Medicul Thomas Verny din Toronto (Canada), un psihiatru cu renume, a facut recent o declaratie, ce a produs senzatie in cercurile medicale: “Copiii nenascuti se sinucid in uterul mamei care-i poarta, daca aceasta nu-i doreste”. A sustinut afirmatia pe baza unor fapte si a unor serioase cercetari, fiind convins ca mama-gravida poate transmite fatului sentimentele si temerile ei, determinandu-l sa se comporte astfel incat sa provoace propria-i rejectie, deci avortul spontan.
Dr. Verny, au tor al lucrarii Viata secreta a copilului nenascut, relateaza pe larg ca a ajuns la aceste concluzii dupa un studiu de ani de zile asupra a 400 de avorturi spontane, carora nu li s-a descoperit cauza. Intr-un procent foarte mare de cazuri, argumenteaza dr. Verny, mama a avut sentimente foarte amestecate la gandul responsabilitatii fata de copil dupa nastere, sentiment provocat de teama, nesiguranta, de eventualitatea de a naste un copil cu tare, frica de a fi parasita de sot, nasterea unui copil “din flori” etc. Presat de asemenea ganduri chinuitoare, organismul femeii in cauza provoaca o secretie de hormoni. Acesti hormoni, absorbiti de fetusi, le creeeaza acestora o stare de anxietate. Ei simt ca mama nu-i doreste, explica mai departe dr. Verny, iar in aceasta stare fetusul incetineste productia anumitor substante chimice in uter, substante vitale pentru procesul normal de dezvoltare a viitorului copil. In ultima faza, are loc, deseori, avortul spontan.
Cercetarile dr. Verny sunt sustinute de dr. David Chamberlain, psiholog la Centrul de tratament al anxietatii din San Diego (California), care declara: “Sunt convins ca numeroase avorturi spontane sunt cauzate de factori psihici. Fetusii ajung sa se sinucida! Ei pot fi serios lezati si afectati daca sunt respinsi emotional de mama”.
Conform dr. Verny, un fetus viseaza, invata, isi dezvolta memoria, are emotii: “Este pur si simplu fenomenal faptul de a sti ca un fetus este o fiinta care simte, experimenteaza, isi aminteste, o fiinta care reactioneaza la mediul inconjurator, fiind la randul sau influentat de acest mediu. Ceea ce m-a surprins in mare masura in cursul celor 6 ani de cercetari, a fost sa vad cum este influentat fetusul si in ce masura gandurile, sentimentele si reactiile mamei au importanta. Experientele s-au bazat pe date stiintifice precise: am fost totusi uimit sa descopar ca unele din superstitiile si credintele stravechi, pe care le denumim cu dispret “povesti de femei batrane”, s-au dovedit a fi cat se poate de adevarate. De exemplu, un fetus o poate auzi cat se poate de distinct cantand pe mama lui. Din a 16-a saptamana a procesului sau de dezvoltare, fetusul intoarce capul respingand o lumina puternica proiectata pe abdomenul mamei sale; dupa a 24-a saptamana incepe sa posede simtul gustului, iar din a 25-a el salta daca se bate intr-o toba. De la a 32-a saptamana dupa conceptie, fetusul face miscari rapide cu ochii in cursul somnului, ceea ce demonstreaza ca viseaza”.
Tot materialul utilizat de dr. Verny pentru lucrarea sa a fost obtinut in urma unor cercetari si experiente de ani de zile cu ajutorul unor aparate electronice ultrasensitive, prin studii psihiatrice asupra reactiilor femeilor gravide si ale fetusilor.
In loc de concluzie, Sfintii Parinti spun ca pruncul avortat “nu ar fi la bine, pentru nebotez, nici la rau, pentru nevinovatie”. Cuviosul Paisie Aghioritul povesteste:
“Intr-o noapte, Dumnezeu a ingaduit sa vad o infricosatoare vedenie, care mi-a aratat care este soarta acelor copii. Era in noaptea spre Martea Luminata. Aprinsesem doua lumanari in doua tinichele, asa cum obisnuiesc sa fac chiar si atunci cand dorm, pentru cei ce sufera sufleteste si trupeste, vii si morti. La ora 12.00, in miezul noptii, in timp ce rosteam rugaciunea lui Isus, vad un ogor mare, inconjurat cu un gard de zid, semnat cu grau care abia incepuse sa creasca. Eu stateam in afara ogorului si aprindeam lumanari pentru cei morti, pe care le lipeam de zidul imprejmuitor. In partea stanga era un teren viran, plin de stanci si vagauni, care se miscau mereu din pricina unui vuiet puternic alacatuit din mii de tipete sfasietoare, care-ti rupeau inima. Chiar si cel mai impietrit om s-ar fi umilit, daca le-ar fi auzit.
In timp ce sufeream din pricina acelor tipete sfasietoare si ma intrebam de unde provin si ce inseamna toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunandu-mi: “Ogorul cu grau, care inca nu a dat in spic, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor invia. Iar in locul care se cutremura de tipetele sfasietoare, se afla sufletele copiilor care au fost omorati prin avorturi”.
Dupa aceasta vedenie mi-a fost cu neputinta sa-mi revin multa vreme, din pricina marii dureri ce am simtit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici macar sa ma odihnesc dupa aceea, cu toate ca eram istovit de oboseala“.
Fragmente din “Iata duhovnicul. Parintele Arsenie Papacioc”, de Ieromonah Benedic Stancu, Editura Sophia, 2006
Sursa: Ziua Online
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu