Iubiti credinciosi,
Astazi,
in Duminica a 7-a dupa Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa praznuieste
primul Sinod Ecumenic al lumii crestine, care a avut loc in anul 325 in
orasul Niceea, pentru a condamna erezia, adica invatarea gresita,
eretica a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfantul Imparat Constantin
cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfintilor Parinti de atunci, fiind
primul imparat crestin din lume (306-337).
Ce
este un sinod ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocsi
- episcopi, mitropoliti si patriarhi din toata lumea, cu scopul de a
discuta unele invataturi de credinta crestina neclare inca, si de a le
fixa in legi fixe, neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod
ecumenic judeca si condamna toate abaterile de credinta, straine de
invatatura Sfintei Evanghelii si a Sfintilor Parinti si exclude din
Biserica, adica da anatema, pe toti ereticii care sfisie unitatea de
credinta a Bisericii, simbolizata prin camasa de in a Domnului, facuta
dintr-o sigura bucata, cum zice in Sfanta Evanghelie: Camasa era fara
cusatura, de sus tesuta in intregime (Ioan 19, 23). Prin cuvantul
"sinod" intelegem adunare, consiliu; prin cuvantul "erezie" intelegem
parerea sau invatatura particulara a cuiva despre Dumnezeu, impotriva
invataturii adevarate a Bisericii lui Hristos.
De
ce a avut loc Sinodul I Ecumenic? Care a fost pricina care i-a silit pe
Sfintii Parinti sa se adune la un loc si sa apere dreapta credinta?
Pricina a fost aparitia unui mare eretic, anume Arie, care invata pe
crestini o credinta noua, zicand ca Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o
fiinta cu Tatal si ca a "fost un timp cand Fiul nu era". El numea pe
Iisus Hristos "creatura superioara", "cea dintai dintre creaturi". Acest
eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mandru si
neascultator, insa bun predicator, care a trait in secolele III-IV.
Erezia lui s-a raspandit in cativa ani atat de mult incat rupsese
Biserica in doua si ameninta sa se raspindeasca in tot imperiul roman de
rasarit si de apus.
Sfintii
Parinti, nemaiputand rabda hulele lui Arie impotriva Mantuitorului si a
Preasfintei Treimi, au cerut ajutorul drept credinciosului imparat
Constantin cel Mare, ca sa contribuie cu puterea sa imperiala la
linistirea Bisericii lui Hristos si condamnarea invataturii hulitoare a
lui Arie si a discipolilor sai. Inspirat de Duhul Sfant, marele imparat
crestin a hotarat sa organizeze primul Sinod Ecumenic la Niceea in anul
325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitati toti marii ierarhi ai
Bisericii crestine din Rasarit si din Apus. Astfel au luat parte 318
Sfinti Parinti la care s-a adaugat si o delegatie a Papei Silvestru I al
Romei, pentru ca pana in anul 1054, Biserica crestina era una,
nedespartita in doua - cea Ortodoxa de Rasarit si cea Romano-Catolica de
Apus. De aceea si sinoadele pana la dezbinarea Bisericii se numesc
"ecumenice", adica generale, pentru ca au luat parte la ele si ierarhi
din partea Bisericii Romei.
Sinodul
de la Niceea a fost deschis chiar de Sfintii Imparati Constantin si
Elena si a durat toata vara. In timpul sinodului, la care a fost de fata
si ereticul Arie cu ai lui, Sfintii Parinti s-au ostenit mult sa
intoarca pe eretici la ortodoxie, dar ei n-au vrut sa asculte. Ba s-a
intamplat ca in timpul discutiilor, Sfantul Ierarh Nicolae sa-i dea o
palma lui Arie caci nu putea rabda hulele lui. Atunci Sfantul Constantin
cel Mare a poruncit sa i se ia omoforul si Evanghelia si sa fie aruncat
in temnita pentru ca a indraznit sa loveasca. Noaptea insa i s-a aratat
Mantuitorul in temnita si i-a dat din nou Evanghelia in maini, iar
Maica Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineata, auzind imparatul
acestea, l-a adus pe Sfantul Nicolae iarasi la sinod si isi cereau
iertare toti de la el, vazand ravna si rabdarea lui pentru credinta.
La
fel si Sfantul Ierarh Spiridon, cautand sa lamureasca pe Arie despre
taina Preasfintei Treimi si cum ca toate cele trei persoane sunt de o
fiinta si de aceeasi cinste, a luat o caramida arsa si, facand semnul
sfintei cruci, cand a strans caramida, focul care a ars-o s-a ridicat in
sus, apa a curs pe pamant si lutul a ramas in mana lui. Caramida era
simbolul Preasfintei Treimi. Focul inchipuia pe Tatal, lutul pe Fiul
intrupat si apa pe Duhul Sfant, Mangiietorul care a fost trimis in lume.
In
timpul sinodului cei 318 Sfinti Parinti au dat anatema pe ereticul Arie
si invataturile sale hulitoare de Dumnezeu. Parintii au dogmatisit ca
cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant,
sunt de o fiinta si nedespartite. Tot la acest sfant sinod s-a intocmit
partea intai a Crezului, primele sapte articole despre Tatal si Fiul.
Ultimile cinci articole despre Sfantul Duh aveau sa se intocmeasca la
Sinodul II Ecumenic din anul 381. Crezul cuprinde pe scurt dogmele
credintei ortodoxe, si se rosteste zilnic in biserici si prin casele
crestinilor ca o marturisire a dreptei credinte apostolice.
Desi
Arie a fost surghiunit in sudul Dunarii el nu a vrut sa asculte de
Biserica, ci mai mult cauta sa semene intre crestini invatatura sa
hulitoare. De aceea a fost greu pedepsit de Dumnezeu, incat i s-au
varsat maruntaiele si a murit cumplit, spre vesnica osanda in gheena
iadului.
Iubiti credinciosi,
Cu
toate ca ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea crestina, ca si
eresul sau, au disparut, de-a lungul secolelor Biserica lui Hristos a
fost lovita mereu de noi secte si erezii, unele mai periculoase decit
altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii crestine a fost in anul 1054
cind a avut loc marea schisma (ruptura) intre Rasarit si Apus, luand
astfel nastere doua Biserici separate: cea Ortodoxa cu centru la
Constantinopol si cea Romano-Catolica cu centru la Vatican (Roma). La
randul ei Biserica Catolica a mai fost lovita de inca doua eresuri si
sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie, si de Calvin
din secolul al XVI-lea, urmati dupa aproape un secol de schisma
anglicana din secolul al XVII-lea.
Primul
eres a cuprins aproape integral tarile din nordul Europei, asa numitele
tari protestante; iar religia anglicana s-a raspandit in Anglia,
America de Nord si Australia, formand Biserica anglicana.
Vedeti
cum a reusit satana sa rupa camasa lui Hristos, adica sa dezbine si sa
sfasie unitatea Bisericii intemeiata de El? Noi toti marturisim "o
credinta, un Domn, un botez", insa datorita mandriei si incepatorilor de
eresuri, care au schimbat invatatura de credinta ortodoxa, apostolica,
cu dogme noi dupa mintea lor, precum si din cauza pacatelor noastre ale
tuturor, au aparut in ultimele secole mai multe Biserici crestine - doua
apostolice - cea Ortodoxa si cea Catolica si trei fara succesiune
apostolica: protestanta, reformata si anglicana.
Dar
dezbinarile religioase nu s-au oprit aici. Incepand din secolele XVIII
si mai ales XIX, au aparut in America si in apusul Europei noi grupari
religioase rupte din trupul Bisericii apostolice, numite "secte".
Astazi,
in lume se afla pana la o mie de secte si grupari religioase crestine,
unele mai fanatice, mai periculoase decat altele, cum ar fi "martorii
lui Iehova", "templul satanei", cu asa numita "liturghie neagra", in
care se adora diavolul in locul lui Dumnezeu. Ei cauta sa-si faca noi
membri in randul credinciosilor interesati, a celor certati cu
disciplina Bisericii lui Hristos, a celor saraci, carora le promit
ajutoare materiale si mai ales a tinerilor, pe care ii pot corupe mai
usor.
Sa
luam deci aminte la noi si la familile noastre ortodoxe. Inmultirea
sectelor este un semn vazut apocaliptic, care prevesteste sfarsitul
veacurilor.
Prima
datorie a fiilor Bisericii Ortodoxe este aceea de a cunoaste cat mai
bine Sfinta Scriptura, Sfanta Traditie, Catehismul si operele principale
ale Sfintilor Parinti. A doua datorie, daca nu cea dintai, este sa
traim cu mare credinta in Dumnezeu si sa ducem cu ravna si evlavie viata
noastra religioasa de familie, in desaviasita moralitate. Sectele cer
teorie, ne ataca cu texte din Sfanta Scriptura. Noi sa le raspundem, nu
cu vorbe, nu cu atat cu texte din Biblie, cat mai ales cu viata morala
smerita, curata, sfanta. Vorbele nu pot inlocui faptele. In fata unor
crestini corecti, milostivi si evlaviosi, ei se rusineaza si tac.
A
treia mare datorie ce ne revine este sa ne crestem copiii in frica de
Dumnezeu, cu mare grija si atentie. Caci daca nu-i educam noi cum
trebuie sau ii smintim cu viata noastra, a parintilor, ii pierdem
sufleteste pe fii, nu ne mai apartin si foarte usor ii pot amagi
sectele, patimile, betia, desfraul si necredinta. Un tanar o data cazut,
greu mai poate fi salvat, tras de la secta. Copiii, ca si parintii,
trebuie sa stie de mici Tatal nostru, Crezul si Psalmul 50, si sa invete
cunostintele religioase principale din Catehismul ortodox. Cine nu stie
pe de rost macar aceste trei rugaciuni nu poate fi impartasit cu
Sfintele Taine.
Alta
mare datorie a crestinilor ortodocsi este sa fie oameni de rugaciune ca
fara ea nu putem face nimic. Sa nu lipseasca in sarbatori nimeni de la
Sfanta Liturghie si de la predica, afara de mare nevoie. Rugaciunea cu
credinta, cu post si lacrimi este viata noastra, painea noastra
duhovniceasca, mantuirea noastra. Apoi trebuie sa traiasca in dragoste
cu toti oamenii, mai ales cu cei din familie si sa faca dupa putere
milostenie, care "acopera multime de pacate".
O
alta datorie principala este ca fiecare sa aiba un duhovnic bun,
intelept, la care sa-si marturiseasca pacatele in cele patru posturi,
sa-i ceara sfaturi pentru toate si sa-l asculte ca pe Insusi Hristos.
Crestinii nostri nu trebuie sa mearga la adunarile sectante, nici sa-i
primeasca in casa, si nici sa discute cu ei, daca nu vor sa cada in
cursele lor. Cine face aceasta nu va fi amagit niciodata de diavol, nici
de patimi, nici de cursele oamenilor rai.
Iubiti credinciosi,
Astazi
este Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care au
aparat dreapta credinta, au dat anatema pe eretici si au formulat Crezul
ortodox. Sa ramanem credinciosi Evangheliei lui Hristos si Bisericii
Ortodoxe, ai carei fii suntem. Ea ne-a nascut prin baia Botezului, ea
ne-a crescut si invatat calea mantuirii. Sa cinstim Biserica Ortodoxa
care ne-a nascut. Sa cinstim pe toti sfintii si icoanele lor ca cei ce
sunt "prietenii Domnului" si se roaga pentru noi la cer. Sa traim in
dragoste unii cu altii, singura cale care mai poate salva lumea de la
pierzare. Sa crestem copiii in iubire de Dumnezeu, ca de ei depinde cel
mai mult mantuirea noastra si sa pastram cu sfintenie dreapta credinta
ortodoxa, fara de care nu ne putem mantui oricite fapte bune am avea.
Inchei cu o scurta istorioara.
Un
parinte cu viata sfanta a intrat noaptea sa se roage in biserica si
prin minune dumnezeiasca a vazut altarul deschis, iar langa sfinta masa
sedea un prunc luminat cu camasa rupta. Si l-a intrebat cuviosul:
"Copile, cine esti tu?" Iar el a raspuns: "Eu sunt Hristos, Mantuitorul
lumii!" "Dar cine ti-a rupt camasa?" intreaba sihastrul. Iar Domnul i-a
raspuns: "Mi-a rupt-o Arie, ereticul!" si S-a facut nevazut.
Oricine
propovaduieste alta Evanghelie decat cea vestita de Hristos, de
Apostoli si de Biserica, sfasie camasa Domnului si-si agoniseste osanda
vesnica, fara iertare.
Sa
cadem deci in genunchi si sa slavim cu evlavie si dreapta credinta pe
Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si
nedespartita. Amin.
Parintele Cleopa Ilie
Calendar Ortodox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu