic spectaculos, pentru a putea atrage atentia telespectatorilor. Astfel, chiar si atunci cand familia apare intr-un anumit context pe micul ecran, aceasta nu va avea decat putine elemente care sa o identifice cu o familie normala.